Oftalmia

Oftalmia este un termen medical care desemnează inflamațiile sau infecțiile acute ale globului ocular, afectând în special conjunctiva și corneea. Deși în prezent se folosesc termeni mult mai specifici (precum conjunctivită, cheratită, uveită etc.), termenul „oftalmie” descrie ansamblul afecțiunilor inflamatorii ale ochiului în stadiile lor acute sau chiar hiperalgice.

Etimologie și istoric

Cuvântul „oftalmie” provine din limba greacă veche: „ophthalmos” (ὀφθαλμός) care înseamnă „ochi”, iar sufixul „-ie” (din derivata latină -ia sau -ie) indică o stare sau o afecțiune. Prin urmare, oftalmie se traduce, în sens larg, prin „boală a ochiului”. În limba română, acest termen a fost preluat prin filieră franceză (ophthalmie), din greaca veche.

La început, oftalmia desemna în principal inflamațiile severe de la nivelul ochiului, în special cele care puteau duce la complicații grave, precum afectarea corneei sau pierderea vederii. În literatura medicală veche, termenul era adesea însoțit de diverse epitete care descriau mai specific localizarea inflamației (de exemplu, „oftalmia purulentă” desemna, în trecut, forme severe de conjunctivită bacteriană).

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, când cunoștințele despre microbiologie erau încă la început, se făcea mai puțină diferențiere între diversele etiologii ale inflamațiilor oculare. Se folosea același termen, oftalmie, pentru a descrie afecțiuni cu origine bacteriană, virală, traumatică sau chiar toxică. Odată cu dezvoltarea tehnicilor de laborator și a cunoașterii agenților patogeni, medicii au început să delimiteze tot mai precis cauzele și particularitățile acestor inflamații oculare.

Etiologie

Oftalmia poate avea cauze multiple, unele fiind infecțioase, altele neinfecțioase.

1. Etiologia infecțioasă:
   • Bacterii: Stafilococ, Streptococ, Haemophilus influenzae sau Neisseria gonorrhoeae (care poate cauza o formă severă de conjunctivită cunoscută drept „oftalmie gonococică”).
   • Virusuri: Adenovirusuri (foarte frecvente în conjunctivite virale), virusul herpes simplex (mai ales în cheratita herpetică), virusul varicelo-zosterian.
   • Fungi și paraziți: mult mai rare, dar pot apărea la pacienții cu imunitate compromisă sau în urma unor traumatisme oculare.
2. Etiologia neinfecțioasă:
   • Alergii: expunerea la polen, praf, păr de animale etc. poate provoca o reacție inflamatorie puternică a conjunctivei (conjunctivită alergică).
   • Traumatisme mecanice și chimice: contactul cu substanțe iritante (acizi, baze, fum) sau frecarea excesivă a ochilor pot declanșa inflamații locale.
   • Bolile autoimune: uveitele și alte inflamații intraoculare pot fi legate de afecțiuni sistemice (artrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, lupus).

Factori de risc

• Contact direct: Unele forme de oftalmie, în special cele provocate de bacterii și virusuri, se pot transmite prin contact direct cu secrețiile oculare infectate (de exemplu, folosirea în comun a prosoapelor, obiectelor personale, cosmeticelor sau lentilelor de contact).
• Igienă precară: O bună igienă oculară (spălarea frecventă a mâinilor, îngrijirea corectă a lentilelor de contact) reduce semnificativ riscul de infecții.
• Expunerea la alergeni: Persoanele cu predispoziție alergică pot suferi episoade repetate de inflamație oculară, mai ales în sezonul polenului.
• Traumatisme sau intervenții chirurgicale recente: Orice leziune la nivelul ochiului sau o intervenție chirurgicală poate facilita pătrunderea agenților patogeni, crescând riscul de oftalmie.

Mecanism patogenic

Procesul inflamator, indiferent de etiologie, implică reacția de apărare a organismului față de un agent agresor. Astfel, vasele de sânge de la nivelul ochiului se dilată, crescând fluxul sangvin și facilitând migrarea celulelor imune către zona afectată. Acest răspuns protector se manifestă clinic prin roșeață (eritem), edem, durere, căldură locală și disfuncție (în cazul ochiului, vederea poate fi afectată). Atunci când agentul cauzal este eliminat sau neutralizat, inflamația se ameliorează; dacă acest lucru nu se întâmplă sau dacă infecția este foarte agresivă, leziunile pot progresa, în special la nivelul structurilor corneei sau a retinei.

Simptome

Caracteristicile clinice care pot fi asociate cu oftalmie, includ:

• Roșeață oculară (conjunctivală sau sclerală): Semn al vasodilatației și inflamației.
• Lăcrimare excesivă (epiforă): Răspuns natural de apărare, prin care ochiul încearcă să îndepărteze factorii iritanți.
• Secreții: Pot fi seroase, mucoase sau purulente, în funcție de cauza inflamației.
• Mâncărime, arsură, înțepătură: Senzații locale determinate de iritarea terminațiilor nervoase.
• Fotofobie (sensibilitate la lumină): Apare frecvent în inflamațiile corneei sau ale irisului.
• Vedere încețoșată: Fie din cauza secrețiilor care acoperă corneea, fie din cauza edemului sau a inflamațiilor profunde.
• Durere oculară: Intensitatea poate varia de la un simplu disconfort, până la o durere acută, puternică, în funcție de profunzimea leziunilor.

Uneori, dacă inflamația nu este controlată, pot apărea complicații: ulcerații corneene, cicatrici sau chiar afectarea gravă a acuității vizuale.

Clasificare

Datorită evoluției semnificative a oftalmologiei, termenul „oftalmie” a fost în mare parte înlocuit de denumiri specifice. Cu toate acestea, în literatura de specialitate mai veche și în context general, putem întâlni următoarele forme, descrise sub umbrela „oftalmiei”:

1. Oftalmia purulentă: caracterizată prin secreții abundente, dense, cauzate de infecții bacteriene severe (de ex. gonococ).
2. Oftalmia neonatală (conjunctivita neonatală): inflamație oculară la nou-născuți, de obicei transmisă de la mamă în momentul nașterii (Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae).
3. Oftalmia fototoxică sau actinică: inflamație declanșată de expunerea excesivă la raze ultraviolete (cum ar fi sudura, fără protecție sau expunerea prelungită la soare).
4. Oftalmia simpatică: o formă rară și gravă de uveită, care apare la un ochi neafectat după un traumatism sever la celălalt ochi. Este de natură autoimună și poate duce la pierderea completă a vederii dacă nu este tratată prompt.

Diagnostic

Pentru un diagnostic corect, medicul oftalmolog va efectua:

• Examen clinic: Inspecția globului ocular, evaluarea acuității vizuale și folosirea biomicroscopului (lampa cu fantă) pentru a analiza structurile oculare.
• Testarea secreției conjunctivale: Prelevarea secrețiilor oculare și analiza lor microscopică și bacteriologică (eventual antibiogramă).
• Teste specifice: În cazul suspiciunii de herpes simplex sau alte infecții virale, se pot face culturi virale sau teste PCR.
• Testări imunologice: Dacă se suspectează o inflamație cu substrat autoimun, se vor face analize de sânge (markeri autoimuni, factori reumatoizi etc.).
• Investigații imagistice: Ecografie oculară (în caz de opacități ale mediilor oculare) sau tomografie în coerență optică (OCT) pentru detectarea inflamației retiniene sau a altor structuri interne.

Tratament

Planul de tratament depinde de natura și severitatea inflamației:

• Tratament antibiotic: Dacă etiologia este bacteriană, se recomandă picături oculare sau unguente oftalmice cu spectru larg (de exemplu, antibiotic din clasa aminoglicozidelor, fluorochinolonelor, macrolidelor). Durata tratamentului poate varia între 5 și 14 zile, în funcție de progres și de forma clinică.
• Antivirale: Pentru infecțiile cu virusul herpes simplex sau varicelo-zosterian, se folosesc picături oculare sau unguente pe bază de antivirale specifice.
• Anti-inflamatoare: Administrarea de picături oculare cu corticosteroizi (în doze și scheme atent monitorizate de oftalmolog), dar numai după excluderea unei infecții active care s-ar putea agrava sub influența corticoizilor.
• Antialergice: În cazul conjunctivitelor alergice, picăturile cu antihistaminice sau stabilizatori ai mastocitelor (de ex. cromoglicat de sodiu) pot reduce inflamația și disconfortul.
• Igienă locală: Curățarea delicată a pleoapelor și îndepărtarea secrețiilor cu ser fiziologic sau soluții oculare sterile.
• Protecție: Evitarea expunerii la lumina puternică, purtarea ochelarilor de soare, utilizarea ochelarilor de protecție la locul de muncă (sudură, laboratoare chimice), precum și schimbarea sau dezinfectarea regulată a lentilelor de contact.
• Tratament sistemic: În cazul unor inflamații severe (uveite, sclerite) asociate bolilor autoimune, se pot folosi corticosteroizi sistemici sau alte medicamente imunosupresoare.
• Intervenție chirurgicală: Rareori, în cazuri extrem de grave, pot fi necesare proceduri chirurgicale (de exemplu, debridarea corneei în keratitele necrozante sau transplantul de cornee în stadiile avansate).

Prognostic și prevenție

Majoritatea cazurilor de oftalmie au un prognostic bun dacă sunt tratate prompt. Cu toate acestea, formele severe, mai ales cele bacteriene acute (gonococice) sau cele asociate cu virusul herpes simplex, pot duce la complicații cum ar fi ulcerul cornean, cicatrici sau chiar pierderea parțială a vederii. De aceea, consultul oftalmologic timpuriu și respectarea tratamentului recomandat sunt esențiale.

Măsuri de prevenție:

• Menținerea unei igiene oculare stricte: spălarea frecventă a mâinilor, folosirea prosoapelor proprii, evitarea atingerii ochilor cu mâinile murdare.
• Întreținerea adecvată a lentilelor de contact: dezinfectarea și schimbarea lor la intervalele recomandate.
• Folosirea unor mijloace de protecție în medii periculoase (chimice, radiații UV).
• Consult medical periodic, mai ales în cazul persoanelor care au suferit deja episoade de inflamații oculare sau au afecțiuni autoimune.

Concluzie

„Oftalmia” reprezintă un termen medical generic care cuprinde inflamațiile oculare acute, care poate acoperi o paletă largă de afecțiuni, de la conjunctivite banale până la inflamații profunde, periculoase, precum uveitele. Cu diagnostic și tratament adecvat – bazate pe etiologia și severitatea afecțiunii, majoritatea inflamațiilor oculare pot fi gestionate cu succes, asigurând păstrarea funcției vizuale și a calității vieții.