Halucinozele sunt afecțiuni neurologice sau psihiatrice caracterizate prin apariția halucinațiilor persistente și complexe, care nu sunt asociate cu o alterare a stării de conștiință sau cu alte simptome psihotice, precum iluzii sau delir. Halucinațiile pot fi vizuale, auditive, olfactive, tactile sau gustative și sunt percepute ca reale de către pacient, deși nu au o bază obiectivă.
Etimologie
Termenul „halucinoză” derivă din limba latină: „alucinari” (a rătăci mental sau a percepe ceva fals) și sufixul „-oză”, care indică o afecțiune. Conceptul a fost introdus în literatura medicală pentru a diferenția halucinațiile izolate, observate în contextul unor boli organice sau toxice, de halucinațiile asociate tulburărilor psihotice, cum ar fi schizofrenia.
Clasificare
Halucinozele pot fi clasificate în funcție de tipul halucinațiilor și de etiologia lor:
- Halucinoze vizuale: Percepții vizuale false, cum ar fi apariția unor forme, obiecte sau persoane care nu există. Frecvent asociate cu afecțiuni oftalmologice sau neurologice.
- Halucinoze auditive: Sunete sau voci percepute de pacient, deși nu există stimuli auditivi reali.
- Halucinoze olfactive și gustative: Mirosuri sau gusturi inexistente, adesea asociate cu epilepsia lobilor temporali sau intoxicații.
- Halucinoze tactile: Senzații corporale, cum ar fi atingerea sau mișcarea insectelor pe piele.
- Halucinoze mixte: Implică mai multe tipuri de halucinații simultan.
Etiologie
Halucinozele pot avea multiple cauze, incluzând tulburări neurologice, oftalmologice, toxice sau psihiatrice. Printre cele mai comune cauze se numără:
- Afecțiuni oftalmologice:
- Sindromul Charles Bonnet: Halucinoze vizuale încadrate în contextul pierderii severe a vederii, cum ar fi degenerescența maculară, glaucomul sau retinita pigmentară.
- Leziuni ale nervului optic: Deteriorarea nervului optic poate genera halucinații vizuale complexe.
- Tulburări neurologice:
- Epilepsia: Episoadele de epilepsie focală, mai ales cele implicând lobul temporal, pot cauza halucinații auditive, vizuale sau olfactive.
- Leziuni cerebrale: Accidentul vascular cerebral, traumatismele craniene sau tumorile cerebrale pot genera halucinoze, mai ales încărcând regiunile vizuale ale creierului.
- Boala Parkinson: Aproximativ 20-40% dintre pacienții cu Parkinson pot dezvolta halucinoze, adesea ca efect secundar al tratamentelor dopaminergice.
- Cauze toxice și metabolice:
- Intoxicații: Consumul de alcool, droguri (de exemplu, LSD, amfetamine) sau expunerea la substanțe toxice poate declanșa halucinoze.
- Delirium tremens: Apare la sevrajul alcoolic sever, fiind caracterizat prin halucinoze vizuale intense.
- Halucinoze alcoolice cronice: Apar în consumul excesiv și prelungit de alcool, fiind caracterizate mai ales prin halucinații auditive. Acestea sunt frecvent asociate cu anxietatea și paranoia, pacientul putând percepe voci care amenință sau judecă. Spre deosebire de delirium tremens, halucinozele alcoolice pot persista chiar și în starea de abstinență.
- Tulburări psihiatrice:
- Halucinozele sunt mai puțin frecvente în tulburările psihiatrice severe și se deosebesc de halucinațiile psihotice prin lipsa delirului asociat.
Fiziopatologie
Mecanismul exact al halucinozelor nu este complet înțeles, dar implică o disfuncție în rețele neuronale implicate în percepția senzorială. În cazul halucinozelor vizuale, se consideră că activitatea anormală în cortexul vizual primar și secundar contribuie la apariția acestor fenomene. De asemenea, deprivarea senzorială (cum ar fi pierderea vederii) poate duce la hiperactivarea acestor regiuni, generând imagini false. În halucinozele auditive, hiperactivitatea în aria auditivă primară (girusul temporal superior) este frecvent observată.
Manifestări clinice
Halucinozele pot varia ca intensitate și durată. Pacienții pot descrie imagini vii, sunete clare sau alte senzații care par reale. Caracteristicile comune includ:
- Conștientizarea faptului că halucinațiile nu sunt reale (mai ales în cazurile non-psihotice).
- Lipsa altor simptome psihotice, cum ar fi paranoia sau delirurile.
- Impact variabil asupra calității vieții, de la ușoară anxietate la afectare semnificativă.
Diagnostic
Diagnosticul de halucinoză implică o evaluare clinică detaliată, incluzând:
- Anamneza: Evaluarea tipului de halucinații, debutul, durata și contextul apariției acestora.
- Examinarea oftalmologică: Identificarea eventualelor afecțiuni ale vederii, precum cataracta sau degenerescența maculară.
- Examinarea neurologică: Excluderea epilepsiei, a leziunilor cerebrale sau a altor tulburări neurologice.
- Investigații paraclinice: Imagistică cerebrală (CT, RMN), teste electrofiziologice (EEG) și analize toxicologice, dacă este necesar.
Tratament
Gestionarea halucinozelor depinde de cauza subiacentă:
- Corectarea cauzelor reversibile:
- Tratarea bolilor oftalmologice, cum ar fi cataracta sau glaucomul, care pot fi asociate cu sindromul Charles Bonnet.
- Gestionarea epilepsiei cu medicamente antiepileptice.
- Detoxifierea în caz de intoxicații.
- Tratament farmacologic:
- Antipsihotice atipice (ex. quetiapina, clozapina) pentru halucinozele severe.
- Reducerea sau ajustarea medicației dopaminergice la pacienții cu Parkinson.
- Consiliere psihologică:
- Educația pacientului pentru a înțelege natura halucinozelor.
- Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta în gestionarea anxietății asociate.
Prognostic
Prognosticul variază în funcție de etiologie. Halucinozele asociate unor cauze reversibile (de exemplu, deprivarea senzorială sau intoxicația) au un prognostic favorabil, dacă tratamentul este prompt. În cazul bolilor neurodegenerative sau oftalmologice avansate, halucinozele pot persista, necesitând management pe termen lung.
Concluzie
Halucinozele reprezintă un simptom complex care necesită o abordare multidisciplinară pentru diagnostic și tratament. În oftalmologie, ele sunt adesea asociate cu sindromul Charles Bonnet și alte afecțiuni de pierdere a vederii. Managementul eficient depinde de identificarea cauzei de bază și de colaborarea între oftalmologi, neurologi și psihiatri pentru o abordare integrată.
« Înapoi la Dictionar