ianuarie 21, 2025

Hemeralopia

« Back to Glossary Index

Hemeralopia cunoscută și sub denumirea de cecitate diurnă, reprezintă o afecțiune oculară caracterizată prin dificultatea sau incapacitatea de a vedea clar în condiții de lumină puternică, în timp ce vederea nocturnă rămâne relativ neafectată. Această condiție este opusul nictalopiei (cecitate nocturnă), unde pacienții au dificultăți de vedere în lumină slabă sau întuneric.

Etimologie

Hemeralopia provine din limba greacă veche și este formată din două cuvinte:

  • ἡμέρα (hēméra) – care înseamnă „zi” sau „lumină” (lumina zilei);
  • ἀλαός (alaós) – care înseamnă „orb” sau „văz slab”.

La acestea se adaugă sufixul -opia, derivat din cuvântul grecesc ὄψ (ops), care înseamnă „vedere” sau „ochi”.

Astfel, etimologic, termenul „hemeralopie” s-ar traduce literal prin „orbire la lumină” sau „dificultate de a vedea în lumină”.

Epidemiologie

Hemeralopia este o afecțiune rară, fiind raportată mai frecvent în cazuri asociate cu alte boli oftalmologice sau sistemice. Poate afecta indivizi de toate vârstele, dar prevalența este mai ridicată la persoanele în vârstă, datorită incidenței crescute a cataractei și a altor afecțiuni degenerative oculare.

Etiologie

Hemeralopia poate apărea în diverse afecțiuni oculare, printre care:

  • Distrofia conurilor: Un grup de patologii rare care afectează celulele conurilor din retină, responsabile de percepția culorilor și vederea în lumină puternică. Simptomele includ acuitate vizuală redusă, percepție diminuată a culorilor și fotosensibilitate crescută.
  • Acromatopsia: Absența parțială sau totală a vederii colorate. Persoanele cu acromatopsie completă nu pot percepe culorile, văzând doar în nuanțe de gri, în timp ce în formele incomplete există o anumită discriminare a culorilor.
  • Aniridia: Absența congenitală a irisului, care duce la expunerea excesivă a retinei la lumină, provocând dificultăți de vedere în condiții de iluminare intensă.
  • Albinism: Lipsa pigmentării în iris și retină, ceea ce poate cauza sensibilitate crescută la lumină și hemeralopie.
  • Cataracta: Opacifierea centrală a cristalinului, care poate dispersa lumina și reduce claritatea vederii în condiții de iluminare puternică.
  • Retinopatia asociată cancerului (CAR): O afecțiune autoimună rară în care sistemul imunitar atacă retină, afectând vederea.
  • Sindromul Cohen: O boală genetică rară care poate include hemeralopia printre simptomele sale.

Fiziopatologie

Hemeralopia apare din cauza disfuncției conurilor retiniene, care sunt responsabile pentru vederea în condiții de lumină puternică. Conurile sunt localizate preponderent în maculă, regiunea centrală a retinei și sunt implicate în percepția culorilor și a detaliilor fine. Când aceste celule sunt afectate, fie prin degenerare, fie prin alte mecanisme patologice, capacitatea de adaptare la lumină intensă este compromisă.

Simptome

Principalele manifestări ale hemeralopiei includ:

  • Vedere diurnă afectată: Dificultăți în a vedea clar în lumină puternică.
  • Fotoaversiune: Disconfort sau aversiune față de lumină intensă, diferită de fotofobie, care implică durere oculară la expunerea la lumină.
  • Vedere nocturnă normală: Capacitatea de a vedea mai bine în condiții de iluminare scăzută comparativ cu lumina zilei.

Diagnostic

Diagnosticul hemeralopiei implică:

  • Examinare oftalmologică completă: Evaluarea acuității vizuale, a retinei și a structurilor oculare interne.
  • Teste electrofiziologice: Cum ar fi electroretinograma, pentru a evalua funcția celulelor cu conuri și a bastonașelor din retină.
  • Teste genetice: În cazurile suspecte de afecțiuni ereditare, pentru identificarea mutațiilor asociate.

Tratament

Gestionarea hemeralopiei depinde de cauza subiacentă:

  • Corectarea afecțiunilor oculare: De exemplu, chirurgia cataractei pentru îndepărtarea opacităților cristalinului.
  • Utilizarea ochelarilor de soare speciali: Lentile filtrante care reduc strălucirea și îmbunătățesc confortul vizual în lumină puternică.
  • Adaptarea mediului: Ajustarea iluminării ambientale la un nivel confortabil pentru pacient.
  • Suplimente nutriționale: Administrarea de vitamină A sau alte suplimente antioxidante în cazurile de deficiență nutrițională.
  • Reabilitare vizuală: Programe de adaptare vizuală pentru pacienții cu deficiențe severe.

Prognostic

Prognosticul variază în funcție de etiologia specifică. În unele cazuri, tratamentul adecvat poate ameliora simptomele, în timp ce în altele, mai ales în afecțiuni genetice, hemeralopia poate fi o condiție permanentă.

Prevenție

Deși nu toate cauzele hemeralopiei pot fi prevenite, menținerea unei sănătăți oculare optime prin controale oftalmologice regulate, protecția ochilor împotriva radiațiilor UV și o dietă echilibrată bogată în nutrienți esențiali poate reduce riscul dezvoltării unor afecțiuni asociate cu această condiție.

Concluzie

Hemeralopia este o afecțiune complexă cu multiple cauze potențiale. Identificarea și tratarea corectă a factorilor subiacenți sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților afectați.

« Înapoi la Dictionar