mai 9, 2025

Nictalopia

« Back to Glossary Index

Nictalopia, cunoscută și sub denumirea de orbire nocturnă, reprezintă o tulburare de vedere caracterizată prin dificultatea de a vedea în condiții de lumină slabă sau întuneric. Persoanele afectate au o adaptare lentă sau ineficientă la întuneric, fapt ce le împiedică să perceapă corect mediul înconjurător după apusul soarelui sau în spații slab iluminate. Deși nu este o afecțiune în sine, nictalopia este de regulă un simptom al altor afecțiuni oculare sau sistemice.

Etimologie

Termenul „nictalopie” derivă din grecescul nyx (νύξ), care înseamnă „noapte” și alaos (ἀλαός), care înseamnă „orb”. În limba latină medicală, termenul a fost preluat ca nyctalopia, desemnând incapacitatea de a vedea pe timp de noapte. Este important de notat că în literatura medicală veche, acest termen avea sensuri contradictorii: în unele cazuri desemna fotofobia (vederea mai bună pe timp de noapte), iar în altele, orbirea nocturnă propriu-zisă. În prezent, sensul acceptat în medicina modernă este acela al dificultății de vedere în condiții de iluminare scăzută.

Fiziologia normală a vederii nocturne

În mod normal, vederea nocturnă este asigurată în principal de celulele fotoreceptoare de tip bastonaș din retina oculară. Acestea sunt responsabile de percepția alb-negru, având o sensibilitate crescută la lumină slabă. În contrast, celulele cu conuri, implicate în percepția culorilor și a detaliilor fine, funcționează optim în lumină puternică. Adaptarea la întuneric implică un proces complex, în care retina trece de la o dominanță a conurilor la activitatea predominantă a bastonașelor, cu ajutorul unui pigment fotosensibil numit rodopsină. Orice afectare a acestor mecanisme poate duce la nictalopie.

Etiologie

Nictalopia poate avea cauze variate, împărțite în funcție de mecanismul afectat:

1. Cauze congenitale și ereditare

  • Retinita pigmentară: cea mai frecventă cauză ereditară a nictalopiei. Este o afecțiune degenerativă a retinei în care celulele fotoreceptoare (în special bastonașele) se deteriorează progresiv.
  • Amauroza congenitală Leber: o formă severă de distrofie retiniană prezentă de la naștere.
  • Stargardt și alte distrofii retiniene: afecțiuni genetice rare care afectează fotoreceptorii și pigmentul epitelial retinian.

2. Deficiențe nutriționale

  • Deficitul de vitamină A: esențială pentru sinteza rodopsinei. Este o cauză frecventă de nictalopie în țările în curs de dezvoltare. Se poate asocia cu uscăciune oculară (xeroftalmie) și keratinizare conjunctivală.

3. Afecțiuni oculare dobândite

  • Glaucomul: în special dacă este tratat cu inhibitori de anhidrază carbonică (ex. acetazolamidă), care pot afecta adaptarea la întuneric.
  • Cataracta: opacifierea cristalinului poate reduce cantitatea de lumină care ajunge la retină, mai ales în lumină slabă.
  • Degenerescența maculară: afectează predominant conurile, dar în stadii avansate poate influența și vederea nocturnă.
  • Miopia: Miopia, în special formele moderate sau severe, poate fi asociată cu dificultăți de adaptare la întuneric, deși mecanismele exacte nu sunt pe deplin înțelese.

4. Medicamente și toxine

  • Medicamente precum clorochina, fenotiazinele, izotretinoina (derivat de vitamină A) pot induce tulburări de adaptare la întuneric.
  • Expunerea cronică la alcool sau alte toxine poate duce la deficiențe nutriționale secundare și implicit, la nictalopie.

5. Intervenții chirurgicale sau traume

  • Chirurgiile oculare care implică retina sau nervul optic pot afecta capacitatea de adaptare la întuneric.
  • Traumatismele oculare severe pot duce la dezlipire de retină sau distrugerea fotoreceptorilor.

Tablou clinic

Pacienții cu nictalopie se plâng adesea de:

  • Dificultăți de adaptare la întuneric: pacienții observă că au nevoie de mai mult timp pentru a se obișnui cu trecerea de la lumină puternică la un mediu slab iluminat.
  • Tulburări de vedere la asfințit sau pe timp de noapte: se manifestă prin vedere neclară, dificultăți în percepția formelor sau obiectelor și probleme de orientare în condiții de iluminare scăzută, ducând la un risc crescut de accidente.
  • Disconfort vizual: senzația de oboseală oculară și necesitatea unor surse de lumină suplimentare la activități de seară (de ex. condusul autovehiculului).
  • În unele cazuri, vedere tunelară (îngustarea câmpului vizual), mai ales în retinita pigmentară.

Simptomele pot fi progresive, în funcție de cauza subiacentă.

Diagnostic

Evaluarea nictalopiei presupune o serie de investigații oftalmologice și sistemice:

  1. Anamneză detaliată
  2. Istoricul familial este esențial, deoarece unele afecțiuni care produc nictalopie (ex. retinita pigmentară) au caracter ereditar.
  3. Dieta și posibile carențe (în special de vitamină A) sunt relevante, având în vedere că deficitul de vitamină A poate duce la nictalopie.
  4. Expunerea la medicamente/toxine (ex. derivați de vitamină A, anumite medicamente antiepileptice) poate influența funcția retinei.
  5. Examenul clinic oftalmologic
  6. Testarea acuității vizuale în diferite condiții de iluminare: ajută la obiectivarea dificultății de vedere în lumină scăzută.
  7. Determinarea refracției: vicii de refracție (în special miopia) pot agrava vederea pe timp de noapte.
  8. Examenul fundului de ochi (oftalmoscopie): esențial pentru evaluarea retinei; poate evidenția modificări retiniene degenerative (ex. în retinita pigmentară) sau alte leziuni.
  9. Tonometrie: măsurarea presiunii intraoculare este un pas standard în examenul oftalmologic complet, pentru a exclude patologii ce pot afecta calitatea vederii (ex. glaucom). Nu este investigația principală în nictalopie, dar este utilă în contextul unui diagnostic diferențial.
  10. Biomicroscopie: permite examinarea segmentului anterior al ochiului, inclusiv a cristalinului, pentru a identifica opacifieri (cataractă) ce pot influența vederea nocturnă.
  11. Evaluarea câmpului vizual (perimetrie): importantă în depistarea pierderii vederii periferice, caracteristică afecțiunilor retiniene degenerative (ex. retinită pigmentară).
  12. Testarea adaptării la întuneric (adaptometrie): este investigația de bază care evaluează funcția bastonașelor (celulele responsabile de vederea la lumină scăzută).
  13. Electroretinograma (ERG)
  14. ERG evidențiază răspunsul electric al fotoreceptorilor (bastonașe și conuri). Este utilă mai ales în diagnosticul precoce al retinopatiilor ereditare (ex. retinita pigmentară), chiar înainte de apariția simptomelor clinice avansate.
  15. Analize de sânge
  16. Deficitul de vitamină A este o cauză frecventă și tratabilă de nictalopie. Excluderea altor carențe nutriționale (vitamine din complexul B, vitamina E etc.) poate fi, de asemenea, utilă în funcție de contextul pacientului.

Tratament

Opțiunile terapeutice pentru nictalopie variază în funcție de cauza subiacentă:

  1. Suplimentarea cu Vitamină A
    • În cazurile de carență documentată de Vitamină A, administrarea acesteia poate ameliora semnificativ vederea nocturnă.
    • Doza și durata tratamentului se stabilesc în funcție de severitatea deficitului și de recomandările medicului.
  2. Tratarea afecțiunilor retiniene
    • Pentru retinita pigmentară, opțiunile terapeutice pot fi limitate, însă anumite suplimente (cum ar fi acizii grași Omega-3 și antioxidanții) pot încetini uneori progresia. Cercetările privind terapiile genice și celulele stem reprezintă un domeniu de interes în prezent.
  3. Chirurgie oculară
    • În cazul cataractei, intervenția chirurgicală de înlocuire a cristalinului opacifiat cu un cristalin artificial poate îmbunătăți considerabil vederea, inclusiv cea nocturnă.
  4. Corecția altor factori
    • Dacă există glaucom, tratamentul specific cu picături (beta-blocante, inhibitori de anhidrază carbonică, analogi de prostaglandine etc.) sau intervenție chirurgicală ajută la scăderea presiunii intraoculare și la prevenirea deteriorării retiniene suplimentare.
    • În cazul diabetului zaharat, controlul strict al glicemiei și monitorizarea retinei pot reduce evoluția retinopatiei și implicit, afectarea vederii nocturne.
  5. Igienă vizuală și adaptări
    • Pacienții pot beneficia de iluminat adecvat în spațiile de locuit, scări, curți și zone cu trafic intens.
    • Se recomandă evitarea condusului pe timp de noapte sau reducerea acestuia, mai ales dacă nictalopia este severă.

Prognostic
Evoluția nictalopiei depinde în mare măsură de cauza subiacentă. Dacă este vorba despre un deficit de Vitamină A, suplimentarea corectă poate ameliora vizibil simptomele. Prognosticul este mai puțin favorabil atunci când nictalopia este cauzată de afecțiuni degenerative avansate ale retinei sau când există boli sistemice care nu pot fi controlate corespunzător.

Prevenție

  • Dietă echilibrată: consumul adecvat de legume (morcovi, spanac, broccoli), fructe (caise, mango), produse lactate și ficat de pește poate asigura doza zilnică de Vitamină A.
  • Suplimente nutriționale: în situații de malabsorbție sau regimuri alimentare restrictive, medicul poate recomanda suplimente alimentare cu Vitamină A și alți micronutrienți.
  • Controlul bolilor sistemice: menținerea sub control a diabetului și a altor afecțiuni metabolice sau hepatice.
  • Examinări periodice: consultul oftalmologic anual este esențial, mai ales în cazul persoanelor cu antecedente familiale de boli retiniene sau cei cu patologii asociate (diabet, hipertensiune etc.).
  • Evitatea fumatului: renunțarea la fumat sau reducerea acestuia poate îmbunătăți statusul vascular și scădea riscul unor degenerări retiniene.

Concluzii

Nictalopia este un simptom important, care semnalează de multe ori prezența unor afecțiuni oculare sau sistemice. Diagnosticarea timpurie și identificarea cauzei sunt esențiale pentru prevenirea deteriorării ireversibile a vederii. Într-un context global, lupta împotriva deficienței de vitamină A rămâne o prioritate de sănătate publică, cu implicații directe în prevenirea nictalopiei la scară largă.

« Înapoi la Dictionar