Keratita cu Acanthamoeba este o infecție oculară rară, dar gravă, cauzată de protozoarul Acanthamoeba spp., care afectează corneea, provocând durere intensă, fotofobie, inflamație și, în cazurile severe, pierderea vederii. Această afecțiune este frecvent asociată cu utilizarea lentilelor de contact și igiena oculară precara.
Etimologie
Termenul „keratită cu Acanthamoeba” provine din două componente principale:
- Keratită – derivă din grecescul keratos (κερατο-), care înseamnă „corn” sau „cornee” și sufixul -itis, care indică o inflamație. Astfel, keratită se referă la inflamația corneei.
- Acanthamoeba – provine din grecescul akantha (ἄκανθα), care înseamnă „spin” sau „țep”, și amoibe (ἀμοιβή), care înseamnă „schimbare” (referindu-se la forma variabilă a amibei). Acanthamoeba este un gen de amibe libere, denumit astfel din cauza prezenței unor proeminențe spinoase pe suprafața celulei.
Așadar, keratită cu Acanthamoeba desemnează o inflamație a corneei cauzată de specii ale genului Acanthamoeba.
Etiologie
Keratita cu Acanthamoeba este cauzată de specii de Acanthamoeba, un protozoar liber care se găsește în sol, apă dulce, piscine, dușuri, instalații sanitare și chiar în aer. Acest organism se prezintă sub două forme:
- Trofozoit – forma activă, care se hrănește și se multiplică.
- Chist – forma latentă, foarte rezistentă la condiții adverse, inclusiv tratamente chimice și dezinfectanți obișnuiți.
Acești agenți patogeni pot invada corneea prin:
- Igiena deficitară a lentilelor de contact – utilizarea soluțiilor necorespunzătoare, spălarea cu apă de la robinet sau înotul cu lentilele de contact cresc riscul infecției.
- Traumatisme oculare minore – zgârieturi corneene sau microleziuni favorizează pătrunderea parazitului.
- Expunerea la apă contaminată – contactul direct al ochiului cu apă infectată (piscine, jacuzzi, dușuri, lacuri) poate facilita infectarea.
- Afecțiuni oculare preexistente – pacienții cu uscăciune oculară severă sau alte patologii corneene sunt mai susceptibili la infecție.
- Sistem imunitar compromis – persoanele cu imunosupresie au un risc mai mare de infecție severă.
Infecția progresează lent și poate duce la complicații grave, inclusiv ulcer cornean profund, perforație corneană și necesitatea unui transplant de cornee (keratoplastie).
Factori de risc
- Utilizarea lentilelor de contact, mai ales curățarea lor cu apă de la robinet sau soluții neadecvate.
- Leziuni corneene minore, cum ar fi zgârieturi sau abraziuni.
- Expunerea la medii contaminate (piscine, lacuri, sol umed).
- Imunodepresia, care crește susceptibilitatea la infecții oportuniste.
Patogeneză
După colonizarea corneei, Acanthamoeba distruge epiteliul cornean și invadează stratul stromal, cauzând necroză tisulară. Inflamația intensă și eliberarea de enzime proteolitice conduc la opacifierea corneei și afectarea severă a vederii. În absența unui tratament adecvat, infecția poate progresa spre sclerokeratită sau chiar endoftalmită, amenințând prognosticul vizual.
Etape ale patogenezei:
a) Aderența și invazia corneei
- Acanthamoeba există în două forme:
- Trofozoiți (forma activă și invazivă)
- Chisturi (forma rezistentă și latentă)
- Infecția începe când trofozoiții se atașează de epiteliul cornean deteriorat (ex. microabraziuni cauzate de lentilele de contact).
- Acestea utilizează proteine de aderență și eliberează enzime proteolitice care degradează stratul epitelial al corneei, facilitând invazia.
b) Distrugerea țesutului cornean
- Acanthamoeba eliberează enzime precum proteaze, colagenaze și fosfolipaze, care degradează matricea extracelulară a corneei.
- Corneea reacționează cu un răspuns inflamator intens, ceea ce duce la infiltrate stromale punctiforme și opacifiere progresivă.
c) Formarea chisturilor
- Pe măsură ce infecția progresează și în urma stresului (ex. tratamente antifungice, antibiotice), Acanthamoeba se transformă în chisturi, o formă rezistentă care poate supraviețui în condiții extreme.
- Chisturile sunt dificil de tratat și pot duce la recurența bolii chiar după tratamente îndelungate.
d) Inflamația și afectarea nervilor corneeni
- Acanthamoeba afectează nervii corneeni, provocând durere severă disproporționată față de leziunile vizibile (semn caracteristic AK).
- Procesul inflamator poate duce la ulcerații corneene, perforație corneană și, în cazuri severe, la pierderea vederii.
Simptome
Keratita cu Acanthamoeba are o evoluție insidioasă și poate fi inițial confundată cu alte tipuri de keratită, ceea ce duce frecvent la întârzieri în diagnostic și tratament. Afecțiunea poate progresa de la simptome ușoare la complicații severe, inclusiv afectare vizuală permanentă.
Faza incipientă (primele săptămâni)
- Durere oculară severă, disproporționată în raport cu semnele clinice
- Fotofobie și senzație de corp străin
- Roșeață oculară moderată
- Lăcrimare excesivă
- Scăderea progresivă a acuității vizuale
- Inflamație perineurală vizibilă la examinarea biomicroscopică (semn sugestiv)
Faza avansată
- Infiltrat cornean sub formă de „inel perineural” (patognomonic)
- Ulcerație corneană progresivă
- Opacifiere corneană centrală
- Răspuns inflamator accentuat în camera anterioară (hipopion ocazional)
- Scăderea sensibilității corneene în stadii tardive
- Posibilă perforație corneană, necesitând keratoplastie
Diagnostic
Diagnosticul precoce este esențial pentru prevenirea complicațiilor. Se utilizează următoarele metode:
- Examinare cu biomicroscopie (lampa cu fantă) pentru identificarea infiltratului caracteristic.
- Colorație cu fluoresceină pentru evidențierea defectelor epiteliale.
- Examen microbiologic prin culturi și microscopie confocală pentru identificarea trofozoiților sau chisturilor.
- Reacția în Lanț a Polimerazei (PCR) pentru confirmarea prezenței ADN-ului Acanthamoeba.
Un diagnostic tardiv al keratitei cu Acanthamoeba poate determina o afectare corneană extinsă, impunând necesitatea unei keratoplastii de urgență pentru a reconstrui structura corneei și a restabili acuitatea vizuală.
Diagnostic diferențial
Deoarece keratita cu Acanthamoeba prezintă simptome nespecifice în stadiile incipiente, aceasta poate fi confundată cu alte tipuri de keratită, ceea ce întârzie inițierea unui tratament adecvat:
- Keratite bacteriene (Pseudomonas aeruginosa) – caracterizate prin progresie rapidă, secreții purulente și o reacție inflamatorie intensă. Spre deosebire de acestea, keratita cu Acanthamoeba poate evolua mai lent și este asociată frecvent cu durere disproporționat de mare în raport cu aspectul clinic.
- Keratite fungice (Fusarium, Aspergillus) – prezintă infiltrate corneene filamentare, răspund slab la tratamentul antibiotic și sunt frecvent asociate cu traumatisme oculare cu materiale vegetale. Absenta bulbului terminal reprezintă o caracteristică distinctivă în keratita cu Acanthamoeba (AK), unde infiltratele stromale apar ca leziuni transparente, punctiforme și multifocale. Acest tipar specific de infiltrate stromale facilitează adesea diagnosticul precis al afecțiunii și permite diferențierea de alte forme de keratită.
- Keratite herpetice (HSV, VZV) – caracterizate prin apariția leziunilor dendritice sau geografice, cu posibilă afectare a nervului trigemen. Keratita cu Acanthamoeba poate fi confundată cu cea herpetică în fazele inițiale, mai ales dacă se observă o keratopatie neurotrofică.
- Ulcer cornean neurotrofic – se caracterizează prin scăderea sensibilității corneene și afectarea troficității epiteliului cornean, putând fi dificil de diferențiat de keratita cu Acanthamoeba în stadiile avansate.
Având în vedere dificultatea diagnosticării precoce, este esențială o suspiciune clinică ridicată, mai ales la pacienții cu factori de risc, cum ar fi utilizarea lentilelor de contact sau expunerea la apă contaminată. Examinarea prin microscopie confocală și colorarea cu calcofluor alb, alături de cultura pe medii specifice, pot facilita identificarea rapidă a protozoarului, prevenind astfel complicațiile severe și necesitatea intervențiilor chirurgicale, cum ar fi keratoplastia.
Tratament
Tratamentul este complex și prelungit, implicând agenți antiamoebieni specifici, cum ar fi:
- Biguanide
- Diamidine
- Antifungice
- Antibiotice pentru prevenirea suprainfecțiilor bacteriene
- Corticosteroizi – utilizare cu prudență, deoarece pot favoriza persistența infecției
- Transplant cornean (keratoplastie penetrantă) în cazurile severe
Complicații
Dacă nu este tratată prompt, keratita cu Acanthamoeba poate duce la:
- Ulcer cornean profund
- Perforație corneană
- Endoftalmită
- Necesitatea unui transplant de cornee (keratoplastie)
- Pierderea definitivă a vederii
În lipsa unui tratament prompt sau eficient pot apărea complicații extracorneene, inclusiv sclerită, necroză retiniană, cataractă, glaucom, atrofie a irisului și defecte endoteliale persistente. În cazuri rare, pacienții pot dezvolta complicații severe, precum sclerită necrozantă, uveită anterioară sterilă, corioretinită și vasculită retiniană.
Profilaxie
- Igienă strictă a lentilelor de contact (dezinfectare corespunzătoare, evitarea apei de la robinet)
- Evitarea expunerii ochilor la apă contaminată
- Purtarea ochelarilor de protecție în medii cu risc crescut
- Diagnostic precoce și tratament prompt pentru prevenirea complicațiilor
Prognostic
Dacă este diagnosticată și tratată timpuriu, prognosticul este favorabil, pacienții care încep tratamentul în decurs de 3 săptămâni de la apariția simptomelor având în general, rezultate vizuale favorabile. Totuși, în cazurile avansate, pierderea vederii sau complicațiile mai grave sunt frecvente, necesitând intervenții chirurgicale pentru restabilirea funcției vizuale. Recuperarea poate dura luni sau chiar ani, iar recidivele nu sunt rare.
Concluzie
Keratita cu Acanthamoeba este o afecțiune gravă, dar nu imposibil de prevenit. Conștientizarea factorilor de risc și a măsurilor profilactice este esențială pentru prevenirea acestei infecții devastatoare. Pacienții cu simptome suspecte trebuie să solicite consult oftalmologic imediat pentru a evita complicațiile severe.
« Înapoi la Dictionar
