
Hipertensiunea oculară (intraoculară) este o condiție în care presiunea din interiorul ochiului (presiunea intraoculară) este mai mare decât nivelul considerat normal. Presiunea intraoculară crescută poate pune presiune asupra nervului optic și poate duce la afecțiuni oculare, cum ar fi glaucomul, o afecțiune oculară gravă care poate afecta vederea și chiar duce la pierderea acesteia.
Etimologie
Etimologia termenului „hipertensiune oculară” derivă din combinația a două cuvinte de origine greacă și latină. „Hipertensiune” provine din grecescul „hyper”, care înseamnă „peste” sau „mai mult decât”, și „tensio”, referindu-se la „tensiune” sau „presiune”. Cuvântul „ocular” are rădăcini în limba latină, provenind de la „oculus”, care traduce în „ochi”.
Etiologie
În general, hipertensiunea oculară poate fi provocată de diverși factori, incluzând:
- Producția excesivă de umoare apoasă: Lichidul din interiorul ochiului poate fi produs în exces, crescând presiunea intraoculară.
- Drenaj inadecvat al umoarei apoase: Un sistem de drenare insuficient poate duce la acumularea de umoare apoasă și, implicit, la creșterea presiunii.
- Factori genetici: Predispoziția genetică poate contribui la dezvoltarea hipertensiunii oculare.
- Afecțiuni oculare: Anumite afecțiuni, cum ar fi inflamațiile oculare sau traumatismele, pot determina creșterea presiunii intraoculare.
- Afecțiuni sistemice: Tulburări ale sănătății generale, precum hipertensiunea arterială sau diabetul, pot influența presiunea intraoculară.
- Vârsta: Riscul de hipertensiune oculară crește odată cu înaintarea în vârstă.
Simptome
Este important de reținut că hipertensiunea oculară poate evolua adesea fără simptome evidente.
Potențiale simptome asociate:
- Dureri oculare
- Vedere încețoșată
- Halouri sau cercuri colorate în jurul luminilor (în cazuri severe)
- Pierderea lentă a vederii periferice
Diagnostic
Măsurarea presiunii intraoculare:
- Folosirea tonometriei oculare în cadrul examenului oftalmologic.
- De asemenea, pot fi efectuate și alte teste, la recomandarea medicului:
- Testul de câmp vizual: Acesta implică evaluarea vederii periferice pentru a depista posibile semne de glaucom.
- Examenul fundului de ochi: Această procedură are rolul de a examina nervul optic. Se folosesc picături oftalmice pentru a dilata pupila în prealabil.
- Gonioscopia: Acest test presupune aplicarea unei lentile speciale direct pe ochi pentru a verifica dacă unghiul de drenaj al ochiului este închis sau deschis. În cazul în care este închis, lichidul se acumulează la acest nivel, provocând creșterea tensiunii oculare.
- Pahimetria: Se utilizează un dispozitiv cu ultrasunete care măsoară grosimea corneei pentru a stabili dacă valoarea tensiunii oculare este corectă. În cazul unei cornee prea subțiri sau prea groase, tensiunea oculară poate fi fals scăzută sau fals crescută.
Hipertensiunea oculară și glaucomul

Hipertensiunea oculară este frecvent asociată cu un risc crescut de dezvoltare a glaucomului. Deși poate fi asimptomatică în stadiile incipiente, presiunea intraoculară crescută poate reprezenta un factor de risc important pentru apariția glaucomului. Este esențial ca cei cu hipertensiune oculară să beneficieze de monitorizare regulată și evaluări oftalmologice periodice pentru a depista eventualele semne ale glaucomului și pentru a implementa măsuri preventive sau tratament corespunzător pentru glaucom (iridotomia laser)în stadiile incipiente ale bolii.
Tratament
- Medicamente care reduc presiunea oculară : Administrare de picături oculare sau medicamente orale.
- Tratamente Laser (iridotomia laser).
- Monitorizare regulată: Evaluări periodice pentru ajustarea tratamentului.
- Controlul factorilor de risc: Menținerea sub control a tensiunii arteriale și a altor afecțiuni medicale asociate.
- Stil de viață sănătos: Renunțarea la fumat și adoptarea unui regim alimentar echilibrat.