Hipertelorismul este o anomalie cranio-facială caracterizată printr-o distanță excesivă între globii oculari. Această condiție poate fi observată în diferite afecțiuni genetice sau sindroame, dar poate apărea și ca o trăsătură izolată, fără alte anomalii asociate. Distanța normală între ochi, măsurată între colțurile interioare ale pleoapelor variază, dar în cazul hipertelorismului, această distanță este semnificativ mai mare decât media.
Etimologie
Termenul „hipertelorism” provine din limba greacă, fiind compus din prefixul „hiper-”, care înseamnă „peste” sau „mai mult decât normal” și „telos”, care se traduce prin „distanță” sau „îndepărtare”. Astfel, hipertelorismul se referă la o distanță anormal de mare între anumite structuri ale feței, în special între ochi.
Etiologie
Hipertelorismul poate avea multiple cauze, inclusiv factori genetici, dezvoltarea anormală a structurilor cranio-faciale în timpul embriogenezei sau afecțiuni congenitale. În multe cazuri, hipertelorismul este asociat cu sindroame genetice, cum ar fi sindromul Crouzon, sindromul Apert sau sindromul Down. Aceste sindroame sunt caracterizate printr-o combinație de anomalii faciale, craniene și alte deficiențe de dezvoltare.
De asemenea, hipertelorismul poate fi rezultatul unor factori de mediu, cum ar fi expunerea la substanțe toxice în timpul sarcinii sau infecții virale care afectează dezvoltarea fetală. În cazul în care hipertelorismul este asociat cu alte anomalii, este esențial să se efectueze o evaluare detaliată pentru a determina cauza exactă și pentru a planifica un tratament adecvat.
Manifestări clinice
Persoanele cu hipertelorism pot prezenta o serie de trăsături faciale distincte, inclusiv un aspect mai larg al feței, o distanță crescută între ochi, un nas mai plat și o dezvoltare anormală a maxilarului superior. Aceste trăsături pot influența nu doar aspectul estetic, ci și funcția respiratorie, masticatorie și vizuală.
Hipertelorismul poate afecta, de asemenea, percepția socială a individului, având un impact asupra stimei de sine și interacțiunilor sociale. Din acest motiv, este important ca persoanele afectate să beneficieze de suport psihologic și consiliere, pe lângă tratamentele medicale necesare.
Diagnostic și tratament
Diagnosticul hipertelorismului se bazează pe evaluarea clinică a caracteristicilor faciale și pe măsurători precise ale distanțelor între structurile faciale. De asemenea, pot fi necesare investigații imagistice, cum ar fi radiografiile sau tomografiile computerizate, pentru a evalua structura craniană și a identifica eventualele anomalii asociate.
Tratamentul hipertelorismului depinde de severitatea cazului și de prezența altor anomalii. În unele situații, intervențiile chirurgicale pot fi necesare pentru a corecta deformările faciale sau pentru a îmbunătăți funcția respiratorie și vizuală. De asemenea, terapia ortodontică poate fi recomandată pentru a corecta alinierea dinților și a maxilarelor.
« Înapoi la Dictionar
