Ocluzia pupilară reprezintă un fenomen oftalmologic caracterizat prin blocarea sau restricția fluxului de umoare apoasă dintre camera anterioară și posterioară a ochiului, prin zona pupilară. În mod normal, pupila reglează cantitatea de lumină care pătrunde în ochi, dar asigură și trecerea fluidelor intraoculare. Atunci când aceste căi de drenaj sunt compromise, presiunea intraoculară poate crește rapid, ducând la complicații grave, precum glaucomul acut cu unghi închis.
Etimologie
Termenul provine din limba latină:
- occlusio = închidere, blocare
- pupilla = pupila, partea centrală a irisului prin care trece lumina
Astfel, „ocluzia pupilară” semnifică literal „blocarea pupilei”.
Epidemiologie
Ocluzia pupilară apare cu precădere la persoanele vârstnice și la cei cu o structură anatomică predispozantă (hipermetropie, camere anterioare înguste). Femeile prezintă o incidență mai mare a glaucomului cu unghi închis, comparativ cu bărbații, în parte din cauza diferențelor anatomice oculare. Incidența este mai ridicată în rândul populațiilor asiatice și la eschimoși, unde structura anatomică a ochiului favorizează unghiurile de drenaj înguste. În aceste grupuri, ocluzia pupilară constituie un mecanism principal de declanșare a glaucomului acut.
Cauze și mecanisme de apariție
Ocluzia pupilară este rezultatul blocării fluxului de umoare apoasă între camera posterioară și camera anterioară a ochiului. Acest fenomen poate apărea din mai multe motive, incluzând factori anatomici, procese inflamatorii sau formarea de aderențe (sinechii). În funcție de etiologie, se disting mai multe mecanisme și tipuri de bloc pupilar:
- Cauze anatomice (bloc pupilar primar)
- Camera anterioară superficială: Persoanele cu hipermetropie sau cu un cristalin voluminos au spațiul dintre iris și cristalin mai mic. Astfel, irisul tinde să vină mai ușor în contact cu cristalinul, blocând parțial sau total orificiul pupilar.
- Vârsta și modificările cristalinului: Pe măsură ce cristalinul îmbătrânește și se îngroașă, crește probabilitatea apariției contactului cu irisul, favorizând un bloc pupilar.
- Formarea de sinechii posterioare și secluzia pupilară
- Sinechii posterioare: Când marginea pupilei se lipește de suprafața cristalinului (ori a capsulei) în anumite zone, se produce un bloc pupilar parțial; umoarea apoasă nu mai poate trece normal în camera anterioară, iar presiunea din camera posterioară crește.
- Secluzia pupilară: Este o formă specială de sinechie, în care marginile pupilei aderă în mod circular, pe 360°, la cristalin/capsulă, „sigilând” complet orificiul pupilar. Acest lucru duce la blocarea totală a tranzitului de umoare apoasă și apare un risc crescut pentru glaucom acut cu unghi închis.
- Procese inflamatorii și ocluzia pupilară exudativă
- În cazul uveitelor anterioare severe sau al altor inflamații intraoculare intense, se poate forma un exudat fibrinos ori membranos în zona pupilei. Acest exudat, prin organizare, blochează fizic pupila și împiedică trecerea umoarei apoase (așa-numitul bloc pupilar exudativ).
- Inflamația accentuată favorizează și apariția sinechiilor posterioare, ceea ce poate agrava blocul pupilar deja creat de exudat.
- Cauze iatrogene sau post-chirurgicale
- Intervențiile la nivel ocular, precum chirurgia de cataractă sau operațiile pentru dezlipire de retină, pot duce la modificări anatomice sau cicatriceale în segmentul anterior al ochiului. Uneori, rezultă sinechii posterioare extensive ori depozite fibrinoase care determină ocluzia pupilei.
- Alte proceduri laser sau traumatisme oculare pot, de asemenea, să modifice poziția irisului ori să favorizeze formarea de aderențe.
Înțelegerea acestor cauze și mecanisme este esențială pentru diagnosticarea corectă și pentru alegerea tratamentului adecvat.
Etiologie
Ocluzia pupilară poate apărea în contextul mai multor condiții oftalmologice, fiind clasificată drept primară sau secundară:
1. Ocluzia pupilară primară
Apare în ochi anterior sănătos, fără modificări structurale majore. Este mai frecventă la:
- Pacienți vârstnici (datorită îngroșării cristalinului)
- Persoane cu unghi îngust anatomic
- Subiecți hipermetropi (cu glob ocular mai mic și cameră anterioară superficială)
2. Ocluzia pupilară secundară
Apare ca urmare a unor condiții patologice sau intervenții chirurgicale. Cauzele includ:
- Inflamații oculare (uveite): duc la formarea de sinechii posterioare (aderențe între iris și cristalin)
- Intervenții chirurgicale: după extracția de cataractă (pseudofakie), sau în cazul implantării defectuoase a lentilelor intraoculare
- Cristalin voluminos sau dislocat (subluxație cristaliniană)
- Sindromul de iris flasc (în special la pacienții tratați cu inhibitori de alfa-1 adrenergici, ex. tamsulosin)
- Tumori sau chisturi iriene care obstrucționează pupila
- Traumatisme oculare
Fiziopatologie
Fluxul normal de umoare apoasă se realizează din corpul ciliar în camera posterioară, trecând prin pupilă în camera anterioară, apoi către unghiul iridocornean unde este drenată prin rețeaua trabeculară. În cazul ocluziei pupilei, acest flux este blocat, determinând:
- Creșterea presiunii în camera posterioară
- Bombarea irisului anterior (iris în tomată)
- Închiderea unghiului de drenaj (blocaj unghiular)
- Creșterea presiunii intraoculare (PIO)
Această succesiune de evenimente cauzează atacul de glaucom, o urgență oftalmologică ce necesită intervenție terapeutică rapidă pentru a preveni deteriorarea ireversibilă a nervului optic.
Simptome
Simptomele variază în funcție de acuitatea și severitatea ocluziei:
- În forme acute (criză glaucomatoasă): durere oculară intensă, cefalee, vedere încețoșată, halouri colorate în jurul luminilor, greață și vărsături
- În forme cronice sau subacute: vedere fluctuantă, disconfort ocular, episoade tranzitorii de vedere încețoșată (în special la întuneric sau stres)
- La examenul clinic: pupila semidilatată, fixă, cameră anterioară îngustă, PIO crescută, edem cornean
Diagnostic
Evaluarea clinică începe cu măsurarea presiunii intraoculare și examinarea structurii anterioare a ochiului la lampa cu fantă. Se pot efectua teste suplimentare, precum:
- Gonioscopie: Pentru a evalua starea unghiului iridocornean și a confirma dacă unghiul este închis sau deschis.
- Tomografia în coerență optică (OCT) de segment anterior: Poate arăta profunzimea camerei anterioare și contactul dintre iris și cristalin.
- Ecografie oculară (B-scan): Utilă atunci când mediile oculare nu permit examinarea directă, de exemplu în prezența unor opacități corneene.
Excluderea altor afecțiuni care pot crește presiunea intraoculară (ex. tumori, uveită, pseudoexfoliere) este de asemenea esențială.
Tratament
Tratamentul ocluziei pupilare urmărește, în primul rând, scăderea presiunii intraoculare și restabilirea comunicării fluidelor între camerele oculare. Printre intervențiile frecvente, se numără:
- Medicație topică și sistemică: Picăturile cu beta-blocante, inhibitori de anhidrază carbonică, agoniști alfa-adrenergici sau prostaglandine. Acestea pot fi utilizate pentru a controla presiunea intraoculară.
- Pilocarpina: Un agent colinergic care strânge pupila și poate rupe sinechiile dintre irisul și cristalin, facilitând deschiderea unghiului.
- Iridotomie laser: Crearea unui orificiu în iris prin tehnici laser (de obicei YAG-laser) reprezintă o soluție modernă, minim invazivă, ce permite drenajul fluidelor și previne recidiva crizelor acute.
- Intervenție chirurgicală: În cazurile refractare la terapia laser sau medicamentoasă, se poate recurge la intervenții chirurgicale, precum iridectomia periferică sau alte operații pentru reducerea presiunii (trabeculectomie, dispozitive de drenaj).
Gestionarea unei crize acute necesită măsuri rapide: scăderea presiunii intraoculare prin medicație sistemică și ulterior restabilirea anatomiei normale printr-o iridotomie laser sau chirurgicală.
Complicații
Netratată sau gestionată inadecvat, ocluzia pupilară poate duce la:
- Glaucom cronic: Creșterea repetitivă sau persistentă a presiunii intraoculare deteriorează nervul optic, producând pierdere progresivă a câmpului vizual.
- Leziuni ireversibile ale nervului optic: Dacă presiunea rămâne prea ridicată, distrugerea fibrelor nervoase poate fi definitivă.
- Sinechii permanente: Aderențele între iris și cristalin sau alte structuri oculare pot fi imposibil de rupt, compromițând funcția vizuală.
Prognostic
Prognosticul este favorabil dacă intervenția este promptă și eficientă. Odată controlată presiunea intraoculară, evoluția ulterioară depinde de starea nervului optic și de respectarea tratamentului și a controalelor periodice. Persoanele cu anatomie predispozantă pot beneficia de iridotomie profilactică la ochiul contralateral, pentru a împiedica apariția unui bloc pupilar acut.
Concluzii
Ocluzia pupilară este un proces patologic important, care poate avea repercusiuni grave asupra vederii dacă nu este diagnosticat și tratat la timp. Eforturile terapeutice se concentrează pe restabilirea circulației normale a umorului apos și pe păstrarea funcției nervului optic. Având în vedere că acest mecanism se află la baza anumitor forme de glaucom, recunoașterea și managementul adecvat al ocluziei pupilare sunt fundamentale în practica oftalmologică. Prin evaluări regulate și intervenții precoce, majoritatea cazurilor pot fi gestionate eficient, asigurându-se conservarea vederii și a calității vieții pacienților.
« Înapoi la Dictionar
