Inchide

 KERATOCONUS – ce este?

ce este keratoconusul

  • Denumirea acestei afecțiuni oculare provine de la: Kerato-cornee, conus-con.
  • Corneea este fereastra ochiului nostru. Lumina pătrunde prin ea, traversează lentila-cristalinul spre retină, iar ulterior informațiile sunt transmise creierului pentru a forma o imagine vizuală.
  • Este o afecțiune oculară degenerativă care face parte din grupul ectaziilor oculare, alături de keratoglob și degenerescența marginală pellucidă.
  • Această afecțiune reprezintă modificarea formei corneei care din rotundă devine conică și a grosimii sale tot mai subțire.
  • Este tipic diagnosticată la pacienții adolescenți, atingând câteodată forme severe la pacienții de 20 și 30 de ani. Keratoconusul afectează ambii ochi, poate duce chiar la incapacitatea pacienților de a conduce mașina și imposibilitatea citirii unui text, datorită faptului că are un ușor decalaj în evoluție.
  • Această afecțiune oculară afectează ambele sexe.

Cauzele apariției keratoconusului

În primul rând, printre principalele cauze ale keratoconusului se numără factorii genetici (corneea devine susceptibilă la subțiere și deformare deoarece există defecte calitative ale fibrelor de colagen în alcătuirea sa):

  • factori de mediu (radiații UV)
  • factori endocrini (se asociază de multe ori cu disfuncțiile glandei tiroide)
  • factori imunologici (la fel ca și la majoritatea bolilor autoimune, keratoconusul asociază o instabilitate între moleculele proinflamatorii și cele antiinflamatorii de la nivelul corneei)

Primele reacții sugestive ale keratoconusului apar de regulă în ultimii ani ai adolescenței. Se crede că apariția keratoconusului survine după ce procesul de creștere încetează, mai exact, între 16 și 21 de ani. Factorii care conduc la apariția bolii includ: frecatul ochilor, purtarea îndelungată a lentilelor de contact (peste 10 ani, mai mult de 10 ore pe zi), expunerea la razele ultraviolete sau diverse atopii.

 Semnele și simptomele keratoconusului

Cu cât forma corneei devine mai neregulată, aceasta determină un astigmatism pronunțat din cauza viciilor de refracție. Prin urmare, pacientul se va confrunta cu senzația de vedere încețoșată, simptom imposibil de corectat cu ochelari. În momentul în care ambii ochi devin afectați, vederea și simptomele pot fi foarte diferite între cei doi ochi și se pot schimba pe parcursul timpului.

keratoconus boala degenerativa

  • Vedere ușor încețoșată
  • Vedere ușor distorsionată, (liniile drepte par îndoite sau ondulate)
  • Sensibilitate intensă la lumină (fotofobie)
  • Umflarea ochilor sau înroșirea acestora
  • Prurit

În stadiile avansate, se regăsesc următoarele simptome:

  • Vedere puternic deformată și încețoșată
  • Astigmatism pronunțat sau miopie

Prin urmare, persoanele afectate se vor regăsi în situația de a merge la medicul oftalmolog foarte des pentru schimbarea lentilelor, deoarece vor simți că cele prescrise cu puțin timp în urmă nu le mai sunt de ajutor.

De obicei, este nevoie de câțiva ani pentru ca boala să ajungă dintr-un stadiu incipient într-unul avansat. Când corneea are țesutul cicatriceal, își va pierde atât netezimea cât și  limpezimea.

Cum se stabilește diagnosticul de keratoconus?

Atunci când apar una sau mai multe dintre manifestările de mai sus, este necesară o consultație oftalmologică, în care expertul vă va recomanda o serie de examinări folosind aparate speciale menite să evalueze suprafața și grosimea corneană.

De regulă, este nevoie să se efectueze următoarele investigații: pahimetrie, keratometrie, topografie corneană simplă sau de tip Pentacam și microscopie speculară. Despre metodele moderne de investigație:

Topografia corneană este o investigație  de ultimă generație non-invazivă și nedureroasă. Aceasta investigație a revoluționat imagistica medicală oculară a segmentului anterior al ochiului (cornee, camera anterioară și cristalin). Aparatul este complet automat, astfel că nu este nevoie ca poziția bolului să se alinieze manual. Toate aceste acțiuni se fac de către calculator. Are urmatoarele avantaje: mai repede, mai bine și măsurări mai precise.

OCT cu programul de pol anterior este o altă investigație care ar trebui luată în considerare și care poate oferi informații valoroase despre grosimea corneei.

 Tratament – Keratoconus

În prezent există mai multe opțiuni pentru tratamentul keratoconusului. Tratamentul optic al keratoconusului include corectarea astigmatismului cu ajutorul lentilelor aeriene (ochelari) sau, în cazul în care aceasta se dovedește a fi nesatisfăcătoare, cu ajutorul lentilelor de contact moi sau dure, gaz-permeabile. În cazul keratoconusului lentilele pot ajuta pacientul să corecteze vederea, dar nu poate trata boala.

Tratamentul chirurgical al keratoconusului include:

afectiune oculara keratoconus

  • Crosslinkingul fotooxidativ cu riboflavină are ca rol creșterea rezistenței mecanice a corneei prin crearea unor noi legături între fibrele de colagen din structura corneană. Se bazează pe o reacție de copolimerizare a fibrelor de colagen sub acțiunea radiațiilor ultraviolete, reacția fiind catalizată de un derivat al vitaminei B2 (Riboflavina). În momentul de față este dovedit clar efectul procedeului în stoparea evoluției bolii. Indicat în special în stadiile I și II de boală, s-a dovedit a fi eficient chiar și la pacienți cu keratoconus în stadiul III, înainte de apariția complicațiilor. Acesta este un procedeu minim invaziv, care implică inițial îndepărtarea stratului de la suprafața corneei (epiteliu) pentru a permite difuziunea riboflavinei spre straturile profunde.
  • Implantarea de inele intracorneene este o intervenție chirurgicală care are rolul de a modifica raza de curbură a corneei prin aplicarea unor forțe mecanice la nivelul acesteia (inele de polimetil metacrilat introduse în interiorul corneei prin incizii făcute la periferia acesteia). O complicație de temut o reprezintă migrarea inelelor în camera anterioară.
  • Transplantul de cornee este o ultimă încercare de restaurare a acuității vizuale în cazul în care celelalte metode au eșuat sau în cazul în care diagnosticul este pus într-un stadiu avansat (III sau IV). Atunci când simptomele sunt severe, oftalmologul dumneavoastră vă poate sugera un transplant de cornee. Medicul oftalmolog va înlocui întreaga cornee sau o parte a corneei bolnave cu corneea sănătoasă provinită de la un donator. Aceasta este singura opțiune în cazul în care au apărut complicații în cazul keratoconusului (edem cornean ireversibil).