Hialoza asteroidă este o afecțiune oftalmologică ce se caracterizează prin prezența unor opacități mici, alb-gălbui, care plutesc în corpul vitros al ochiului. Aceste opacități sunt compuse, în principal, din fosfolipide și calciu, oferindu-le un aspect strălucitor atunci când sunt examinate cu oftalmoscopul. Afecțiunea este, de obicei, asimptomatică și descoperită incidental în timpul examinarilor oftalmologice de rutină.
Etimologie
Termenul „hialoza” derivă din cuvântul grecesc „hyalos”, care înseamnă „sticlă”, sugerând transparența caracteristică a corpului vitros. Cuvântul „asteroidă” face referire la forma stelată sau neregulată a opacităților vizibile în cadrul acestei afecțiuni.
Etiologie
Cauza exactă a hialozei asteroide nu este pe deplin înțeleasă, dar este asociată cu diverse condiții sistemice și oftalmologice. Printre factorii de risc principali se numără:
- Diabetul zaharat – Hialoza asteroidă este mai frecventă la pacienții cu diabet zaharat, sugerând o legătură cu metabolismul afectat al glucidelor și formarea depunerilor de calciu.
- Hipertensiunea arterială – Modificările vasculare cauzate de hipertensiune pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni.
- Vârsta înaintată – Este o afecțiune predominant întâlnită la persoanele cu vârsta peste 60 de ani, sugerând o asociere cu procesul de îmbătrânire a corpului vitros.
- Traume sau intervenții chirurgicale oculare – Istoricul de leziuni sau operații oculare poate fi un factor declanșator.
- Predispoziție genetică – Anumite persoane pot avea o predispoziție ereditară pentru acumularea de calciu și lipide în corpul vitros.
- Afecțiuni sistemice – Boli metabolice, cum ar fi hiperlipidemia pot contribui la formarea depozitelor.
- Degenerarea corpului vitros – Odată cu înaintarea în vârstă, corpul vitros începe să se lichefieze, iar acest proces poate favoriza acumularea de particule.
Patogeneză
Hialoza asteroidă implică acumularea de depuneri insolubile în corpul vitros. Aceste depuneri sunt compuse, în principal, din fosfaturi de calciu, care se organizează sub formă de granule mici. Acest proces poate fi rezultatul unor dezechilibre metabolice sistemice, al îmbătrânirii sau al altor condiții patologice care afectează homeostazia vitrosului.
Epidemiologie
Hialoza asteroidă este relativ frecventă, fiind raportată la aproximativ 0,5% – 2% din populație, cu o prevalență mai mare la pacienții cu afecțiuni sistemice, cum ar fi diabetul. Afecțiunea afectează, de obicei, ambii ochi, dar nu neapărat în mod simetric.
Simptome
De cele mai multe ori, hialoza asteroidă este asimptomatică. Când simptomele sunt prezente, acestea includ:
- Percepția unor „muste plutitoare” (miodezopsii), mai ales în condiții de lumină intensă.
- Uneori, reducerea calității vederii datorită dispersiei luminii de către granule, deși acest lucru este rar.
Diagnostic
Diagnosticul de hialoză asteroidă se bazează pe examinarea oftalmologică. Următoarele metode sunt utilizate frecvent:
- Examinarea cu lampa cu fantă – Granulele de hialoză apar ca structuri mici, strălucitoare, plutitoare în corpul vitros.
- Oftalmoscopie indirectă – Permite vizualizarea detaliată a opacităților.
- Tomografia de coerență optica (OCT) – Rareori utilizată, dar poate evidenția eventualele modificări ale retinei sau corpului vitros.
- Angiografia cu fluoresceină: Acest test poate ajuta medicii să identifice probleme precum formarea de vase de sânge noi, cauzată de retinopatia diabetică.
Diagnostic diferențial
Este important să se facă distincția între hialoza asteroidă și alte afecțiuni care pot cauza opacități vitroase, cum ar fi:
- Vitrita (inflamația corpului vitros);
- Hemoragia vitroasă;
- Degenerescența vitroasă asociată vârstei.
Tratament
Deoarece hialoza asteroidă este, de obicei, asimptomatică, tratamentul nu este necesar în majoritatea cazurilor. Totuși, în cazurile rare în care simptomele afectează semnificativ vederea, pot fi luate în seamă următoarele opțiuni:
- Observație activă – Pentru pacienții fără simptome severe.
- Vitrectomie – O intervenție chirurgicală care implică îndepărtarea corpului vitros și a granulelor de hialoză, recomandată în cazuri excepționale.
Complicații
Hialoza asteroidă nu cauzează, de obicei, complicații. Cu toate acestea, densitatea opacităților poate interfera cu anumite examinări, cum ar fi ecografia oculară sau evaluarea retinei. În unele cazuri, hialoza asteroidă poate deveni densă și poate genera „muşte zburătoare” deranjante, care pot necesita vitrectomie. Prezența hialozei asteroidale pe fața anterioară a corpului vitros poate provoca reflexii intraoperatorii în timpul chirurgiei de cataractă, iar conștientizarea acestui efect îi poate ajuta pe chirurgi să evite complicațiile în timpul intervenției.
Prognostic
Prognosticul este excelent în majoritatea cazurilor. Hialoza asteroidă nu progresează și nu afectează semnificativ funcția vizuală. De obicei, pacienții nu necesită tratament, iar calitatea vieții nu este compromisă.
Concluzii
Hialoza asteroidă este o afecțiune benignă și relativ frecventă, asociată cu diverse condiții sistemice, într-o proporție mai mare la persoanele într-o etapă avansată a vieții. Diagnosticul este, împreună, clinic și imagistic, iar tratamentul este, în general, inutil. Este important ca oftalmologii să fie conștienți de această afecțiune pentru a oferi pacienților informații clare și pentru a evita intervențiile inutile.
« Înapoi la Dictionar
