Etimologie:
Cuvântul „herpes” provine din grecescul
„herpein”, care înseamnă „a târî”, referindu-se la modul în care leziunile herpetice se pot răspândi pe suprafața pielii sau a mucoaselor. Herpesul ocular se referă la infecția ochiului cu virusul herpes simplex.
Definiție:
Herpesul ocular, cunoscut și sub denumirea de keratită herpetică, este o infecție virală a ochiului cauzată de virusul herpes simplex (HSV). Există două tipuri principale de virus herpes simplex: tipul 1 (HSV-1), care afectează în mod obișnuit buzele și zona perioculară, și tipul 2 (HSV-2), care este mai frecvent asociat cu herpesul genital. Majoritatea cazurilor de herpes ocular sunt cauzate de HSV-1.
Anatomie și Fiziologie:
Herpesul ocular poate afecta diferite părți ale ochiului, inclusiv conjunctiva, corneea și, mai rar, retina sau uveea. Keratita herpetică este cea mai comună formă și implică inflamația corneei, care este stratul transparent anterior al ochiului.
Etiologie:
Herpesul ocular este cauzat de infecția cu virusul herpes simplex. Virusul poate rămâne latent în organism după o infecție inițială și poate fi reactivat de factori precum stresul, expunerea la soare, febra sau un sistem imunitar slăbit.
Simptome:
Simptomele herpesului ocular pot include:
- Durere oculară.
- Roșeață și inflamație.
- Sensibilitate la lumină (fotofobie).
- Vedere încețoșată.
- Lăcrimare excesivă.
- Leziuni sau vezicule pe pleoape sau în jurul ochilor.
- În cazuri grave, poate apărea scăderea acuității vizuale.
Diagnostic:
Diagnosticul herpesului ocular este adesea realizat prin:
- Examinarea clinică de către un oftalmolog, care poate include inspecția ochiului la lampa cu fantă pentru a identifica leziunile tipice herpetice pe cornee.
- Prelevarea de probe de la nivelul leziunilor pentru a fi testate prin cultură virală sau PCR (reacția în lanț a polimerazei), care poate confirma prezența virusului herpes simplex.
- Teste de sânge care pot detecta anticorpi specifici împotriva virusului herpes simplex, indicând o infecție anterioară sau actuală.
Tratament:
Tratamentul herpesului ocular depinde de severitatea și localizarea infecției și poate include:
- Antivirale topice (sub formă de picături sau unguente pentru ochi),
- Antivirale orale pentru a trata infecțiile mai severe sau pentru a preveni recidivele.
- Steroizi topici pot fi utilizați pentru a reduce inflamația, dar numai sub îndrumarea strictă a unui oftalmolog, deoarece pot agrava infecția virală dacă sunt folosiți inadecvat.
- Debridarea mecanică sau cu laser a leziunilor corneene poate fi necesară în anumite cazuri.
- În cazuri severe sau pentru leziuni corneene recurente, poate fi necesară intervenția chirurgicală, cum ar fi transplantul de cornee.
Prevenție:
Prevenția herpesului ocular include:
- Evitarea contactului direct cu leziunile herpetice, atât la nivelul ochilor cât și pe alte părți ale corpului.
- Spălarea mâinilor frecvent, mai ales după atingerea zonelor afectate de herpes sau după aplicarea de medicamente la nivel ocular.
- Utilizarea protecției solare și a ochelarilor de soare pentru a reduce riscul de reactivare a virusului datorită expunerii la soare.
- Menținerea unui sistem imunitar sănătos prin alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și odihnă adecvată.
- Persoanele cu istoric de herpes ocular ar trebui să discute cu medicul lor despre utilizarea profilactică a medicamentelor antivirale pentru a preveni recidivele.
Prognostic:
Prognosticul pentru herpesul ocular variază în funcție de severitatea și frecvența episoadelor de reactivare a virusului. Tratamentul prompt și adecvat poate ajuta la controlul simptomelor și la prevenirea complicațiilor pe termen lung. Cu toate acestea, în cazurile de keratită herpetică recurentă sau severă, poate exista un risc crescut de cicatrizare a corneei și de scădere a acuității vizuale.
Complicații:
Complicațiile herpesului ocular pot include:
- Cicatrizarea și opacifierea corneei, care pot afecta vederea.
- Formarea de ulcere corneene, care pot fi dureroase și pot duce la perforația corneei.
- Iritarea și inflamația altor structuri oculare, cum ar fi irisul (irită).
- Creșterea presiunii intraoculare, care poate duce la glaucom.
- În cazuri rare, infecția poate progresa către structurile mai adânci ale ochiului, cauzând endoftalmită sau retinită, care sunt afecțiuni grave și pot pune în pericol vederea.
