Lăcrimarea ochilor, cunoscută medical sub denumirea de epiforă, este un simptom comun care afectează atât copiii, cât și adulții. Deși poate părea o problemă banală, lăcrimarea excesivă poate indica afecțiuni oculare sau sistemice ce necesită atenție medicală.
Rolul lacrimilor în sănătatea oculară
Lacrimile sunt esențiale pentru menținerea sănătății ochilor. Ele lubrifiază corneea, elimină particulele străine și contribuie la prevenirea infecțiilor prin intermediul proprietăților antibacteriene ale lizozimului. Un echilibru între producția și drenajul lacrimilor este vital pentru funcționarea normală a ochiului. În cazul în care acest echilibru este perturbat, poate apărea epifora.
Lăcrimarea excesivă reprezintă un mecanism reflex de protecție al ochiului împotriva iritanților externi. Expunerea la factori de mediu, precum vântul puternic, frigul extrem, lumina intensă, praful, fumul sau polenul, poate stimula glandele lacrimale să producă o cantitate crescută de lacrimi. Acest răspuns are rolul de a spăla particulele străine sau de a diminua efectele factorilor agresivi asupra suprafeței oculare. Schimbările bruște de temperatură, precum trecerea dintr-un mediu cald într-unul rece, pot provoca o dilatare reflexă a vaselor conjunctivale și activarea glandelor lacrimale. Acest fenomen apare din cauza iritației nervilor corneeni și conjunctivali, care reacționează la schimbările bruște de temperatură, umiditate sau intensitate luminoasă. De exemplu, expunerea bruscă la lumină puternică stimulează nervul trigemen, declanșând secreția lacrimală excesivă pentru a proteja ochiul și a-l adapta mai rapid la condițiile de mediu. În cazul zilelor friguroase sau cu vânt puternic, aerul rece și uscat irită suprafața oculară, determinând lăcrimarea ca mecanism de hidratare și protecție împotriva deshidratării corneene. În general, această lăcrimare reflexă este temporară și benignă, dar, în cazurile severe sau recurente, poate indica o sensibilitate crescută sau o disfuncție a filmului lacrimal.
Cauze comune ale lăcrimării la copii
La copiii mici, lăcrimarea excesivă însoțită uneori de scurgeri lipicioase de culoare galben-verzuie este o problemă frecventă. Obstrucția congenitală a canalului lacrimal, numită dacriostenoză, poate afecta aproximativ 5-20% dintre nou-născuți. Este de obicei cauzată de persistența unei membrane la nivelul valvei distale a lui Hasner, care în mod normal se resoarbe în timpul dezvoltării fetale. Această afecțiune nu este gravă și se rezolvă de la sine, în mod normal, în câteva săptămâni, dar la unii bebeluși poate dura câteva luni. Dacă blocajul persistă după ce copilul împlinește 12 luni, este recomandat să discutați cu medicul pediatru, care poate recomanda o vizită la un specialist oftalmolog. Specialistul poate efectua sondarea canalului lacrimal, o procedură prin care un instrument foarte subțire este introdus în canalul lacrimal pentru a-l deschide.
Curățarea regulată a pleoapelor, combinată cu masajul canalului lacrimal, este recomandată pentru a preveni infecțiile secundare și pentru a încuraja deschiderea canalului lacrimal. Urmați acești pași:
- Spălați-vă bine pe mâini.
- Aplicați presiune moderată cu degetul arătător: Localizați punctul unde se întâlnesc pleoapa superioară și cea inferioară, lângă nas. Veți simți o mică creastă; apăsați ușor pe aceasta și glisați degetul în jos pe o distanță de 1-2 cm, menținând presiunea constantă. Repetați de mai multe ori pe zi (de exemplu, de 4-5 ori).
- Îndepărtați secrețiile: Dacă apar scurgeri sau mucus, ștergeți-le cu un șervețel curat și spălați-vă din nou pe mâini.
Această tehnică ajută la stimularea deschiderii canalului lacrimal și la menținerea igienei zonei oculare.
În cazuri rare, lăcrimarea la bebeluși poate fi cauzată de alte probleme oculare. Este important să discutați cu medicul dumneavoastră dacă ochiul devine roșu, îi provoacă disconfort copilului, are scurgeri asemănătoare puroiului sau copilul are febră.
Cauze comune ale lăcrimării la adulți
Lăcrimarea excesivă reprezintă o problemă oftalmologică frecventă, iar complexitatea acestei afecțiuni rezidă în multitudinea de cauze posibile, care variază de la simple iritații ale ochilor până la probleme mai grave ale aparatului lacrimal. Diagnosticul corect necesită o evaluare detaliată a istoricului pacientului și un examen oftalmologic complet, deoarece tratarea eficientă depinde de identificarea și adresarea cauzei subiacente.
Sindromul ochiului uscat
În anumite condiții, glandele lacrimale sunt stimulate să producă un volum excesiv de lacrimi, ca o reacție adaptativă a ochiului, având ca scop protejarea și menținerea sănătății suprafeței oculare. Paradoxal, una dintre cele mai frecvente cauze ale lăcrimării excesive este uscarea suprafeței oculare, cunoscută sub numele de sindromul de ochi uscat. Atunci când filmul lacrimal este instabil sau insuficient pentru a menține hidratarea corneei și a conjunctivei, glandele lacrimale compensează printr-un răspuns reflex, generând un exces de lacrimi pentru a rehidrata ochiul.
Cauzele pot fi diverse, incluzând producția insuficientă de lacrimi (ochi uscat hiposecretor) sau evaporarea excesivă a acestora din cauza disfuncției glandelor Meibomiene (ochi uscat evaporativ). Simptomele principale includ senzația de uscăciune, arsură, înțepături, sensibilitate la lumină și vedere încețoșată. Factorii de risc includ vârsta înaintată, utilizarea excesivă a dispozitivelor electronice, condițiile de mediu (vânt, aer uscat, poluare), utilizarea lentilelor de contact sau anumite afecțiuni sistemice, precum sindromul Sjögren. Sindromul ochiului uscat poate afecta semnificativ calitatea vieții, provocând disconfort și reducerea performanței vizuale.
Managementul implică lubrifierea oculară cu lacrimi artificiale, igiena pleoapelor, utilizarea medicamentelor antiinflamatoare și, în cazurile severe, intervenții precum ocluzia punctelor lacrimale.
Afecțiuni ale corneei
Inflamația corneei reprezintă o altă cauză majoră a hiperlăcrimării. Aceste inflamații pot fi declanșate de factori mecanici, cum ar fi prezența unor particule minuscule, precum praf, nisip sau gene rătăcite, care irită corneea și conjunctiva. În astfel de cazuri, lacrimile au rolul de a îndepărta rapid iritantul, acționând ca o barieră de protecție.
Corneea, fiind una dintre cele mai sensibile structuri ale ochiului, reacționează rapid la orice iritație sau leziune prin stimularea reflexă a producției de lacrimi. Keratita (inflamația corneei), abraziunea corneană (zgârieturi superficiale), ulcerațiile corneene sau corpii străini intraoculari declanșează inflamații care activează nervii senzoriali ai corneei, inducând o hipersecreție lacrimală ca mecanism de protecție. Conjunctivita, infecțiile bacteriene, virale (de exemplu, herpesul simplex) sau fungice ale corneei pot agrava această situație, fiind însoțite adesea de durere oculară, roșeață și vedere încețoșată. Tratamentul se concentrează pe rezolvarea cauzei subiacente și poate varia de la aplicarea topică de soluții oftalmice în cazuri mai ușoare, sau a lentilelor de contact terapeutice în cazul leziunilor corneene, la efectuarea unui transplant de cornee în cazul leziunilor severe. Aceste proceduri sunt esențiale pentru refacerea integrității corneene și prevenirea complicațiilor.
Obstrucția canalului lacrimal
Canalul lacrimal are rolul de a drena lacrimile de la nivelul ochiului spre cavitatea nazală. Atunci când acest canal este blocat parțial sau complet, lacrimile nu mai pot fi eliminate eficient, ceea ce duce la acumularea lor pe suprafața oculară și la scurgerea lor pe obraz. Această afecțiune poate apărea din mai multe cauze, precum infecții cronice, inflamații, traume sau modificări asociate cu înaintarea în vârstă. Simptomele includ lăcrimare persistentă, uneori însoțită de secreții mucoase sau purulente și disconfort ocular.
Tratamentul variază de la masajul sacului lacrimal în cazurile ușoare până la intervenții chirurgicale, precum dilatarea sau intubația canalului lacrimal sau dacriocistorinostomia, în cazurile mai severe. Indicată în cazurile de obstrucție lacrimală dobândită la adulți, dacriocistorinostomia implică crearea unui nou pasaj între sacul lacrimal și cavitatea nazală, permițând drenajul lacrimilor. Procedura poate fi efectuată pe cale externă (prin piele) sau endoscopic (prin nas). Inserarea de tuburi siliconice temporare în canalul lacrimal este adesea necesară pentru a menține deschiderea nou creată.
Alergiile oculare
Pe lângă factorii mecanici, alergiile oculare, provocate de polen, acarieni sau păr de animale, pot stimula lăcrimarea excesivă. Acest proces este însoțit frecvent de mâncărime, înroșire și senzație de arsură. La fel, infecțiile virale, cum ar fi conjunctivita virală, determină o reacție inflamatorie care crește producția lacrimală, ca parte a răspunsului imun al organismului.
Gestionarea alergiilor oculare implică evitarea alergenilor declanșatori, cum ar fi polenul, praful sau părul de animale și utilizarea măsurilor de protecție, precum ochelari de soare pentru a reduce expunerea. Tratamentul include lacrimi artificiale pentru a spăla alergenii de pe suprafața oculară, comprese reci pentru a calma disconfortul și medicamente, precum antihistaminice sau stabilizatori de mastocite, sub formă de picături oftalmice. În cazurile severe, medicul poate recomanda corticosteroizi topici pentru reducerea inflamației.
Factori sistemici implicați în epiforă
Epifora sau lăcrimarea excesivă, poate fi cauzată de diverse afecțiuni sistemice care influențează mecanismele de drenaj ale lacrimilor sau afectează sănătatea generală a ochiului. Paralizia facială (Bell) reprezintă un exemplu frecvent: aceasta afectează funcția nervului facial (nervul cranian VII), care controlează musculatura pleoapei inferioare și a canalului lacrimal. În astfel de cazuri, incapacitatea de a închide complet pleoapa sau de a susține un drenaj eficient al lacrimilor duce la acumularea lor pe suprafața oculară.
Sinuzita cronică, o inflamație persistentă a sinusurilor, poate comprima sau inflama sistemul lacrimal, perturbând drenajul lacrimilor în cavitatea nazală. Aceasta este adesea însoțită de simptome precum congestie nazală, dureri faciale și secreții nazale, care pot agrava epifora.
Bolile autoimune, precum sindromul Sjögren, afectează direct funcția glandelor exocrine, inclusiv a glandelor lacrimale. În cazul acestui sindrom, ochii pot experimenta o combinație de uscăciune severă (xeroftalmie) și epiforă reflexă, declanșată de iritația oculară. Alte boli autoimune, cum ar fi lupusul sau artrita reumatoidă, pot contribui indirect la epiforă prin inflamația structurilor oculare sau prin afectarea nervilor faciali și a țesuturilor adiacente.
Abordarea epiforei cauzate de factori sistemici necesită diagnosticarea și gestionarea bolii de bază, în combinație cu tratamente locale, precum lubrifianții oculari sau intervențiile chirurgicale pentru deschiderea canalului lacrimal. Această abordare multidisciplinară asigură o ameliorare simptomatică și previne complicațiile pe termen lung. Fiecare intervenție chirurgicală este planificată în funcție de cauza specifică a epiforei și de starea generală a pacientului. Un consult detaliat cu un oftalmolog este crucial pentru a determina cea mai potrivită abordare.
Ce să evităm în cazul lăcrimării excesive?
În caz de lăcrimare excesivă, este important să evităm anumite acțiuni și factori care pot agrava problema sau întârzia vindecarea. Iată câteva recomandări:
- Frecatul excesiv al ochilor
Frecarea ochilor poate irita și mai mult suprafața oculară, crescând riscul de infecții sau inflamație. De asemenea, poate înrăutăți simptomele dacă există o problemă structurală, cum ar fi o leziune corneană. - Utilizarea necontrolată a picăturilor oftalmice
Picăturile fără prescripție, mai ales cele care conțin conservanți, pot agrava simptomele dacă sunt utilizate incorect. Este esențial să folosiți produse recomandate de medic. - Expunerea la factori iritanți
Evitați contactul cu fum, praf, polen sau substanțe chimice care pot declanșa sau intensifica lăcrimarea, mai ales dacă este cauzată de alergii sau sensibilitate oculară. - Utilizarea lentilelor de contact în timpul episoadelor acute
Lentilele pot accentua disconfortul sau pot favoriza acumularea bacteriilor, mai ales dacă lăcrimarea excesivă este cauzată de o infecție sau uscăciune oculară. - Ignorarea simptomelor persistente
Lăcrimarea excesivă care durează mai mult de câteva zile poate semnala o problemă mai gravă. Evitarea unui consult medical poate întârzia diagnosticarea și tratamentul adecvat. - Expunerea prelungită la ecrane fără pauze
Timpul îndelungat petrecut în fața ecranelor poate agrava ochii uscați, ceea ce poate declanșa o lăcrimare reflexă. Luați pauze regulate și folosiți metode de protecție, cum ar fi regula 20-20-20 (la fiecare 20 de minute, priviți un obiect la 20 de metri distanță timp de 20 de secunde).
Concluzie
Lăcrimarea excesivă, fie la copii, fie la adulți, poate avea o gamă largă de cauze și soluții. De la afecțiuni simple, precum alergiile sau iritațiile oculare, la condiții mai complexe, cum ar fi dacriostenoza sau traumatismele, identificarea corectă a cauzei este esențială pentru un tratament adecvat. Prin igienă corespunzătoare, diagnostic precoce și tratament personalizat, majoritatea cazurilor de epiforă pot fi gestionate eficient, contribuind la sănătatea și confortul ocular.
Întrebări frecvente
Ce este epifora și care sunt cauzele comune ale apariției acesteia la copii?
Epifora este termenul medical pentru lăcrimarea excesivă. La copii, o cauză frecventă este obstrucția congenitală a canalului lacrimal (dacriostenoza), care apare din cauza unei membrane persistente la nivelul valvei lui Hasner. Alte cauze includ alergiile oculare sau infecțiile.
Cum se poate trata lăcrimarea excesivă cauzată de dacriostenoză la sugari?
Tratamentul include curățarea pleoapelor, masajul canalului lacrimal și, în cazuri persistente, consultarea unui specialist pentru sondarea canalului lacrimal. Acesta este un procedeu prin care canalul este deschis pentru a restabili drenajul lacrimilor.
Poate sindromul ochiului uscat să ducă la lăcrimare excesivă?
Da, deoarece în sindromul ochiului uscat filmul lacrimal este insuficient sau instabil, ceea ce irită ochiul. Acest lucru stimulează glandele lacrimale să producă lacrimi în exces, ca răspuns reflex pentru a proteja și hidrata ochiul.
