Keratita virală este o inflamație a corneei cauzată de o infecție virală, care poate duce la disconfort ocular semnificativ, fotofobie, lăcrimare excesivă și, în cazuri severe, pierderea permanentă a vederii. Aceasta reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze infecțioase ale afectării corneene la nivel global.
Etimologie
Termenul keratită virală provine din combinația a doi termeni de origine greacă și latină:
„Kéras” (κέρας) – cuvânt grecesc care înseamnă corn și face referire la cornee, stratul transparent anterior al ochiului.
Sufixul „-ită” – provine din limba latină și este utilizat în terminologia medicală pentru a desemna inflamația unei structuri sau a unui organ.
„Virală” – derivă din virus, termen de origine latină care înseamnă otravă, referindu-se la agenții patogeni infecțioși.
Astfel, keratită virală desemnează inflamația corneei cauzată de o infecție virală, cel mai frecvent determinată de virusul herpes simplex, virusul varicelo-zosterian sau adenovirusuri.
Epidemiologie
Keratita virală reprezintă o problemă majoră de sănătate oculară la nivel global, fiind una dintre principalele cauze de morbiditate oculară și afectare vizuală.
Din punct de vedere epidemiologic, keratita virală este răspândită la nivel mondial, iar incidența sa variază în funcție de regiune, factori de mediu și agenții patogeni implicați. Cel mai frecvent agent etiologic este virusul herpes simplex (HSV), în special tipul 1 (HSV-1), care este responsabil pentru majoritatea cazurilor de keratită herpetică. Alte virusuri implicate includ virusul varicelo-zosterian (VZV), adenovirusurile și, mai rar, citomegalovirusul (CMV) sau enterovirusurile.
Etiologie
Cei mai frecvenți agenți patogeni implicați în keratita virală sunt:
- Virusul Herpes Simplex (HSV-1) – este cea mai frecventă cauză a keratitei virale, putând produce o infecție primară sau reactivări periodice.
- Virusul Varicelo-Zosterian (VZV) – responsabil de herpesul zoster oftalmic.
- Adenovirusurile – asociate cu keratoconjunctivita epidemică.
- Virusul Epstein-Barr (EBV) – rar implicat, dar poate contribui la afectarea corneană.
- Citomegalovirus (CMV) – observat în principal la pacienții imunocompromiși.
- Virusul Vaccinia – rar implicat. Vaccinia este un virus din familia Poxviridae, utilizat în vaccinul împotriva variolei
Patogeneză
Patogeneza keratitei virale implică o interacțiune complexă între replicarea virală, răspunsul imun al gazdei și mecanismele de leziune corneană. Înțelegerea acestor mecanisme este esențială pentru dezvoltarea strategiilor de prevenție și tratament, care vizează atât combaterea infecției, cât și controlul inflamației și protejarea integrității corneene.
1. Infecția inițială și replicarea virală
Virusul pătrunde în celulele epiteliale corneene fie prin contact direct (de exemplu, în cazul adenovirusurilor în conjunctivita epidemică), fie prin reactivarea din ganglionii nervoși unde a rămas latent (în cazul HSV și VZV). După atașarea virusului la receptorii celulari specifici, acesta pătrunde în celulele epiteliale, unde se replică și determină moartea celulară prin liza celulelor infectate. Acest proces duce la apariția leziunilor epiteliale sub formă de eroziuni punctate sau ulcerații dendritice caracteristice (în keratita herpetică).
2. Răspunsul imun și inflamația
Sistemul imunitar al gazdei reacționează la infecția virală prin activarea celulelor inflamatorii, eliberarea de citokine proinflamatorii și recrutarea limfocitelor T. Inflamația joacă un rol dublu: pe de o parte, contribuie la controlul infecției, dar, pe de altă parte, poate agrava leziunile corneene prin distrugerea țesutului sănătos și formarea de opacități corneene.
3. Leziuni corneene și complicații
Dacă infecția se extinde în straturile mai profunde ale corneei, poate apărea:
- Keratita stromală – o formă severă mediată imunologic, caracterizată prin inflamație stromală, edem și formarea de cicatrici corneene.
- Neurokeratopatia – în cazul afectării inervației corneene de către HSV sau VZV, poate apărea o scădere a sensibilității corneene (keratită neurotrofică), favorizând ulcerațiile cronice și dificultăți în vindecare.
- Keratita endoteliopatică – caracterizată prin afectarea endoteliului cornean și edem cornean progresiv.
4. Recurența și persistența infecției
După infecția inițială, virusul herpes simplex și varicelo-zosterian rămân latenți în ganglionii nervoși (de exemplu, ganglionul trigeminal în cazul HSV-1). Recurențele pot fi declanșate de factori precum stresul, expunerea la radiații UV, imunosupresia sau traumele oculare. Fiecare episod recurent poate agrava leziunile corneene și crește riscul de afectare vizuală permanentă.
Factori de risc
- Imunodeficiența (HIV, tratamente imunosupresoare)
- Traumatisme oculare
- Expunerea la raze UV
- Lentilele de contact
- Intervenții chirurgicale oculare recente
- Stresul și oboseala (favorizează reactivarea HSV)
Simptome
Manifestările clinice variază în funcție de agentul patogen, dar simptomele comune includ:
- Durere oculară moderată spre severă
- Fotofobie
- Roșeață oculară
- Lăcrimare excesivă
- Vedere încoțoșată
- Prezența unor leziuni dendritice (tipic pentru HSV-1)
Diagnostic
Diagnosticul se realizează prin:
- Examen clinic – biomicroscopie cu lampă cu fantă pentru observarea leziunilor caracteristice.
- Colorație cu fluoresceină – evidențiază ulcerațiile dendritice.
- Test PCR – identifică materialul genetic viral.
- Culturi virale – mai rar utilizate, dar pot confirma agentul etiologic.
- Test imunologic – pentru detectarea antigenelor virale.
Tratament
Tratamentul depinde de agentul viral implicat:
- Antivirale topice (eficace împotriva HSV și VZV)
- Antivirale orale
- Corticosteroizi topici: doar sub supraveghere medicală, pentru a evita agravarea infecției
- Lacrimi artificiale: pentru reducerea disconfortului ocular
- Mijloace de protecție: ochelari de soare, evitarea frecării ochilor
Prognostic și Complicații
Evoluția keratitei virale depinde de mai mulți factori, inclusiv agentul etiologic, răspunsul imun al gazdei, momentul inițierii tratamentului și prezența episoadelor recurente. În general, dacă este diagnosticată precoce și tratată corespunzător, prognosticul este favorabil, iar pacienții pot recupera complet vederea fără sechele semnificative.
Cu toate acestea, în formele severe, în special în cazul keratitei herpetice stromale sau neurotrofice, riscul de complicații crește semnificativ. Recurențele frecvente și inflamația cronică pot duce la deteriorarea ireversibilă a corneei, afectând calitatea vederii și, în unele cazuri, necesitatea unor intervenții chirurgicale complexe.
Complicații posibile:
1. Cicatrizarea corneană și pierderea vederii
- Infecția virală și inflamația determină formarea de opacități corneene prin depunerea de colagen anormal și distrugerea arhitecturii corneene.
- Cicatricile pot afecta axul vizual, provocând scăderea acuității vizuale și, în cazuri severe, orbire funcțională.
- În astfel de situații, singura opțiune terapeutică pentru restabilirea vederii poate fi transplantul de cornee (keratoplastie penetrantă sau lamelară).
2. Keratita neurotrofică – deteriorarea sensibilității corneene
- Recurențele repetate ale infecției cu virusul herpes simplex sau varicelo-zosterian pot afecta nervii corneeni, determinând pierderea sensibilității corneene.
- Lipsa senzației de disconfort și durere reduce reflexele protective oculare, favorizând ulcerații cronice și dificultăți de vindecare.
- În stadii avansate, pot apărea ulcere neurotrofice profunde, expunând pacientul la un risc crescut de perforație corneană.
3. Glaucom secundar
- Inflamația persistentă poate duce la afectarea trabeculului și creșterea presiunii intraoculare.
- Administrarea pe termen lung a corticosteroizilor pentru controlul inflamației poate agrava această problemă prin inducerea unui glaucom steroid-indus.
- Glaucomul necontrolat poate duce la deteriorarea progresivă a nervului optic și pierderea ireversibilă a vederii.
4. Perforația corneană (rară, dar severă)
- Apare în cazurile severe de keratită stromală sau neurotrofică, când inflamația profundă și necroza tisulară slăbesc structura corneei.
- O perforație corneană necesită intervenție chirurgicală de urgență, precum grefa de cornee sau aplicarea de membrane amniotice pentru a preveni complicațiile suplimentare, cum ar fi endoftalmita.
Prevenție
Prevenția keratitei virale este esențială pentru reducerea riscului de infecție inițială, prevenirea recurențelor și limitarea transmiterii agenților patogeni. Deoarece această afecțiune este adesea cauzată de virusuri precum Herpes simplex (HSV-1), Varicella-zoster (VZV) și adenovirusuri, măsurile de prevenție trebuie să se concentreze atât pe igiena personală, cât și pe protecția sistemului imunitar și evitarea factorilor de risc.
1. Evitarea contactului cu persoanele infectate
- Virusurile care cauzează keratita virală se pot transmite prin contact direct cu secrețiile infectate, cum ar fi lacrimile sau secrețiile respiratorii.
- Pacienții cu conjunctivită virală activă sau leziuni herpetice (de exemplu, herpes labial) trebuie să evite atingerea ochilor și să limiteze contactul apropiat cu alte persoane, în special copiii și persoanele imunodeprimate.
- În cazul adenovirozei, este important ca pacienții infectați să respecte izolarea și să evite locurile aglomerate, cum ar fi școlile și birourile.
2. Igiena riguroasă a mâinilor
- Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun este o metodă eficientă de prevenire a transmiterii virusurilor.
- Utilizarea dezinfectanților pe bază de alcool poate contribui la reducerea riscului de contaminare în absența apei și săpunului.
- Evitarea frecării ochilor cu mâinile nespălate este crucială, deoarece virusurile pot fi transferate ușor de pe suprafețele contaminate.
3. Evitarea folosirii comune a prosoapelor și cosmeticelor
- Obiectele personale, precum prosoapele, lenjeria de pat, pernele și produsele cosmetice pentru ochi (rimel, farduri, pensule) nu trebuie împărțite cu alte persoane, deoarece pot reprezenta surse de contaminare.
- Lentilele de contact trebuie igienizate corect și păstrate într-un mediu steril, iar utilizatorii trebuie să evite atingerea ochilor cu mâinile murdare.
- Persoanele care au avut episoade recurente de keratită herpetică ar trebui să evite complet utilizarea lentilelor de contact în timpul unei recurențe active pentru a preveni complicațiile.
4. Control oftalmologic periodic, mai ales pentru persoanele cu istoric de infecții herpetice
- Persoanele cu un istoric de keratită virală, în special herpetică, trebuie să efectueze controale oftalmologice regulate pentru a monitoriza eventualele recurențe sau complicații.
- Pacienții cu imunitate compromisă (de exemplu, cei care suferă de diabet, boli autoimune sau sunt sub tratamente imunosupresoare) prezintă un risc crescut de reactivare virală și trebuie să fie supravegheați atent.
- Utilizarea profilactică a antiviralelor orale poate fi recomandată în cazurile cu recurențe frecvente pentru a preveni reapariția infecției și deteriorarea progresivă a corneei.
5. Alte măsuri de prevenție
- Evitarea expunerii excesive la radiații UV: Expunerea la soare poate favoriza reactivarea virusului herpetic, de aceea este recomandată utilizarea ochelarilor de soare cu protecție UV.
- Menținerea unui sistem imunitar sănătos: Alimentația echilibrată, somnul adecvat, reducerea stresului și evitarea fumatului contribuie la întărirea sistemului imunitar, reducând riscul de infecții virale.
- Vaccinarea împotriva virusului varicelo-zosterian: Vaccinarea împotriva varicelei și zona zoster poate reduce riscul de keratită asociată cu virusul Varicella-zoster și complicațiile severe asociate.
Concluzie
Keratita virală este o afecțiune gravă care necesită diagnostic rapid și tratament adecvat pentru prevenirea complicațiilor. Educația pacienților, igiena oculară corectă și respectarea tratamentului sunt esențiale în gestionarea acestei afecțiuni oftalmologice.
« Înapoi la Dictionar
