mai 9, 2025

Nevul Ota

« Back to Glossary Index

Nevul Ota (numit și nevus fuscoceruleus ophthalmomaxillaris) este o leziune hiperpigmentară rară, congenitală sau dobândită precoce, care afectează în special zona perioculară și regiunile adiacente inervației ramurilor oftalmică și maxilară ale nervului trigemen. Acest tip de nev se distinge prin culoarea albastru-gri sau brun-violacee a tegumentelor și a sclerei, iar prezența lui necesită un consult oftalmologic și dermatologic pentru evaluare și supraveghere adecvată.

Nevul Ota reprezintă o proliferare benignă a melanocitelor localizate în stratul dermic (melanocite dermale), care determină hiperpigmentare tegumentară și uneori, colorarea țesuturilor oculare (sclerǎ, conjunctivǎ). Această hiperpigmentare variază ca nuanță de la un albastru-închis, gri, până la brun-violaceu, în funcție de profunzimea la care se află melanocitele și de grosimea pielii.

Etimologie

Termenul „Nevul Ota” derivă din numele medicului japonez Masao Ota, care a descris pentru prima dată această afecțiune în anul 1939. Denumirea sa științifică include adesea și sintagma oculodermic (melanocitoză oculodermică), subliniind implicarea principală a regiunii oculare și a structurilor adiacente. Încă de la descoperirea sa, nevul Ota a fost considerat o entitate distinctă în cadrul nevilor dermici pigmentari datorită localizării specifice și a caracteristicilor sale clinice unice.

Epidemiologie

Nevul Ota apare cu o frecvență mai mare în populațiile asiatice (în special în Japonia și China), având o incidență estimată în jur de 0,2 – 1% în rândul acestor grupuri etnice. În restul populațiilor, nevul Ota este mult mai rar, însă poate apărea la orice persoană, indiferent de origine etnică. Se observă o ușoară predilecție pentru sexul feminin, raportul femei/bărbați variind, în medie, între 3:1 și 4:1. Leziunea poate fi prezentă la naștere (congenitalǎ) sau poate deveni vizibilă în copilărie ori în adolescență, fiind destul de rară apariția nevului la vârste adulte.

Etiologie

Mecanismul precis de apariție a nevului Ota nu este pe deplin înțeles, însă s-a sugerat că este vorba de o migrare anormală a melanocitelor în cursul dezvoltării embrionare, ceea ce determină un aflux de celule pigmentare în derm.

Principalii factori implicați includ:

  1. Predispoziția genetică: Nevul Ota este mai frecvent întâlnit la persoanele de origine asiatică sau africană, ceea ce sugerează o componentă genetică. Studiile au arătat că există o predispoziție ereditară în dezvoltarea acestei afecțiuni.
  2. Tulburări de pigmentare: Nevul Ota apare atunci când melanocitele (celulele care produc pigmentul) se acumulează într-o zonă localizată a pielii, iar pigmentul (melanina) se depune într-un mod neuniform.
  3. Factori hormonali: Deși mai puțin frecvent, hormonii pot juca un rol în dezvoltarea nevului Ota. Aceasta poate explica, în unele cazuri, de ce nevul se poate dezvolta sau se poate modifica în timpul sarcinii sau la pubertate, perioade în care nivelurile hormonale sunt fluctuant mai mari.
  4. Expunerea la radiații UV: Deși nu este considerată cauza principală, expunerea prelungită la soare și radiațiile ultraviolete (UV) pot agrava starea nevului Ota sau pot contribui la modificarea aspectului acestuia.

Manifestări clinice

  1. Localizare și aspect: Nevul Ota afectează de obicei regiunile inervate de ramurile V1 (oftalmică) și V2 (maxilară) ale nervului trigemen. Pigmentarea implică deseori zona perioculară, pleoapa superioară și cea inferioară, regiunea temporală, pomeții și chiar sclera oculară. Culoarea poate fi albastru-închis, gri, brun sau violaceu, având uneori un aspect pătat ori difuz.
  2. Distribuție unilaterală: În marea majoritate a cazurilor, nevul Ota este unilateral, afectând doar una dintre părțile feței. Foarte rar poate fi bilateral, însă astfel de situații sunt excepționale.
  3. Implicații oculare: Melanocitele pot fi identificate și la nivelul sclerei, conjunctivei sau al irisului. Această colorație poate fi mai puțin vizibilă decât cea cutanată, fiind totuși importantă pentru eventualele complicații oftalmologice.
  4. Simptomatologie: De cele mai multe ori, pacienții nu prezintă simptome oculare semnificative (cum ar fi durere, fotofobie sau scăderea acuității vizuale), însă au fost descrise, rar, cazuri de presiune intraoculară crescută (glaucom). Monitorizarea oftalmologică este, așadar, esențială.

Diagnostic

Diagnosticul nevului Ota este în principal clinic, bazat pe aspectul morfologic, culoarea și localizarea leziunii pigmentare. Examinarea la lampă cu fantă este utilă pentru a evalua implicarea oculară (sclera, conjunctiva, iris) și pentru a exclude alte leziuni posibile. Biopsia poate fi recomandată în situații atipice pentru confirmarea histopatologică, evidențiind melanocite dermice fusiforme ori dendritice dispersate.

Diagnostic diferențial

  • Nevul Mongolian (hiperpigmentare albastră, dar localizată de obicei în regiunea lombosacrală).
  • Nevul Ito (o leziune similară, dar care apare în zona scapulară și deltoidiană).
  • Melanomul (o leziune malignă care poate mima uneori nevii pigmentari; se analizează caracteristicile clinice și histologice).
  • Alte hiperpigmentări faciale (cum ar fi melasma, dermatita pigmentară etc.).

Complicații

Principala complicație asociată nevului Ota este riscul de transformare în melanom. Deși acest risc este scăzut, el există și impune vigilență pe termen lung. Un alt aspect de luat în considerare este glaucomul; unele studii sugerează că pacienții cu nev Ota pot avea o predispoziție crescută către creșterea presiunii intraoculare, deși nu este neapărat o regulă. De asemenea, disconfortul cosmetic poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților, motiv pentru care mulți solicită tratament pentru corecția estetică.

Tratament

  1. Monitorizare oftalmologică: Având în vedere posibilitatea, chiar dacă redusă, a dezvoltării unui melanom ocular, consultul periodic este esențial. Evaluarea anuală sau bianuală a stării oculare (acuitate vizuală, presiune intraoculară și examinarea structurilor interne ale ochiului) poate depista la timp eventuala apariție a unor complicații.
  2. Evaluarea dermatologică: Urmărirea dimensiunilor, formei și intensității pigmentării la nivelul pielii. Orice modificare bruscă (în special a culorii, conturului, consistenței) poate ridica suspiciunea unei transformări maligne și necesită investigații suplimentare.
  3. Corecție cosmetică:
    • Terapia laser (cum ar fi laserul Q-switched Nd:YAG) este metoda de elecție pentru atenuarea sau chiar eliminarea hiperpigmentării. Sesiunile multiple pot fi necesare pentru obținerea unui rezultat optim, iar eficacitatea variază în funcție de profunzimea pigmentului și răspunsul individual al pacientului.
    • Machiajul corector (camuflaj cosmetic) poate fi o soluție temporară sau complementară tratamentului laser.
    • Peelinguri chimice și alte tehnologii similare sunt, în general, mai puțin eficiente decât terapia laser, însă pot fi luate în considerare în anumite situații.
  4. Tratament chirurgical: Intervenția chirurgicală clasică nu este, de regulă, indicată pentru nevul Ota din cauza localizării extinse și a infiltrării dermice. Excizia chirurgicală se aplică extrem de rar și doar în situații foarte stricte, când leziunea este redusă și circumscrisă.
  5. Suport psihologic: Uneori, impactul emoțional al unei astfel de hiperpigmentări faciale poate fi semnificativ. Consilierea psihologică sau alăturarea unui grup de suport poate ajuta pacienții să facă față provocărilor sociale și personale asociate aspectului fizic.

Prognostic

În absența complicațiilor, nevul Ota are un curs stabil și benign. Cu toate acestea, fiind posibilă atât progresia hiperpigmentării, cât și riscul minim, dar nu inexistent, de transformare malignă, o urmărire periodică pe termen lung rămâne esențială. Prognosticul general este favorabil, cu condiția monitorizării constante și gestionării corespunzătoare a oricăror complicații emergente. Terapia laser poate reduce considerabil intensitatea colorației și implicit, poate îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Concluzie

Nevul Ota este o leziune pigmentară rară, cu etiologie multifactorială și o incidență crescută în special în rândul persoanelor de origine asiatică. Deși benign, nevul Ota poate fi asociat cu disconfort estetic și în cazuri izolate, cu riscuri mai grave precum apariția melanomului ocular ori cutanat și a glaucomului, de aceea sunt esențiale consultul periodic și supravegherea atentă, precum și un suport psihologic adecvat al pacienților.

« Înapoi la Dictionar