Uveita este o afecțiune oftalmologică caracterizată prin inflamația uveei, care cuprinde irisul, corpul ciliar și coroida din interiorul ochiului. Este o inflamație a structurilor uveale și poate afecta una sau mai multe părți ale acestui ansamblu.
Etimologie
Etimologia cuvântului „uveită” derivă din structura sa latină. Provine din cuvântul latin „uvea”, care se referă la ansamblul de structuri din interiorul ochiului (irisul, corpul ciliar și coroida), denumită uvee în limbajul oftalmologic. Sufixul „-ită” este adăugat pentru a indica inflamația sau prezența unei afecțiuni. Prin urmare, „uveită” denotă inflamația uveei, adică a structurilor interne ale ochiului, și este utilizată pentru a descrie această afecțiune oftalmologică specifică.
Etiologie
Cauzele uveitei pot fi diverse și pot include factori precum infecțiile, traumele oculare, reacțiile autoimune sau boli sistemice precum spondilita anchilozantă, lupusul eritematos sistemic sau artrita reumatoidă. Uneori, cauza precisă a uveitei poate fi dificil de identificat.
Infecțiile virale sau bacteriene pot fi implicate în declanșarea uveitei, iar unele afecțiuni autoimune pot duce la reacții inflamatorii la nivelul uveei. Traumele oculare, intervențiile chirurgicale anterioare sau unele boli sistemice pot fi, de asemenea, asociate cu apariția uveitei.
Uveita asociată cu alte afecțiuni
- Spondilita anchilozantă: Este o formă de artrită care afectează de obicei articulațiile coloanei vertebrale și poate fi asociată cu inflamație oculară, în special uveită anterioară.
- Boala Behçet: Această boală inflamatorie cronică poate implica inflamații recurente ale vaselor de sânge și poate afecta ochii, provocând uveită și alte probleme oculare.
- Artrita reumatoidă: Uneori, artrita reumatoidă poate fi asociată cu inflamație oculară, inclusiv uveită intermediară sau posterioară.
- Lupusul eritematos sistemic: Este o boală autoimună care poate afecta ochii, cauzând uveită, keratită și alte afecțiuni oculare.
- Boli inflamatorii intestinale: Unele afecțiuni cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă pot fi asociate cu uveită.
Simptome
- Durere oculară: Este unul dintre simptomele principale ale uveitei și poate fi resimțită ca o senzație de iritare, arsură sau durere surdă în jurul ochiului afectat.
- Vedere încețoșată: Uveita poate determina o afectare a vederii, care poate fi însoțită de o senzație de încețoșare a vederii sau dificultăți în focalizarea obiectelor.
- Sensibilitate la lumină: Fotofobia, adică sensibilitatea crescută la lumină, poate fi prezentă în uveită. Expunerea la lumină puternică poate fi dureroasă sau incomodă pentru ochiul afectat.
- Roșeață oculară: Ochii pot prezenta roșeață sau înroșire, în special în jurul irisului, ca urmare a inflamației.
- Lacrimare excesivă: Uveita poate determina producția crescută de lacrimi sau senzația de ochi apoși.
- Pupila dilatată sau micșorată: În unele cazuri, inflamația poate afecta diametrul pupilei, provocând dilatarea sau micșorarea acesteia.
Clasificare
- Uveită anterioară: Afectează irisul și zona din fața acestuia, cunoscută sub numele de cameră anterioară a ochiului. Este cea mai frecventă formă de uveită și poate fi asociată cu iritații, inflamații ale irisului și acumulare de celule în partea din față a ochiului.
- Uveită intermediară: Afectează partea centrală a ochiului, numită și corp vitros, situată între cristalin și retină. Simptomele pot include inflamația corpului vitros sau a corpului ciliar, manifestându-se prin vedere încețoșată sau puncte întunecate în câmpul vizual.
- Uveită posterioară: Afectează partea din spate a ochiului, inclusiv coroida și retina. Poate provoca inflamația și leziuni la nivelul retinei, determinând modificări ale vederii periferice sau centrale și poate fi asociată cu tulburări retiniene sau vasculite.
- Panuveită: Această formă de uveită implică inflamația întregii uvee, afectând toate părțile acesteia: irisul, corpul ciliar și coroida. Este o formă mai extinsă și severă a uveitei.
Tratament
Tratamentul uveitei implică adesea utilizarea medicamentelor antiinflamatoare, cum ar fi picăturile oftalmice cu corticosteroizi sau agenți antiinflamatori non-steroidieni, pentru a reduce inflamația și a controla simptomele. În unele cazuri mai severe sau atunci când uveita nu răspunde adecvat la tratamentul inițial, pot fi necesare corticosteroizi sub formă de injecții sau administrare orală. De asemenea, pot fi prescrise picături midriatice pentru a dilata pupila și a preveni formarea de aderențe. În funcție de cauza specifică a uveitei, medicul oftalmolog poate recomanda și alte tratamente sau terapii adiționale pentru a controla inflamația și a preveni complicațiile, iar monitorizarea regulată este esențială pentru a evalua răspunsul la tratament și pentru a preveni recurențele.
