Nevromul palpebral reprezintă o afecțiune rară, caracterizată prin proliferarea anormală a țesutului nervos la nivelul pleoapelor. Deși termenul de „nevrom” este uneori utilizat în mod general pentru a descrie formațiuni tumorale de origine nervoasă, el desemnează de regulă un nodul benign, ce poate include proliferări din teaca nervilor periferici (cum ar fi schwannomul) sau formațiuni de tip neurofibrom. Aspectul clinic poate varia de la o mică excrescență nedureroasă, până la o leziune mai voluminoasă, care poate interfera cu funcția pleoapei și cu acuitatea vizuală. În context oftalmologic, nevromul palpebral poate fi întâlnit atât la adulți, cât și la copii, deși prevalența este relativ scăzută.
Etimologie și terminologie
Cuvântul „nevrom” își are originea în limba greacă, din termenul „neuron” (însemnând „nerv”). În literatura medicală, termenul de nevrom poate fi folosit pentru a descrie diferite tipuri de tumori ale nervilor periferici, însă la nivelul pleoapei, discuțiile se concentrează în principal pe două entități histologice: schwannomul (o tumoră ce își are originea în celulele Schwann) și neurofibromul (o tumoră care implică atât celule Schwann, cât și fibroblaste și alte componente ale țesutului conjunctiv). Când se folosește sintagma „nevrom palpebral”, se indică, în mod generic, o proliferare benignă de origine nervoasă la nivelul pleoapei.
Etiologie
- Neurofibromatoza de tip 1 (Boala Recklinghausen)
Una dintre cele mai importante cauze ale nevroamelor (în special neurofibroame) la nivelul pleoapelor este prezența Neurofibromatozei de tip 1 (NF1). Această afecțiune genetică autozomal dominantă, cauzată de mutații la nivelul genei NF1 (pe cromozomul 17), se manifestă prin apariția de neurofibroame plexiforme și alte leziuni neurocutanate (cum ar fi petele café-au-lait și nodulii Lisch la nivelul irisului). Atunci când sunt localizate pe pleoapă, aceste neurofibroame pot fi difuze, pot cauza deformări estetice și pot interfera cu funcția oculară, generând disconfort și uneori, tulburări de vedere. - Alte boli genetice și sindroame
În afara NF1, sindromul MEN2B (Neoplazia Endocrină Multiplă de tip 2B) se asociază cu apariția unor nevroame la nivelul mucoaselor și pleoapelor. Deși mai rar întâlnit, acest sindrom poate duce la formarea unor leziuni nervoase proliferative, care necesită evaluare multidisciplinară. - Traumatisme și inflamații locale
S-a sugerat că leziunile traumatice sau procesele inflamatorii repetate la nivelul pleoapelor pot stimula regenerarea și multiplicarea anormală a celulelor nervoase. Cu toate acestea, dovada cauzalității directe este incompletă, iar marea majoritate a nevroamelor apar în absența unui istoric traumatic semnificativ. - Expunerea la radiații sau substanțe chimice
Au fost emise ipoteze că anumite mutații induse de radiații sau de substanțe chimice pot contribui la dezvoltarea formațiunilor tumorale benigne, însă aceste situații rămân rare și insuficient documentate în cazul nevromului palpebral.
Patogeneză
Nevromul palpebral apare în urma proliferării anormale a celulelor nervoase și a structurilor lor de susținere (celule Schwann, fibroblaste și alte tipuri celulare). În fazele incipiente, tumoarea poate fi asimptomatică, având dimensiuni reduse și fiind dificil de detectat. Pe măsură ce crește, poate deveni vizibilă clinic ca o mică umflătură la nivelul pleoapei, de regulă bine delimitată. Unele nevroame prezintă o capsulă conjunctivală subțire, în special schwannoamele, ceea ce le face mai ușor de enucleat. Neurofibroamele, în schimb, pot fi mai difuze, implicând structurile subiacente și având margini mai puțin bine conturate.
Simptome
- Nodul palpebral: Cel mai frecvent semn este apariția unei mici proeminențe la nivelul pleoapei superioare sau inferioare. Aceasta poate fi de consistență elastică sau fermă la palpare.
- Disconfort ocular: Nevromul palpebral poate provoca senzație de presiune, iritație sau chiar durere locală dacă se dezvoltă în apropierea unor terminații nervoase sensibile.
- Tulburări de vedere: Deși rar, o tumoră de dimensiuni mai mari poate comprima globul ocular sau poate interfera cu închiderea și deschiderea completă a pleoapelor, ducând la dificultăți de vedere sau la un disconfort accentuat în special în timpul clipirii.
- Asimptomatice: Există situații în care nevromul palpebral rămâne nedepistat mult timp, mai ales dacă are dimensiuni reduse și nu afectează funcția vizuală ori aspectul cosmetic.
Diagnostic
Pentru diagnosticarea corectă a unui nevrom palpebral, medicul oftalmolog sau medicul specialist în chirurgie plastică și reconstructivă a pleoapelor va efectua:
- Examen clinic: Inspecția vizuală și palparea locală pot releva existența unui nodul. Se urmărește localizarea, dimensiunea, consistența și mobilitatea formațiunii.
- Biomicroscopie: Prin intermediul biomicroscopului cu lampă cu fantă, se poate observa cu mai mare precizie structura superficială a leziunii, marginea ei și posibile implicații asupra conjunctivei ori a marginii libere palpebrale.
- Examene imagistice: Ecografia oculară (mai rar folosită pentru leziunile pleoapelor), tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pot fi necesare dacă leziunea este de dimensiuni mari sau dacă se suspectează invazia structurilor adiacente.
- Examen histopatologic: Diagnosticul de certitudine se stabilește prin examinarea histopatologică a fragmentelor de tumoră obținute fie prin biopsie, fie prin excizia completă a leziunii. Histopatologia face diferența între schwannom, neurofibrom și alte tumori care pot mima un nevrom (de exemplu, leziuni vasculare sau fibroase).
Complicații
Complicațiile pot fi minime dacă nevromul este de mici dimensiuni și nu afectează vederea. Cu toate acestea, există situații în care apar:
- Deformări ale pleoapei: O tumoră voluminoasă poate produce o remodelare inestetică a conturului pleoapei, iar acest efect cosmetic poate fi deranjant pentru pacient.
- Iritații oculare recurente: Dacă nevromul interferează cu filmul lacrimal sau cu marginile palpebrale, pot apărea episoade recurente de conjunctivită sau keratită de expunere.
- Tulburări de vedere: Tumorile foarte mari pot afecta motilitatea pleoapei, producând ptoză, iar în cazurile extreme, pot comprima globul ocular, generând modificări de refracție sau vedere încețoșată.
În majoritatea cazurilor, nevromul palpebral are o evoluție lentă și rămâne staționar pentru mult timp. Totuși, unii pacienți pot semnala o creștere progresivă a leziunii pe parcursul anilor.
Tratament
- Observație: Pentru nevroamele de dimensiuni mici, asimptomatice, medicul poate recomanda simple controale periodice pentru a monitoriza evoluția. Atât timp cât funcția oculară și aspectul cosmetic nu sunt afectate, intervenția nu este neapărat necesară.
- Tratament chirurgical: Excizia completă a nevromului este opțiunea de elecție atunci când tumoarea afectează funcția palpebrală, produce disconfort sau ridică probleme estetice. În cazul schwannoamelor, care au o capsulă bine definită, chirurgul poate îndepărta în întregime formațiunea, minimizând riscul de recidivă. Neurofibroamele, fiind mai difuze, pot necesita o tehnică operatorie mai complexă și pot prezenta un risc mai mare de recidivă.
- Tehnici minim invazive: În unele situații, se pot utiliza proceduri cu laser ori radiofrecvență, dar acestea sunt mai puțin frecvente și rezultatele pot varia în funcție de tipul exact de nevrom. Principalul dezavantaj al metodelor minim invazive este că nu oferă un eșantion suficient pentru examenul histopatologic complet și pot fi asociate cu recurențe.
- Reabilitare și urmărire postoperatorie: După excizie, medicul poate recomanda un tratament antiinflamator topic și utilizarea temporară a unor lacrimi artificiale pentru a preveni disconfortul ocular. Controalele repetate sunt necesare pentru a monitoriza procesul de vindecare și pentru a detecta orice posibilă recidivă.
Prognostic
Nevromul palpebral are în general un prognostic bun, fiind o formațiune benignă, cu potențial redus de transformare malignă. Principalele probleme pe care le poate cauza sunt de natură estetică și funcțională, mai ales atunci când tumoarea capătă dimensiuni mari sau când interacționează cu structurile oculare sensibile. Diagnosticarea precoce, prin examen clinic și investigații imagistice, precum și examenul histopatologic, reprezintă cheia pentru un management adecvat.
Concluzii
Nevromul palpebral constituie o entitate rară, dar importantă din cadrul patologiei oftalmologice, care necesită atenție atât din punct de vedere diagnostic, cât și terapeutic. Printr-o abordare individualizată, orientată către prevenirea complicațiilor și către menținerea unei funcții vizuale optime, evoluția poate fi favorabilă, iar recidivele pot fi reduse la minimum.
« Înapoi la Dictionar
