Șalazionul, cunoscut și sub denumirea de chalazion, este o inflamație cronică a unei glande sebacee din pleoapă, cauzată de blocarea glandelor meibomiene. Spre deosebire de urcior (orjelet), care este o infecție acută a glandelor pleoapei, șalazionul este o formațiune necanceroasă și benignă. Deși inofensiv, șalazionul poate cauza disconfort semnificativ și poate influența estetica pleoapei afectate.
Blocarea glandelor meibomiene, situate de-a lungul marginii pleoapelor, este principala cauză a formării șalazionului. Glandele meibomiene produc un strat uleios care lubrifiază suprafața ochiului, împiedicând evaporarea rapidă a lacrimilor. Atunci când glandele sunt blocate, secrețiile lipidice nu se pot scurge, acumulându-se în glandă și ducând la inflamare cronică.
Cum se manifestă șalazionul?
Șalazionul apare sub forma unei umflături pe pleoapă și se dezvoltă lent pe parcursul a câteva zile sau săptămâni. Principalele simptome includ:
- Umflătură nedureroasă în pleoapă, de obicei mai vizibilă pe partea interioară a pleoapei.
- Roșeață și inflamație localizată la nivelul pleoapei.
- Disconfort minor sau senzație de greutate în pleoapă.
- Tulburări de vedere: În cazurile severe, șalazionul poate împinge corneea, provocând vedere încețoșată sau astigmatism.
Un șalazion poate deveni dureros doar dacă se infectează, moment în care poate fi confundat cu un urcior.
Diagnosticul șalazionului este de obicei clinic, realizat de oftalmolog prin examen fizic. Medicul va evalua dimensiunea, localizarea și consistența umflăturii. În general, nu sunt necesare teste suplimentare, dar în cazurile de șalazion recurent sau persistent, poate fi necesară o biopsie pentru a exclude posibilitatea unei tumori.
Care e diferența între șalazion și urcior?
În timp ce șalazionul este o inflamație a unei glande blocate și nu este de obicei dureros, urciorul (orjeletul) este o infecție bacteriană dureroasă a pleoapei. Ambele afecțiuni beneficiază de comprese calde și uneori, de tratament medical, dar fiecare poate necesita o abordare specifică în funcție de cauză. Vom arăta în continuare pricipalele diferențe în ceea ce privește cauza, simptomele și tratamentul lor:
Șalazion (Chalazion) | Urcior (Orjelet) | |
Cauză | Apare ca urmare a blocării și inflamației unei glande meibomiene (glandă sebacee), care se află pe partea internă a pleoapei și secretă o substanță uleioasă ce ajută la lubrifierea ochilor. Blocarea acestei glande duce la acumularea de sebum și formarea unui nodul nedureros. | Este o infecție bacteriană, de obicei cauzată de Staphylococcus aureus, care afectează o glandă Zeiss sau o glandă sudoripară de la marginea pleoapei. Aceasta rezultă într-o umflătură dureroasă, roșie, asemănătoare unui coș și poate fi localizată pe marginea pleoapei (urcior extern) sau în interiorul pleoapei (urcior intern). |
Simptome | Nodul ferm, nedureros sau puțin dureros, de obicei localizat pe partea internă a pleoapei. Nu este roșu sau inflamat în mod vizibil și nu are aspect de coș. Se dezvoltă lent, de-a lungul câtorva săptămâni și rareori provoacă durere acută. | Nodul dureros, inflamat și roșu, cu aspect de coș plin cu puroi la marginea pleoapei. Poate cauza disconfort semnificativ, sensibilitate la atingere și uneori lacrimație excesivă sau o senzație de arsură. De obicei, se dezvoltă rapid, în câteva zile. |
Tratament | Tratamentul include comprese calde pentru a favoriza drenajul și masajul ușor al pleoapei. Dacă nu se retrage spontan, poate necesita injecții cu corticosteroizi sau o mică intervenție chirurgicală pentru drenaj. | Tratamentul poate include comprese calde și în unele cazuri, unguente antibiotice sau picături pentru a combate infecția. În cazurile severe, antibioticele orale sau drenajul chirurgical pot fi necesare, mai ales pentru urciorul intern. |
Complicații și Recidivă | Este mai probabil să persiste sau să reapară, mai ales în cazul unor afecțiuni cronice precum blefarita. | Poate dispărea de la sine după ce puroiul se elimină, dar poate reveni dacă infecția bacteriană persistă sau dacă igiena pleoapelor nu este adecvată. |
Tratamentul șalazionului
Tratamentul șalazionului se concentrează pe ameliorarea simptomelor și reducerea inflamației. În majoritatea cazurilor, șalazionul se vindecă de la sine în câteva săptămâni, însă dacă acesta nu se remite spontan, e voluminos sau nu dispare în urma tratamentului administrat, acesta se poate exciza chirurgical.
Măsuri de auto-îngrijire
- Comprese calde: Aplicarea compreselor calde pe pleoapa afectată timp de 10-15 minute de 3-4 ori pe zi poate ajuta la fluidizarea secrețiilor glandei blocate și la reducerea inflamației.
- Masaj delicat: După aplicarea compreselor calde, masajul ușor al pleoapei poate stimula drenajul glandei. Masajul trebuie făcut cu degetele curate și într-o direcție care favorizează drenarea.
- Igiena pleoapelor: Menținerea pleoapelor curate ajută la prevenirea blocării glandelor meibomiene și este utilă în prevenirea formării unor noi șalazioane.
Tratament medical
- Picături și unguente antibiotice: Dacă există o infecție secundară, medicul poate prescrie picături sau unguente antibiotice pentru a preveni răspândirea infecției.
- Injecții cu corticosteroizi: În cazurile persistente, injecțiile cu corticosteroizi pot reduce inflamația și pot ajuta la dispariția șalazionului.
- Intervenție chirurgicală minoră: Dacă șalazionul nu răspunde la tratamentele conservatoare, poate fi necesară o intervenție chirurgicală. Procedura, realizată sub anestezie locală, presupune realizarea unei mici incizii pentru a permite drenarea glandei.
Complicații și Când să Consultați Medicul
În general, șalazionul este o afecțiune benignă care se vindecă fără complicații. Cu toate acestea, pot apărea unele probleme în cazurile neglijate sau tratate inadecvat:
- Deformarea pleoapei: Un șalazion mare poate exercita presiune asupra țesutului pleoapei, ducând la o deformare vizibilă. Aceasta poate afecta aspectul estetic și funcțional al pleoapei.
- Probleme de vedere: Șalazionul mare poate apăsa pe globul ocular, provocând astigmatism prin distorsionarea suprafeței oculare, care afectează claritatea vederii. Acest risc crește semnificativ dacă șalazionul e mai mare de 5 mm.
- Celulită preseptală: Șalazionul netratat poate predispune pacienții la celulită preseptală, care poate duce la desfigurarea progresivă a pleoapelor.
- Formarea de cicatrici: O infecție repetată sau un șalazion netratat, cronic, pot duce la formarea de țesut cicatricial pe pleoapă, care poate rămâne și după tratament, afectând aspectul și funcția pleoapei.
- Flegmon palpebral: Deși șalazionul este, în general, o inflamație sterilă (fără infecție) a glandelor meibomiene de pe pleoapă, există cazuri în care o infecție bacteriană secundară poate interveni, transformând șalazionul într-o infecție acută, severă. Dacă infecția se răspândește, aceasta poate duce la dezvoltarea unui flegmon palpebral.
- Recurență: Dacă glandele meibomiene continuă să fie blocate, pot apărea noi șalazioane, în special la persoanele predispuse la afecțiuni inflamatorii cronice ale pleoapelor, cum ar fi blefarita.
Monitorizarea șalazionului și aplicarea tratamentelor adecvate pot preveni astfel de complicații, mai ales în cazul unor simptome persistente sau în creștere.
- Infecția pleoapei poate transforma un șalazion într-un urcior dureros, care necesită tratament antibiotic.
- Afectarea vederii: În cazuri rare, un șalazion de mari dimensiuni poate influența poziția și funcția pleoapei, provocând vedere încețoșată.
- Șalazion recurent: Reapariția șalazionului poate indica o problemă de bază, precum blefarita cronică și poate necesita tratament suplimentar.
Consultați oftalmologul dacă:
- Șalazionul persistă mai mult de câteva săptămâni, în ciuda tratamentului conservator.
- Observați semne de infecție, precum durere, roșeață extinsă sau secreții purulente.
- Aveți șalazioane recurente, ceea ce poate indica o afecțiune mai complexă.

Intervenția chirurgicală pentru șalazion
Intervenția chirurgicală pentru șalazion este o procedură minoră, recomandată pacienților în cazul în care șalazionul nu răspunde la tratamentele conservatoare (comprese calde, masaj al pleoapei și unguente antibiotice). Procedura se desfășoară de obicei într-o clinică de specialitate și are o rată ridicată de succes.
Indicații pentru Intervenția Chirurgicală
Chirurgia este indicată atunci când:
- Șalazionul persistă mai mult de câteva săptămâni și nu răspunde la tratamentul conservator.
- Există disconfort persistent, presiune asupra corneei sau vedere încețoșată.
- Șalazionul se infectează frecvent, devenind dureros și roșu.
- Aspectul estetic este afectat semnificativ și interferează cu confortul psihologic al pacientului.
Pregătirea pentru Intervenție
Pregătirea pentru intervenția de drenaj al șalazionului este minimă. Pacientul nu necesită spitalizare și poate să își continue activitățile obișnuite în ziua intervenției. Medicul va explica procedura și va răspunde întrebărilor pacientului, inclusiv detalii despre perioada de recuperare.
Etapele Intervenției Chirurgicale
- Anestezia locală: Se aplică un anestezic local sub formă de injecție în pleoapa afectată, care asigură că pacientul nu va simți durere pe parcursul procedurii. Anestezia locală acționează rapid și este bine tolerată de majoritatea pacienților.
- Realizarea inciziei: Chirurgul efectuează o mică incizie pe partea interioară a pleoapei (conjunctivă) pentru a evita o cicatrice vizibilă. În cazuri rare, incizia se face pe partea exterioară a pleoapei, dar acest lucru este evitat atunci când este posibil din motive estetice.
- Drenajul și curățarea glandei: După incizie, medicul va presa ușor pentru a evacua materialul sebaceu acumulat în glandă. Toate resturile de secreție sunt îndepărtate pentru a reduce riscul de reapariție a șalazionului. În cazurile în care șalazionul este solidificat sau dur, medicul poate folosi chiureta pentru a facilita drenajul complet.
- Aplicarea de presiune și igienizarea: După drenaj, zona este curățată și se aplică o presiune ușoară pentru a minimiza riscul de sângerare și de formare a unui hematom.
- Pansament și recomandări postoperatorii: La finalul procedurii, medicul poate aplica un pansament steril. Pleoapa poate fi ușor umflată sau roșie în primele zile după intervenție, dar aceste efecte vor dispărea rapid.
Îngrijirea Postoperatorie
După intervenție, pacientul trebuie să urmeze recomandările medicului pentru o vindecare completă și fără complicații. Acestea includ:
- Aplicarea de comprese reci în primele ore după procedură pentru a reduce inflamația.
- Picături antibiotice și antiinflamatorii prescrise pentru a preveni infecțiile și a facilita vindecarea.
- Evitarea atingerii sau frecării ochilor, deoarece acest lucru poate crește riscul de infecție sau poate întârzia vindecarea.
- Controlul oftalmologic de verificare, de obicei programat la câteva zile după intervenție, pentru a evalua vindecarea și pentru a identifica eventualele complicații.
Prognostic și Recidivă
Intervenția chirurgicală pentru șalazion are un prognostic excelent. Majoritatea pacienților observă o ameliorare imediată a disconfortului și o îmbunătățire a aspectului pleoapei. În unele cazuri, dacă pacientul are o predispoziție pentru blocarea glandelor sebacee sau suferă de o afecțiune preexistentă (de exemplu, blefarită), există un risc crescut de recidivă. Menținerea unei igiene adecvate a pleoapelor și tratamentul regulat al condițiilor cronice pot reduce riscul de reapariție a șalazionului.
Întrebări frecvente
Ce se întâmplă dacă șalazionul nu e tratat?
Dacă un șalazion nu este tratat, acesta poate persista și crește în dimensiuni, provocând disconfort și presiune asupra ochiului. În unele cazuri, poate apărea o infecție secundară, ceea ce duce la complicații precum flegmonul palpebral — o infecție severă a pleoapei care necesită tratament cu antibiotice și uneori, drenaj chirurgical. De asemenea, un șalazion netratat poate afecta vederea prin presiunea exercitată asupra corneei.
Poate să reapară șalazionul?
Da, șalazionul poate reapărea, mai ales la persoanele cu tendință de a dezvolta inflamații ale glandelor sebacee din pleoape. Recurența este mai frecventă la cei cu afecțiuni inflamatorii cronice, precum blefarita sau rozaceea oculară, care favorizează blocarea glandelor. Menținerea unei igiene oculare corespunzătoare și aplicarea regulată a compreselor calde pot ajuta la prevenirea reapariției, însă, în unele cazuri, poate fi necesară intervenția medicală pentru controlul factorilor predispozanți.
Cum putem preveni șalazionul?
Pentru a preveni șalazionul, este esențială menținerea unei igiene riguroase a pleoapelor. Curățarea zilnică a marginilor pleoapelor cu o soluție specială sau șervețele de igienă oculară ajută la eliminarea excesului de sebum și a bacteriilor. Aplicarea compreselor calde pe pleoape poate îmbunătăți drenajul glandelor sebacee, prevenind astfel blocajele. Persoanele predispuse la blefarită sau rozacee oculară ar trebui să urmeze tratamente preventive recomandate de medicul oftalmolog pentru a reduce riscul reapariției șalazionului.