Iridodializa

« Back to Glossary Index

Iridodializa este o afecțiune oftalmologică ce se caracterizează prin detașarea parțială sau completă a irisului de corpul ciliar. Această condiție poate avea consecințe variate asupra funcției vizuale, în funcție de severitatea și extensia sa.

Etimologie

Termenul „iridodializă” provine din limba greacă și reflectă natura afecțiunii:

„Iris” (ἴρις) – Se referă la structura oculară colorată care controlează cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi. În greaca veche, „iris” înseamnă și „curcubeu,” sugerând aspectul colorat al irisului uman.

„Dialysis” (διάλυσις) – Înseamnă „dizolvare” sau „separare,” fiind compus din:

„Dia” (διά) – „Prin” sau „între.”

„Lysis” (λύσις) – „Desfacere” sau „eliberare.”

Astfel, „iridodializă” descrie literal separarea sau dislocarea irisului de la locul său de atașare. Această denumire oferă o înțelegere clară și directă a mecanismului de bază al afecțiunii.

Anatomie și fiziologie

Irisul este o structură subțire și circulară situată în camera anterioară a ochiului, între cornee și cristalin. Acesta funcționează ca un diafragmă, controlând cantitatea de lumină care ajunge la retină prin ajustarea dimensiunii pupilei. Este atașat de corpul ciliar prin ligamente și țesut conjunctiv delicat care joacă un rol esențial în menținerea poziției și integrității irisului. Când aceste conexiuni sunt supuse unei forțe excesive, cum ar fi în cazul unui traumatism sau al unei intervenții chirurgicale complicate, ele se pot rupe, ducând la iridodializă.

Mecanismele patofiziologice

Iridodializa afectează funcționarea ochiului prin mai multe mecanisme:

a) Ruptura țesuturilor de susținere

Separarea mecanică a irisului de corpul ciliar rezultă în:

• Discontinuitate structurală: Crearea unei „fante” între iris și corpul ciliar.
• Expunerea zonelor adiacente: Crește riscul de inflamație și infecție.

b) Disfuncție pupilară

Irisul dislocat nu mai poate controla eficient dimensiunea pupilei. Acest lucru determină:

• Anizocorie: Diferență de dimensiune între pupila afectată și cea sănătoasă.
• Fotofobie: Expunerea directă a retinei la lumină prin deschiderea creată.
• Străluciri și halouri: Probleme comune în condiții de iluminare slabă, din cauza dispersiei luminii prin zona afectată.

c) Perturbarea drenajului umoarei apoase

Irisul joacă un rol important în reglarea fluxului umoarei apoase între camerele anterioară și posterioară ale ochiului. În iridodializă, pot apărea blocaje sau modificări ale acestui flux, ducând la creșterea presiunii intraoculare. Aceasta poate evolua către glaucom traumatic.

d) Impact asupra camerei anterioare

Leziunea asociată cu iridodializa poate provoca:

• Hematoame în camera anterioară (hifemă): Acumularea de sânge din vasele irisului rupt.
• Modificări ale profunzimii camerei anterioare: Poate afecta funcționarea cristalinului și a altor structuri oculare.

Etiologie

Iridodializa poate fi cauzată de factori diverși, care includ:

Traumatisme

• Traumatisme contondente: Accidentele sportive, loviturile directe sau alte evenimente care produc o presiune bruscă în zona oculară pot determina dislocarea irisului.
• Traumatisme penetrante: Leziunile provocate de obiecte ascuțite pot afecta structura irisului și locul său de atașare.

Intervenții chirurgicale

• Chirurgia pentru glaucom, cataractă sau alte afecțiuni oculare poate, în cazuri rare, să ducă la iridodializă ca o complicație postoperatorie.

Cauze congenitale

• Defectele congenitale în structura irisului sau dezvoltarea incompletă a ochiului pot rezulta în iridodializă.

Factori iatrogeni

• Unele proceduri medicale, cum ar fi utilizarea necorespunzătoare a laserului în tratamentele oculare, pot provoca detașarea irisului.

Clasificare

În funcție de severitatea afecțiunii, iridodializa poate fi clasificată în:

• Iridodializă parțială:
  • Afectează doar o porțiune limitată a irisului.
  • Poate fi asimptomatică în cazuri ușoare sau să determine simptome minore (ex. fotofobie).

În cazurile de iridodializă parțială, ochiul poate încerca să compenseze prin adaptarea celorlalte structuri:

• Mușchii irisului neafectați pot menține o parte din funcția pupilară.
• Creierul poate adapta percepția vizuală pentru a reduce disconfortul cauzat de fotofobie.
• Iridodializă totală:
  • Separare completă a irisului de corpul ciliar pe întreaga circumferință.
  • Asociată cu probleme vizuale semnificative, cum ar fi anizocoria marcată, fotofobia severă și pierderea funcției pupilei.

Simptome

Manifestările clinice ale iridodializei variază în funcție de severitate. Printre simptomele comune se numără:

• Asimetrie pupilară (anizocorie): Pupila afectată poate apărea ovală, alungită sau neregulată, în funcție de severitatea separării irisului. Este un semn vizibil frecvent în cazurile de iridodializă parțială sau extinsă.
• Fotofobie: Sensibilitate crescută la lumină, cauzată de incapacitatea irisului de a regla cantitatea de lumină care pătrunde în ochi. Este mai pronunțată în cazurile cu iridodializă extinsă.
• Glare și halouri: Apariția de reflexii sau halouri în jurul surselor de lumină, în special noaptea. Cauzate de dispersia anormală a luminii prin deschiderea creată în iris.
• Scăderea acuității vizuale: Modificările refractive sau prezența hemoragiei în camera anterioară pot afecta vederea. Este mai frecventă în cazurile severe sau dacă leziunea este combinată cu alte traumatisme oculare.

În cazuri severe sau netratate, simptomele se agravează, ducând la:

• Vedere dublă (diplopie): Poate apărea din cauza modificării căii optice normale prin pupila neregulată.
• Pierderea permanentă a vederii: În cazurile severe, netratate sau complicate cu glaucom sau dezlipire de retină.

Diagnostic

Diagnosticul iridodializei implică următoarele etape:

1. Istoricul medical: Se investighează eventualele traumatisme recente, intervenții chirurgicale sau afecțiuni congenitale.
2. Examen clinic: Oftalmologul poate observa deformarea pupilei sau alte semne evidente de iridodializă.
3. Imagistică: Tehnologii precum tomografia de coerență optica (OCT) sau ultrasunetele B-scan pot oferi imagini detaliate ale structurii oculare.
4. Examinarea cu lampă cu fantă: Permite vizualizarea detaliată a irisului și confirmarea detașării.

Complicații

Dacă iridodializa nu este tratată adecvat, pot apărea complicații pe termen lung:

• Glaucom cronic: Cauzat de blocaje repetate ale drenajului umoarei apoase.
• Ambliopie: În cazul în care afecțiunea apare la copii și este asociată cu o vedere afectată.
• Dezlipire de retină: În cazurile severe, trauma inițială poate afecta și alte structuri oculare, crescând riscul unor complicații retiniene.

Tratament

Tratamentul depinde de severitatea afecțiunii și de simptomele asociate.

Management conservator

• Corecția optică: Lentilele de contact sau ochelarii speciali pot ajuta la reducerea simptomelor, cum ar fi fotofobia sau diplopia.
• Monitorizare: Cazurile asimptomatice sau ușoare pot necesita doar monitorizare periodică.

Intervenție chirurgicală

• Suturarea irisului: Chirurgia reconstructivă poate fi utilizată pentru a reatașa irisul la corpul ciliar.
• Implanturi artificiale: În cazurile severe, se pot utiliza implanturi de iris pentru a restabili funcția vizuală.

Managementul complicațiilor

• Glaucomul și alte complicații trebuie tratate cu medicamente sau intervenții chirurgicale adiționale.

Prognostic

Prognosticul pentru pacienții cu iridodializă depinde de cauza și severitatea afecțiunii. Cazurile ușoare, tratate corespunzător, au de obicei o evoluție favorabilă, în timp ce formele severe pot necesita intervenții complexe pentru a preveni pierderea vederii.

Prevenție

Deoarece multe cazuri de iridodializă sunt cauzate de traumatisme, utilizarea echipamentului de protecție oculară în timpul activităților sportive sau profesionale este esențială.

Concluzie

Iridodializa este o afecțiune complexă, dar tratabilă. Diagnosticarea precoce, înțelegerea etiologiei și aplicarea unui tratament adecvat sunt esențiale pentru menținerea sau restabilirea funcției vizuale. Educația pacienților și adoptarea unor măsuri preventive pot contribui semnificativ la reducerea incidenței acestei afecțiuni.

« Înapoi la Dictionar