Oftalmoscopia

Oftalmoscopia reprezintă o procedură de examinare a fundului de ochi – mai exact a retinei, a nervului optic și a vaselor de sânge retiniene – cu ajutorul unui instrument numit oftalmoscop. Această tehnică este fundamentală în practica oftalmologică și permite medicului să evalueze starea de sănătate a ochiului, precum și să descopere semne timpurii ale unor afecțiuni sistemice, cum ar fi hipertensiunea arterială sau diabetul zaharat.

Etimologie și scurt istoric

Termenul „oftalmoscopie” provine din cuvintele grecești „ophthalmos” (ὀφθαλμός), care înseamnă „ochi” și „skopein” (σκοπεῖν), care înseamnă „a examina” sau „a privi”. Astfel, „oftalmoscopie” se traduce literal prin „examinarea ochiului”. Instrumentul folosit în cadrul procedurii, numit „oftalmoscop”, a fost inventat în forma sa incipientă de către Dr. Hermann von Helmholtz în anul 1851. Descoperirea sa a avut un impact major asupra medicinei, întrucât, pentru prima dată, medicii puteau observa în mod direct retina și structurile fundului de ochi la un pacient viu.

Pe parcursul anilor, designul și funcționalitatea oftalmoscopului au fost perfecționate. Inițial, aparatul consta într-o serie de oglinzi și lentile care reflectau lumina în ochi și o redirecționau înapoi către examinator, permițând o vedere aproximativ clară a fundului de ochi. Ulterior, s-au introdus surse de iluminare mai puternice și mai ușor de controlat, iar tehnologia modernă a condus la dezvoltarea oftalmoscoapelor indirecte și a celor digitale, care permit o vedere mai amplă și mai detaliată a retinei, chiar și fotografierea sau înregistrarea video a fundului de ochi.

Principii de funcționare și tipuri

Există două forme principale de oftalmoscopie: oftalmoscopia directă și oftalmoscopia indirectă. Ambele au ca obiectiv examinarea fundului de ochi, însă diferă în ceea ce privește tehnica, echipamentul și câmpul vizual.

Oftalmoscopia directă

Oftalmoscop portabil

1. Se realizează cu un oftalmoscop portabil, de mici dimensiuni, ținut aproape de ochiul pacientului.
2. Medicul privește direct printr-o serie de lentile și iluminează retina cu o sursă de lumină internă a aparatului.
3. Această metodă oferă o imagine mărită (de până la 15x) și detalii foarte clare ale retinei centrale, în special ale maculei și ale papilei nervului optic.
4. Un dezavantaj este însă un câmp vizual relativ îngust, ceea ce îngreunează observarea periferiei retinei.

Oftalmoscopia indirectă

Biomicroscop

Există două moduri principale de realizare a oftalmoscopiei indirecte: primul implică utilizarea unei lămpi frontale (sau a unui fascicul luminos) și a unei lentile biconvexe, pe care medicul o ține în fața ochiului pacientului, în timp ce al doilea mod, frecvent utilizat în practica oftalmologică actuală, presupune folosirea biomicroscopului (lampa cu fantă), împreună cu o lentilă convergentă — tehnică cunoscută sub numele de oftalmoscopie indirectă cu fund de ochi la biomicroscop.

• Această metodă oferă un câmp vizual mult mai larg, ceea ce permite examinarea periferiei retinei — aspect esențial în diagnosticul unor afecțiuni precum dezlipirea de retină sau degenerescențele retiniene periferice.
• Un alt avantaj al utilizării lămpii cu fantă este stabilitatea imaginii, care permite o observație clară și detaliată a structurilor retiniene. De asemenea, mărirea variabilă oferită de lampa cu fantă permite medicului să vizualizeze diferite zone ale fundului de ochi cu un grad diferit de detaliu.
• Deși imaginea obținută este mai mică și apare inversată (sus-jos și stânga-dreapta), avantajul principal constă în vizualizarea unei porțiuni extinse a fundului de ochi.

Oftalmoscop digital

Pe lângă aceste două metode principale, tehnologia actuală permite și oftalmoscopia digitală, un tip de examinare care folosește camere digitale de înaltă rezoluție pentru a capta imagini detaliate ale retinei. Astfel, medicul are posibilitatea să salveze imaginile și să le compare ulterior pentru a monitoriza progresia unor afecțiuni.

Cum se desfășoară procedura

În general, oftalmoscopia se realizează într-un mediu cu iluminare redusă, pentru a facilita dilatarea naturală a pupilei și pentru a crește contrastul. Adesea, se utilizează picături midriatice (care dilată pupila) pentru a îmbunătăți vizibilitatea retinei. Aceste picături pot cauza încețoșarea temporară a vederii și fotosensibilitate, de aceea pacienților li se recomandă de obicei să nu conducă vehicule imediat după examinare și să poarte ochelari de soare dacă ies în lumină puternică.

Pentru oftalmoscopia directă, medicul ține oftalmoscopul foarte aproape de ochiul pacientului, ajustând dioptriile instrumentului până obține o imagine clară a fundului de ochi. De obicei, întâi este examinat nervul optic (papila nervului optic), apoi macula și vascularizația retiniană, urmate de mișcarea ușoară a fasciculului luminos în diverse unghiuri pentru a examina cât mai mult din retină.

Pentru oftalmoscopia indirectă, medicul se așază vis-a-vis de pacient și îndreaptă o sursă de lumină puternică (cum ar fi o lampă frontală) spre ochiul acestuia. Apoi, ține o lentilă convergentă între ochiul pacientului și propriul ochi pentru a crea o imagine proiectată a retinei pe lentilă, pe care o vizualizează.

Pentru oftalmoscopia indirectă cu fund de ochi la biomicroscop (lampă cu fantă), pacientul este așezat cu bărbia și fruntea pe suportul dedicat, iar medicul folosește fasciculul luminos al biomicroscopului pentru a ilumina retina. Între lampa cu fantă și ochiul pacientului se poziționează o lentilă convergentă (de obicei 78D, 90D sau 20D), prin care este vizualizată o imagine reală, mărită și inversată a fundului de ochi.

Această abordare este foarte utilă în examenele de screening oftalmologic, în special în cazul pacienților cu risc de retinopatie diabetică, dezlipire de retină sau alte patologii retiniene.

Importanța clinică

Oftalmoscopia este esențială în depistarea și monitorizarea unui spectru larg de afecțiuni:

• Retinopatie diabetică: Modificările vaselor retiniene, precum microanevrismele și hemoragiile retiniene, pot indica progresia diabetului la nivel ocular.
• Glaucom: Examinarea capului nervului optic (papila) ajută la identificarea semnelor de „excavare” crescută, indicative ale leziunilor produse de glaucom.
• Degenerescență maculară legată de vârstă (DMLV): Modificările la nivelul maculei, cum ar fi drusen (depuneri subretiniene), pot fi detectate precoce.
• Hipertensiune arterială: Examinarea arterelor și venelor retiniene poate semnala modificări precum îngustare vasculară și alte modificări sugestive pentru hipertensiune cronică.
• Edem papilar: Creșterea presiunii intracraniene poate fi relevată prin umflarea papilei nervului optic, observabilă la oftalmoscopie.

Concluzii

Oftalmoscopia ocupă un loc esențial în practica oftalmologică și constituie, de obicei, una dintre primele investigații efectuate într-o consultație. Această examinare oferă medicului oftalmolog informații valoroase nu doar despre starea de sănătate a ochilor, ci și despre posibile afecțiuni sistemice cu manifestări oculare. De-a lungul timpului, progresul tehnologic a condus la dezvoltarea unor dispozitive mai performante, facilitând obținerea unor imagini detaliate și simplificând documentarea rezultatelor.

Oftalmoscopia rămâne un examen-cheie deosebit de important în prevenirea și diagnosticarea precoce a afecțiunilor oculare și sistemice. Pentru menținerea unei vederi sănătoase pe termen lung, este recomandat ca pacienții să efectueze periodic această investigație.