examen oftalmologic
septembrie 2, 2024

Relația dintre hipertensiunea arterială și sănătatea oculară

Hipertensiunea arterială este o afecțiune comună care poate afecta nu doar inima, ci și sănătatea oculară. Persoanele cu tensiune arterială crescută sunt expuse riscului de a dezvolta diverse probleme oculare, cum ar fi retinopatia hipertensivă, care poate duce la pierderea vederii. Prevenirea complicațiilor legate de hipertensiune implică măsuri simple precum monitorizarea regulată a tensiunii arteriale și adoptarea unui stil de viață sănătos.

Mulți nu realizează legătura directă dintre tensiunea arterială și sănătatea ochilor. Această relație complexă subliniază importanța menținerii unei tensiuni arteriale normale pentru protejarea vederii.

Măsurile preventive pot include o alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și reducerea stresului.

Conștientizarea riscurilor și aplicarea unor strategii corecte pot ajuta la menținerea unei vederi bune. Cititorii vor găsi sfaturi utile și informații esențiale în acest articol, care le vor permite să își protejeze sănătatea oculară în fața hipertensiunii arteriale.

Hipertensiunea Arterială: Definiție și Cauze Principale

Hipertensiunea arterială reprezintă o afecțiune din sfera cardiovasculară, ce constă într-o presiune crescută a sângelui arterial, pe parcursul unei perioade mai îndelungate. În general, se consideră că hipertensiunea arterială începe de la valoarea de 140/90 mmHg (tensiune 14 cu 9).

Aceasta poate avea complicații severe, inclusiv probleme cardiovasculare și oculare.

Cauzele principale ale hipertensiunii arteriale includ:

  • Factori genetici: Predispoziția familială joacă un rol important.
  • Obezitatea: Greutatea excesivă crește riscul de hipertensiune.
  • Sedentarismul: Lipsa exercițiilor fizice afectează sănătatea cardiovasculară.
  • Consumul excesiv de sare: Un aport ridicat de sodiu contribuie la retenția de apă, crescând tensiunea arterială.
  • Consumul de alcool: Consumul excesiv poate duce la creșteri temporare și permanente ale tensiunii.
  • Stresul: Factorii de stres cronici pot influența nivelurile de tensiune arterială.

Alte cauze includ afecțiuni medicale, cum ar fi diabetul sau bolile renale.

În concluzie, identificarea și gestionarea cauzelor hipertensiunii arteriale sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor asociate. Aceasta implică atât modificări ale stilului de viață, cât și intervenții medicale.

Anatomia Ochiului și Impactul Hipertensiunii Arteriale

Ochiul uman este un organ complex format din mai multe structuri. Acestea includ retina, corneea, cristalinul și nervul optic. Fiecare dintre aceste elemente joacă un rol crucial în procesul de vedere.

Hipertensiunea arterială poate influența sănătatea oculară prin afectarea retinei. Presiunea crescută poate cauza leziuni ale vaselor de sânge din ochi. Acest lucru duce la afecțiuni precum retinopatia hipertensivă.

Fluctuațiile tensiunii arteriale sunt de asemenea problematice. Un control constant al tensiunii este esențial pentru prevenirea complicațiilor oculare. Monitorizarea regulată poate ajuta la identificarea problemelor din timp.

Persoanele cu hipertensiune trebuie să fie prompte în consultațiile oftalmologice. Diagnosticul timpuriu și intervenția pot reduce riscurile asociate. Prin urmare, educația despre aceste riscuri este crucială.

Complicații Oculare Ale Hipertensiunii Arteriale

Hipertensiunea arterială reprezintă un factor de risc principal pentru diverse boli oculare, adesea cu consecințe devastatoare pe termen lung pentru vedere, precum:

Retinopatia hipertensivă – Este una dintre cele mai frecvente complicații oculare ale hipertensiunii. Apare când vasele de sânge din retină devin îngustate, slăbite sau deteriorate.

Ocluzia venoasă retiniană – Hipertensiunea poate duce la blocarea venei centrale a retinei sau a ramurilor acesteia. Aceasta poate provoca pierderea bruscă a vederii sau vedere încețoșată, uneori permanentă. Se manifestă prin edem retinian și hemoragii difuze.

Neuropatia optică ischemică anterioară -Este o afecțiune în care fluxul de sânge către nervul optic este redus sau blocat, ducând la moartea fibrelor nervoase și la pierderea vederii, în general unilaterală.

Glaucomul Hipertensiunea arterială nu este o cauză directă a glaucomului, dar poate contribui la dezvoltarea acestuia. Hipertensiunea poate afecta fluxul sangvin către nervul optic, afectând în mod negativ presiunea intraoculară și favorizând deteriorarea nervului optic.

Degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV) Deși nu este direct cauzată de hipertensiune, această boală este mai frecventă la persoanele cu hipertensiune arterială. Aceasta duce la deteriorarea maculei, partea centrală a retinei, responsabilă pentru vederea clară și detaliată.

Edemul macular – În cazurile severe, hipertensiunea poate provoca acumularea de lichid în maculă (zona centrală a retinei), ducând la vedere încețoșată și distorsionată.

Hemoragia subconjunctivală – O altă complicație minoră este hemoragia subconjunctivală, care apare când vasele mici de sânge de sub conjunctivă (stratul transparent al ochiului) se rup. Deși aspectul poate fi dramatic, cu o pată roșie pe ochi, aceasta nu este în general periculoasă și se vindecă de la sine.

Retinopatia Hipertensivă

Retinopatia hipertensivă este o afecțiune serioasă caracterizată prin afectarea retinei datorată presiunii arteriale ridicate. Aceasta se manifestă prin modificări în rețeaua de vase de sânge din retină.

Simptomele retinopatiei hipertensive pot include pierderea vederii periferice, vedere încețoșată sau pete întunecate în câmpul vizual. Este important ca persoanele cu hipertensiune arterială să-și controleze regulat tensiunea și să consulte un oftalmolog pentru a verifica sănătatea retinei.

Retinopatia hipertensivă poate fi clasificată în mai multe stadii, în funcție de severitatea și tipul modificărilor la nivelul vaselor de sânge din retină.

Stadiul 1 – Retinopatie ușoară

În stadiile inițiale, modificările la nivelul retinei sunt subtile și pot fi ușor trecute cu vederea. Caracteristicile includ:

    Îngustarea arteriolară generalizată: vasele arteriale retiniene se îngustează, ceea ce este semnul clasic al unei hipertensiuni cronice. Aceste schimbări pot fi reversibile dacă tensiunea arterială este controlată rapid și eficient.

Acest stadiu este adesea asimptomatic și descoperit întâmplător în timpul unui control oftalmologic.

Stadiul 2 – Retinopatie moderată

În acest stadiu, modificările devin mai evidente, iar vasele de sânge ale retinei suferă modificări structurale și funcționale. Se observă:

  • Scleroza arterelor: vasele de sânge se îngroașă și devin mai rigide, ceea ce duce la o îngustare mai pronunțată a arteriolelor.
  • Semnul „fir de cupru” sau „fir de argint”: modificări ale reflexului vascular, din cauza îngroșării pereților arteriali și a acumulării de material degenerativ în aceștia.
  • Încrucișarea arteriovenoasă (Semnul Gunn): arterele îngroșate apasă asupra venelor în locurile de intersecție, determinând îngustarea venelor și reducerea fluxului sangvin.

Pacienții pot începe să resimtă simptome ușoare, cum ar fi vedere încețoșată, deși mulți rămân asimptomatici.

Stadiul 3 – Retinopatie severă

La acest stadiu, hipertensiunea arterială netratată sau severă determină leziuni mai profunde ale retinei și apare o afectare semnificativă a funcției vizuale. Modificările observabile includ:

  • Exsudate dure: depuneri de lipide sau grăsimi în stratul retinian, care apar sub formă de pete galbene.
  • Exsudate moi („pete de vată”): indică ischemie localizată în fibrele nervoase retiniene, sugerând o afectare gravă a fluxului sangvin.
  • Hemoragii retiniene: mici sângerări în retină din cauza rupturii vaselor de sânge fragile.

Pacienții încep să prezinte simptome mai evidente, cum ar fi pierderi parțiale ale vederii sau vedere distorsionată.

Stadiul 4 – Retinopatie hipertensivă malignă

Acesta este cel mai grav stadiu și necesită tratament medical de urgență. Caracteristici:

  • Edem papilar: umflarea nervului optic din cauza creșterii presiunii intracraniene, care poate fi fatală fără intervenție rapidă.
  • Edem retinian: acumularea de lichid în retină din cauza deteriorării vaselor de sânge, ceea ce afectează funcția vizuală în mod sever.
  • Hemoragii extinse și exsudate moi/dure: leziunile sunt semnificativ mai răspândite și pot duce la pierderea completă a vederii.

Pacienții în acest stadiu au de obicei hipertensiune arterială severă și pot prezenta simptome precum dureri de cap severe, scăderea drastică a vederii și semne de afectare sistemică gravă.

Diagnosticul precoce și gestionarea hipertensiunii sunt esențiale pentru prevenirea deteriorărilor severe. Diagnosticarea presupune diferite tehnici de imagistică vasculară, de departe cea mai utilizată în practica clinică este tomografia în coerență optică (OCT), care este folosită în principal pentru diagnosticul bolilor retiniene ce pun în pericol vederea, dar care poate fi folosită și pentru detectarea implicării oculare în cadrul bolilor sistemice și pentru monitorizarea progresiei acestora în timpul tratamentului. 

Tratamentul retinopatiei hipertensive implică mai multe abordări esențiale, fiecare contribuind la gestionarea eficientă a afecțiunii. Controlul tensiunii arteriale este fundamental, fiind corelat cu deteriorarea vasculară. Opțiunile farmacologice joacă un rol crucial, iar monitorizarea pe termen lung asigură prevenirea complicațiilor. Dacă apare pierderea vederii sau o afectare vizuală severă, poate fi necesar un tratament al edemului retinian cu laser sau prin injectare intravitreană de corticosteroizi.

Menținerea tensiunii arteriale la un nivel optim este primordială pentru prevenirea progresiei retinopatiei hipertensive. Pacienții ar trebui să își monitorizeze regulat tensiunea arterială, țintind valori sub 130/80 mmHg. Aceasta se poate realiza prin:

  • Modificări ale stilului de viață: Dietă echilibrată, activitate fizică regulată, limitarea consumului de sodiu.
  • Tratament medicamentos: Utilizarea antihipertensivelor, precum inhibitori ai ACE, beta-blocante sau diuretice si a vasodilatatoarelor,  conform indicațiilor medicului.

Un control riguros al tensiunii arteriale reduce semnificativ riscurile asociate deteriorării ochilor.

Ocluzia Venoasă Retiniană

Ocluziile venoase retiniene sunt afecțiuni ale vaselor de sânge din retină (partea ochiului responsabilă pentru percepția imaginii), caracterizate prin blocarea unei vene retiniene principale sau ramificate.

Aceasta poate provoca pierderea bruscă sau treptată a vederii, iar severitatea simptomelor și prognosticul depind de tipul și locația ocluziei.

Tipuri de ocluzii venoase retiniene

  1. Ocluzia venei centrale a retinei (CRVO – Central Retinal Vein Occlusion):
    1. Apare atunci când vena centrală a retinei, care drenează sângele din ochi, este blocată.
    1. Simptomele includ pierderea bruscă a vederii sau vedere încețoșată care se agravează în timp.
    1. CRVO poate fi de două tipuri: ischemică (severă, risc ridicat de complicații) și neischemică (mai ușoară).
  2. Ocluzia unei ramuri venoase retiniene (BRVO – Branch Retinal Vein Occlusion):
    1. Apare atunci când una dintre ramurile venei centrale este blocată.
    1. Vederea poate fi afectată parțial, în funcție de ramura implicată.
    1. De obicei, afectează doar o parte a retinei și are un prognostic ceva mai bun decât CRVO. 

Ocluziile venoase retiniene sunt asociate cu o serie de factori de risc, cum ar fi:

  • Hipertensiunea arterială: Este cea mai frecventă cauză.
  • Ateroscleroza: Îngroșarea arterelor poate comprima venele retiniene și poate provoca ocluzie.
  • Diabetul: Crește riscul de leziuni vasculare în retină.
  • Tulburări de coagulare: Pot provoca formarea de cheaguri în venele retiniene.
  • Glaucomul: Tensiunea intraoculară crescută poate crește riscul de ocluzie.

Simptome

  • Pierderea bruscă sau treptată a vederii: Aceasta este de obicei nedureroasă și poate fi moderată sau severă, în funcție de amploarea ocluziei.
  • Distorsiunea vederii: Pacienții pot experimenta vedere încețoșată sau deformarea imaginii.
  • Prezența punctelor negre (scotoame): Pot apărea zone fără vedere în câmpul vizual.

Printre cele mai grave complicații se numără edemul macular (acumularea de lichid în macula, partea centrală a retinei responsabilă pentru vederea clară) și neovascularizarea (formarea de noi vase de sânge anormale, care pot cauza glaucom neovascular sau hemoragii intraoculare).

Principala țintă a managementului terapeutic pentru această afecțiune este prevenirea complicațiilor cauzate de obstrucția vasculară, cum ar fi edemul macular și neovascularizarea retinei. Tratamentul ocluziei venoase retiniene este adaptat în funcție de tipul de obstrucție (parțială sau totală), locația acesteia (ram venos sau vena centrală) și gravitatea simptomelor pacientului, fiind personalizat pentru fiecare caz în parte.

Edemul macular poate fi prevenit prin administrarea de injecții intraoculare cu substanțe anti-factor de creștere vasculară endotelială (anti-VEGF) care prezintă acțiune anti-edematoasă și reduc creșterea în grosime a maculei.

Terapia LASER sau fotocoagularea retinei este aplicată în cazul pacienților care prezintă ocluzii venoase ale ramurilor periferice, pentru prevenirea apariției glaucomului și al hemoragiilor intravitreene.

Vitrectomia reprezintă o intervenție chirurgicală practicată la pacienții care asociază hemoragie intravitreană (în interiorul ochiului) secundară ocluziei venoase retiniene, care constă în îndepărtarea vitrosului (gelul transparent care se află în centrul globului ocular între cristalin și retina).

Managementul medical al ocluziilor venoase retiniene are ca principal scop identificarea și diminuarea factorilor de risc sistemici care predispun la apariția acestei afecțiuni și implică: tratarea corespunzătoare a hipertensiunii arteriale, a patologiilor cardiovasculare, a diabetului zaharat, dislipidemiei și trombofiliei.

Prevenția se concentrează pe controlul factorilor de risc cardiovasculari, cum ar fi tensiunea arterială, nivelul colesterolului și glicemia.

Examenul oftalmologic – esențial în  detectarea timpurie a afecțiunilor oftalmologice corelate cu hipertensiunea arterială

Este foarte importantă efectuarea controlului oftalmologic periodic, în special dacă suferiți de hipertensiune arterială. În cadrul unui examen oftalmologic complet, medicul poate identifica semne subtile care pot indica riscul unor afecțiuni oculare grave. Diagnosticul si tratamentul precoce al hipertensiunii este, de asemenea, esențial pentru a păstra vederea intactă.

Principalele metode folosite în diagnosticul afecțiunilor oftalmologice asociate cu hipertensiune arterială

Examinarea fundului de ochi (Oftalmoscopia)

Oftalmoscopia este una dintre metodele de bază pentru evaluarea retinei și vaselor de sânge. Prin această tehnică, medicul oftalmolog examinează direct fundul de ochi cu ajutorul unui oftalmoscop, permițând observarea modificărilor la nivelul arterelor și venelor retiniene, cum ar fi îngroșarea peretelui arterial, îngustarea vaselor de sânge, hemoragiile retiniene și edemul papilar. Oftalmoscopia poate fi realizată direct sau indirect, fiecare tehnică oferind unghiuri și detalii diferite ale retinei.

Fotografia retiniană

Această metodă presupune capturarea unor imagini de înaltă rezoluție ale retinei prin intermediul unei camere speciale pentru fundul de ochi. Fotografiile permit documentarea și monitorizarea evoluției retinopatiei hipertensive în timp, oferind o bază pentru comparații ulterioare. Imaginile surprind leziunile vasculare, hemoragiile, exsudatele și alte modificări care pot fi provocate de hipertensiunea arterială cronică.

Angiografia cu fluoresceină

    Angiografia cu fluoresceină este o tehnică invazivă utilizată pentru a studia circulația sanguină retiniană. Un colorant fluorescent este injectat intravenos, iar o cameră specială captează imagini ale retinei în timp ce colorantul circulă prin vasele de sânge. Această metodă poate detecta scurgeri vasculare, obstrucții sau anomalii în microcirculația retiniană, ceea ce este foarte util pentru a evalua severitatea retinopatiei hipertensive.

    Tomografia în coerență optică (OCT)

    Tomografia în coerență optică este o tehnică imagistică non-invazivă care oferă secțiuni transversale de înaltă rezoluție ale retinei. OCT permite examinarea stratificată a structurii retinei, ajutând la identificarea edemului macular, a îngroșării peretelui vaselor de sânge și a altor anomalii provocate de retinopatia hipertensivă. De asemenea, OCT poate evalua nervul optic, detectând semnele de afectare datorate hipertensiunii.

    Angiografia cu tomografie în coerență optică (OCTA)

    OCTA este o metodă relativ nouă care combină tehnologia OCT cu angiografia, fără a necesita injectarea unui colorant. Aceasta cartografiază fluxul sangvin la nivelul microvaselor din retina și coroidă, fiind utilă în detectarea modificărilor microvasculare în stadii incipiente ale retinopatiei hipertensive. OCTA oferă o imagine detaliată a arhitecturii vaselor de sânge și poate evidenția ischemia sau neovascularizarea.

    Tonometrie

    Deși nu este specific pentru diagnosticul retinopatiei hipertensive, măsurarea tensiunii oculare poate fi relevantă, deoarece hipertensiunea arterială poate influența presiunea intraoculară, un factor care trebuie monitorizat în cazul pacienților cu risc de afectare oculară.

    Evaluarea biomarkerilor și analize de laborator

    În cazurile mai severe, pot fi utilizate teste de laborator pentru a evalua markerii inflamatori sau biochimici, precum și nivelul de colesterol, glucoză și proteine serice, deoarece aceștia pot fi implicați în deteriorarea vasculară asociată cu hipertensiunea. Acești parametri ajută la stabilirea gradului de afectare sistemică și a posibilelor complicații oculare asociate.

    Ultrasonografie oculară

    Ultrasonografia poate fi utilizată pentru a evalua modificările structurale ale globului ocular, în special în cazurile avansate de retinopatie hipertensivă, când examinarea fundului de ochi este dificilă din cauza opacităților mediilor oculare (cum ar fi cataracta densă sau hemoragiile masive în vitros).