Irita

Irita este o inflamație a irisului, partea colorată a ochiului, care joacă un rol important în reglarea cantității de lumină ce ajunge la retină. Această afecțiune face parte dintr-o categorie mai largă de boli numite uveite, care implică inflamația uveei, structura oculară ce include irisul, corpul ciliar și coroida. Irita poate fi acută sau cronică, iar simptomele sale includ durere oculară, roșeață, sensibilitate la lumină (fotofobie), vedere încețoșată și, în unele cazuri, vederea dublă.

Etimologie

Termenul „irita” provine din limba latină, de la cuvântul „iris,” care înseamnă „curcubeu” și se referă la structura colorată a ochiului. Sufixul „-ita” este folosit pentru a desemna inflamațiile în medicină, derivând din grecescul „-itis,” care semnifică „inflamație”. Astfel, „irita” desemnează inflamația irisului, care este cea mai frecvent afectată în această afecțiune.

Epidemiologie

Irita este o afecțiune oculară relativ comună, dar incidența sa variază în funcție de vârstă, sex și prezența unor afecțiuni sistemice subiacente. Irita este una dintre cele mai frecvente forme de uveită anterioră (inflamația localizată în partea frontală a ochiului).

Irita poate afecta persoane de toate vârstele, dar este mai frecvent întâlnită la adulți tineri și la persoanele cu vârsta între 20 și 50 de ani. De asemenea, bărbații sunt mai predispuși să dezvolte irită în comparație cu femeile, în special în cazul unor afecțiuni precum spondilita anchilozantă.

Etiologie

Irita poate fi cauzată de multiple factori, care sunt de obicei împărțiți în două mari categorii: cauze infecțioase și non-infecțioase. În funcție de factorul declanșator, irita poate fi asociată cu o varietate de condiții sistemice sau locale.

1. Cauze infecțioase
   • Virusuri: Irita poate fi cauzată de infecții virale, cum ar fi herpesul simplex, varicela-zoster și citomegalovirusul. Aceste virusuri pot afecta direct irisul sau pot determina o reacție inflamatorie secundară în structurile oculare.
   • Bacterii: Infecțiile bacteriene ale ochiului, cum ar fi conjunctivita bacteriană, pot duce la irită. În cazuri mai severe, bacteriile pot pătrunde în interiorul ochiului, provocând inflamația irisului.
   • Paraziți: Anumite parazitoze, cum ar fi toxoplasmoza, pot afecta irisul și pot cauza irită.
2. Cauze non-infecțioase
   • Bolile autoimune: Irita poate fi asociată cu boli autoimune, în care sistemul imunitar atacă propriile structuri ale corpului. Exemple de astfel de afecțiuni includ artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă și boala Crohn. Aceste boli sunt frecvent legate de uveite, inclusiv irita, deoarece inflamația generală afectează și ochiul.
   • Traumatisme oculare: Leziunile oculare, cum ar fi loviturile directe sau intervențiile chirurgicale oculare, pot declanșa inflamația irisului. Chiar și o leziune minoră a ochiului poate determina o reacție inflamatorie în iris.
   • Medicamente: Unele medicamente, inclusiv antibioticele și antiinflamatoarele, pot provoca efecte secundare care includ inflamația oculară. Aceste cazuri sunt relativ rare și apar adesea în cadrul unei reacții alergice la medicament.

Simptome

Simptomele iritei pot varia în funcție de gravitatea și cauza afecțiunii. Cele mai comune semne includ:

• Durerea oculară: Aceasta poate fi constantă sau intermitentă și este adesea descrisă ca o durere surdă sau înjunghiată în zona ochiului afectat.
• Roșeața oculară: Roșeața apare ca urmare a inflamației și vasodilatației vaselor sanguine din iris și cornee.
• Sensibilitatea la lumină (fotofobie): Datorită inflamației, pacientul poate deveni extrem de sensibil la lumină, chiar și la surse de lumină slabe.
• Vedere încețoșată: Aceasta apare ca urmare a edemului (umflăturii) și a acumulării de celule inflamatorii în camera anterioară a ochiului, afectând claritatea vederii.
• Mâncărime și lăcrimare excesivă: Aceasta este o reacție a ochiului la inflamație, care poate duce la disconfort general.
• Vedere dublă: În cazuri mai severe, inflamația poate afecta structurile oculare care controlează mișcările ochiului, rezultând în diplopie (vedere dublă).

Diagnostic

Diagnosticul iritei se face printr-un examen oftalmologic detaliat. Oftalmologul va examina ochiul folosind o lampă cu fante (lampa cu fante) pentru a observa semnele de inflamație ale irisului și ale camerei anterioare a ochiului. Testele suplimentare pot include:

• Măsurarea presiunii intraoculare: pentru a detecta posibile creșteri ale presiunii intraoculare, care pot apărea în contextul iritei.
• Examinarea fundului de ochi: pentru a observa eventuale semne de inflamație a structurilor interne ale ochiului.
• Teste de sânge și imagistică: în cazuri în care se suspectează o cauză autoimună sau infecțioasă, medicul poate recomanda teste de sânge și imagistică pentru a evalua prezența unei afecțiuni subiacente.

Tratament

Tratamentul iritei depinde de cauza și severitatea afecțiunii. În general, scopul tratamentului este de a reduce inflamația, de a preveni complicațiile și de a restabili sănătatea oculară. Opțiunile de tratament includ:

1. Medicamente antiinflamatoare: Cel mai frecvent tratament pentru irită este utilizarea de corticosteroizi sub formă de picături oculare, care ajută la reducerea inflamației și la ameliorarea simptomelor. În cazuri mai severe, pot fi administrate corticosteroizi pe cale orală sau injectabile.
2. Medicație dilatatoare pentru pupilă: Picăturile care dilată pupila sunt adesea utilizate pentru a preveni formarea de aderente între iris și cristalin și pentru a reduce durerea oculară.
3. Tratament pentru infecții: Dacă irita este cauzată de o infecție virală, bacteriană sau parazitară, vor fi prescrise medicamente antivirale, antibacteriene sau antiparazitare.
4. Tratament pentru afecțiuni autoimune: În cazul în care irita este asociată cu o boală autoimună, tratamentele pot include imunomodulatoare sau medicamente care suprimă sistemul imunitar, pentru a controla reacțiile inflamatorii.

Prognostic și Complicații

Majoritatea cazurilor de irită răspund bine la tratament, dar este important ca pacienții să urmeze tratamentul recomandat și să monitorizeze orice schimbare a simptomelor. Dacă nu este tratată corespunzător, irita poate duce la complicații grave, cum ar fi glaucomul, cataracta sau deteriorarea permanentă a vederii. De asemenea, unele cazuri pot deveni cronice, necesitând tratament pe termen lung pentru a preveni recidivele.

Concluzie

Irita este o afecțiune oculară care poate fi tratată eficient dacă este diagnosticată la timp. Identificarea cauzelor subiacente și tratamentele adecvate sunt esențiale pentru a preveni complicațiile și pentru a restabili sănătatea ochilor. Consultul oftalmologic regulat și managementul adecvat al afecțiunilor care pot favoriza irita sunt cruciale pentru menținerea unei vederi clare și sănătoase.