Inchide

Progresul medicinei ne permite să înțelegem mai bine anatomia ochiului, să îi diagnosticăm mai bine anomaliile și să găsim mereu tratamente nu doar noi, ci îmbunătățite, astfel încât pacienții să își poată recupera vederea normală, total sau parțial. Una din multele patologi oculare care poate surveni la un moment dat, este membrana epimaculară. Discutăm în acest articol despre ce este mai exact această afecțiune oftalmologică, ce o cauzează, care sunt simptomele, dar și ce trebuie să știe pacienții legat de tratament.

 

Membrana epimaculară – Ce este?

 

Pentru a înțelege bine orice patologie a ochiului, este important să ne amintim care este anatomia globului ocular. Știm că lumina se formează pe acest organ de simț în zona retinei, zona din spatele globului ocular, de unde informația este transmisă la creier care o traduce în imagini. Pentru formarea clară și corectă a imaginii, este necesar ca traseul luminii de la pupilă la retină să fie nestingherit, trecând prin medii complet transparente. Lumina trebuie și să ajungă la destinația corectă pe retină, iar această zonă nu trebuie să fie alterată în vreun fel.

Destinația luminii în cazul acesta este macula, zona centrală de pe retină care are un diametru de aproximativ 1 mm. Aceasta are rolul de a asigura o vedere precisă și focalizată, și mai important, este zona datorită căreia putem vedea clar literele și putem citi. Orice deteriorare a maculei rezultă în pierderea acuității vizuale, în distorsionarea imaginilor percepute, astfel încât putem ajunge să percepem obiecte mai mari sau mai mici decât sunt în realitate, liniile drepte pot părea curbate, iar culorile pot fi alterate.

Membrana epimaculară este un strat subțire care acoperă retina în zona centrală, adică pe maculă. Această membrană se dezvoltă spontan în peste 80% din cazuri, și afectează aproximativ 10% din pacienții de peste 60 de ani. În restul de 20%, evoluția afecțiunii survine ca urmare a altor patologii oculare.

 

Care sunt simptomele membranei epimaculare?

 

Membrana epimaculară are o evoluție lentă. Aceasta se contractă, ceea ce duce la formarea unor zone asemănătoare ridurilor pe retină. Aceasta rezultă într-o slăbire a acuității vizuale și distorsionarea obiectelor percepute. Cu toate acestea, vederea periferică, rămâne neafectată, și această afecțiune nu duce la orbirea ochiului.

În fazele incipiente, membrana nu afectează vederea. Pe măsură ce boala progresează însă, vederea va fi încețoșată iar obiectele vor părea deformate.

 

Cauze și factori de risc

 

În cele mai multe cazuri, apariția membranei epimaculare este idiopatică, adică existența acesteia nu poate fi explicată în legătură cu nicio altă boală de care ar putea suferi pacientul. În acest caz, afecțiunea apare la pacienți sănătoși, fără a fi constată prezența unei alte boli oculare.

De cele mai multe ori, apariția bruscă a membranei epimaculare este cauzată de schimbările naturale care au loc în corpul vitros (parte a ochiului formată dintr-un gel transparent aflat în centrul ochiului). Aceste schimbări duc la pătrunderea în corpul vitros a unor celule de pe retină și de pe alte părți ale ochiului. Aceste celule se stabilesc în cele din urmă pe maculă, unde pot forma o membrană.

În alte cazuri însă, membrana epimaculară poate avea o cauză secundară, adică poate fi rezultatul unei probleme oculare anterioare. Dintre acestea enumerăm:

  • Complicație a unei intervenții chirurgicale în caz de dezlipire de retină
  • Inflamație oculară
  • Anomalii ale vaselor sanguine retiniene
  • Traumatisme oculare
  • Tumori intraoculare
  • Afecțiuni retiniene degenerative
  • Dezlipire de retină

 

Factorii de risc pot fi: vârsta înaintată, detașarea vitroasei, antecedente de membrană epimaculară la celălalt ochi. Segmentul populației cu cea mai mare incidență este reprezentat de persoanele de peste 60 de ani.

 

Diagnosticare

 

Cel mai adesea, membrana epimaculară este diagnosticată printr-un simplu examen de fund de ochi. Astfel boala este depistată și se poate stabili în ce fază de dezvoltare se află. Medicul ar putea considera necesară și realizarea unei retinografii, o fotografie color, utilă pentru a face comparații pre și post-operatorii.

Apoi, un examen la topograful ocular, oferă informații mai detaliate în legătură cu forma și grosimea membranei, starea vitroasei și a maculei. Toate aceste informații sunt foarte importate pentru a determina dacă vederea pacientului se poate îmbunătății dacă membrana va fi extrasă.

 

Tratament

 

În cazurile în care pacientul nu este deranjat de prezența membranei epimaculare, medicul nu va recomanda nicio formă de tratament.

Membrana epimaculară se tratează chirurgical. Intervenția operatorie este recomandă în următoarele cazuri:

  • Atunci când disconfortul vizual crește, prin operație stopându-se evoluția acestuia
  • In caz de durere retiniană

Intervenția chirurgicală constă într-o vitrectomie, prin care se extrage corpul vitros. Odată efectuat acest pas, chirurgul este capabil să îndepărteze membrana folosind un forceps micro-chirurgical.

 

Ce trebuie să știe pacientul despre operație?

 

Vitrectomia este efectuată, în mod obișnuit, sub anestezie locală. Durata intervenției poate varia de la pacient la pacient, in funcție de alte afecțiuni retiniene de care ar putea suferi. Pacienții care locuiesc singuri sau departe de spital, ar putea avea nevoie de spitalizare.

După operație, marea majoritate a pacienților nu simt durere, deși în primele zile după întervenție, aceștia ar putea constata o senzație ușoară de corp străin în ochi. Post-operatoriu se vor administra picături oculare la recomandarea medicului. Tot el va determina și când va putea pacientul să își reia programul obișnuit de activități, în majoritatea cazurilor intervalul de timp fiind de o săptămână.

Rezultatele operației nu vor fi resimțite imediat. Acuitatea vizuală va continua să crească pe durata a câtorva luni de zile. În 80% – 90% din cazuri, distorsiunea imaginii este diminuată. În 75% din cazuri, pacienții capătă o acuitate vizuală mai bună decât înainte de operație, în timp ce în alte situații, vederea este doar stabilizată și nu se va înrăutății.

În cazul pacienților care nu au suferit de cataractă, există riscul opacizării cristalinului în lunile ce urmează după intervenție. Poate fi necesară astfel efectuarea unei operații de cataractă ulterior.

Complicații post-operatorii

 

Orice intervenție chirurgicală implică anumite riscuri și eventuale complicații. De aceea fiecare pacient trebuie să discute deschis despre acestea cu medicul oftalmolog. Complicațiile în cazul vitrectomiei sunt rare, dar pot apărea. Acestea sunt:

 

  • Infecție
  • Dezlipire de retină
  • Creșterea presiunii intraoculare sau reacții inflamatorii

 

[Total: 2    Average: 3.5/5]