Strabismul, numit popular și „ochi strâmb” sau „ochi oblic,” reprezintă o afecțiune oftalmologică în care ochii nu sunt aliniați corect și nu se uită în aceeași direcție. În mod normal, ambii ochi ar trebui să se îndrepte către același punct de interes, asigurând o vedere binoculară eficientă. Totuși, în cazul strabismului, această aliniere este perturbată, ceea ce poate duce la consecințe precum vedere dublă, pierderea percepției de adâncime și, în unele situații, dezvoltarea ambiopiei, cunoscută și sub numele de „ochi leneș.”
Etimologie
Etimologia cuvântului „strabism” oferă o perspectivă interesantă asupra originii acestuia și a modului în care este definită această afecțiune oftalmologică. Cuvântul „strabism” are rădăcini în limba greacă, iar mai precis în termenul „strabismos.” Această denumire este relevantă deoarece definește esența strabismului – o deviere oculară sau o privire oblică. Atunci când ochii nu sunt aliniați corect și se îndreaptă în direcții diferite, se creează o privire oblică, iar termenul „strabism” își găsește justificarea în această caracteristică. Originea sa etimologică ne amintește că acesta este un concept bine definit și studiat de-a lungul istoriei, cu rădăcini care se întind până în lumea antică a Greciei, contribuind la înțelegerea și diagnosticarea corectă a acestei afecțiuni oculare.
Simptome
- Privire nealiniată a ochilor.
- Percepția dublă a obiectelor.
- Dificultate în focalizarea corectă asupra obiectelor.
- Ochi care par să se îndrepte spre interior sau exterior.
- Amețeli sau dureri de cap, mai ales la copiii mai mari.
Clasificare
Există mai multe tipuri de strabism, în funcție de direcția în care sunt deviați ochii. Iată câteva dintre cele mai comune tipuri de strabism:
- Esotropie: Acest tip de strabism implică devierea unuia sau a ambilor ochi spre interior, spre nas. Esotropia poate fi constantă sau intermitentă și poate afecta unul sau ambii ochi.
- Exotropie: Exotropia este caracterizată de devierea unuia sau a ambilor ochi spre exterior, departe de nas. Este cunoscută și sub denumirea de strabism divergent. Similar esotropiei, exotropia poate fi constantă sau intermitentă.
- Hipertropie: Acest tip de strabism implică devierea unui ochi în sus, în timp ce celălalt ochi rămâne în poziție normală sau aproape de aceasta. Hipertropia poate afecta vederea obiectelor aflate în partea inferioară a câmpului vizual.
- Hipotropie: Hipotropia reprezintă devierea unui ochi în jos, în timp ce celălalt ochi rămâne în poziție normală sau aproape de aceasta. Asemenea hipertropiei, hipotropia poate afecta vederea obiectelor aflate în partea superioară a câmpului vizual.
- Strabism paralitic: Acest tip de strabism este cauzat de paralizia sau slăbiciunea mușchilor oculari. Poate afecta oricare dintre mușchii responsabili de mișcarea ochilor și poate provoca o deviere persistentă a ochilor.
Cauze
Unul dintre factorii de risc importanți este predispoziția genetică, astfel că dacă unul sau ambii părinți au avut strabism, probabilitatea ca și copiii să dezvolte aceeași afecțiune crește semnificativ. Problemele cu mușchii oculari reprezintă un alt factor important în apariția strabismului. Mușchii care controlează mișcările ochilor trebuie să funcționeze într-un echilibru delicat pentru a menține alinierea corectă a ochilor. Orice dezechilibru sau slăbiciune a acestor mușchi poate duce la devierea ochilor.
De asemenea, strabismul poate fi asociat cu afecțiuni medicale subiacente, cum ar fi tumorile cerebrale sau traumatismele cranio-cerebrale. Aceste condiții pot afecta centrul de control al mișcărilor ochilor din creier, ceea ce poate duce la perturbări ale alinierii oculare.
Tratament
- Corecție cu ochelari sau lentile de contact: Pentru a corecta deficiențele vizuale.
- Terapie oculară: Exerciții și terapie pentru a antrena mușchii ochilor și pentru a restabili alinierea corectă.
- Intervenție chirurgicală: Necesară în cazurile severe, pentru a reașeza mușchii oculari și a corecta alinierea ochilor.
