Etimologie
Cuvântul „ocular” provine din latinescul „ocularis”, care înseamnă „al ochiului”, iar „glob” se referă la forma sferică. Termenul „glob ocular” descrie forma sferică a ochiului.
Definiție
Globul ocular reprezintă structura anatomică sferică a ochiului, fiind partea vizibilă și principală a organului vizual. Este
responsabil pentru recepționarea stimulilor luminoși și transformarea acestora în semnale electrice care sunt trimise la creier prin nervul optic.
Anatomie
Principalele componente ale globului ocular
1. Tunici (straturi ale globului ocular)
Globul ocular este compus din trei straturi principale, numite tunici:
- Tunica externă (Tunica fibroasă): Este formată din două componente:
- Sclera: Este partea albă și opacă a ochiului. Sclera este formată dintr-un țesut fibros dur și oferă protecție și formă globului ocular.
- Corneea: Este partea anterioară și transparentă a tunicii fibroase. Corneea permite luminii să pătrundă în ochi și contribuie la refracția acesteia pentru a focaliza imaginea pe retină.
- Tunica mijlocie (Tunica vasculară sau Uveea): Acest strat este responsabil de alimentarea cu sânge a ochiului și conține următoarele structuri:
- Corpul ciliar: Situat în spatele irisului, corpul ciliar conține mușchii care controlează forma cristalinului pentru focalizare. De asemenea, secretă umoarea apoasă, un lichid care menține presiunea intraoculară și hrănește structurile interne ale ochiului.
- Irisul: Este partea colorată a ochiului, situată în partea anterioară. Irisul controlează dimensiunea pupilei și, implicit, cantitatea de lumină care intră în ochi.
- Coroida: Situată între retină și sclerǎ, coroida este bogată în vase de sânge și asigură oxigenul și nutrienții necesari retinei.
- Tunica internă (Retina): Este stratul responsabil de percepția luminii. Retina conține celule fotoreceptoare (conuri și bastonașe) care transformă semnalele luminoase în impulsuri nervoase transmise către creier prin nervul optic.
2. Segmentele globului ocular
- Segmentul anterior: Cuprinde corneea, camera anterioară (spațiul dintre cornee și iris), irisul, camera posterioară (spațiul dintre iris și cristalin) și cristalinul. Este umplut cu un lichid numit umoare apoasă, care ajută la menținerea presiunii intraoculare și hrănirea structurilor oculare.
- Segmentul posterior: Include camera vitreană, care este umplută cu umoare vitroasă, o substanță gelatinoasă ce menține forma globului ocular și sprijină retina.
3. Structuri interne și accesorii
- Cristalinul: Este o structură biconvexă, transparentă, situată în spatele irisului. Cristalinul schimbă forma pentru a ajusta focalizarea imaginii pe retină, proces numit acomodare.
- Pupila: Este deschiderea din centrul irisului, care reglează cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi. Dimensiunea pupilei este controlată de mușchii din iris.
- Umoarea apoasă: Lichidul transparent din segmentul anterior al ochiului, produs de corpul ciliar. Ajută la menținerea presiunii intraoculare și oferă nutrienți corneei și cristalinului.
- Umoarea vitroasă: Substanța gelatinoasă care umple segmentul posterior al ochiului, oferind suport pentru retină și menținând forma globului ocular.
4. Nervul optic și structurile asociate
- Nervul optic: Conduce informațiile vizuale de la retină la creier, unde sunt procesate pentru a forma imaginea percepută. Nervul optic se formează la nivelul capului nervului optic (discul optic), o zonă de pe retină unde celulele ganglionare își trimit axonii pentru a forma nervul optic.
- Macula: O regiune mică din centrul retinei, responsabilă de vederea centrală și de acuitatea vizuală. În centrul maculei se află foveea, o zonă foarte bogată în conuri, care permite vederea detaliilor fine și culorilor.
5. Mușchii extraoculari
Mușchii extraoculari sunt șase mușchi care controlează mișcarea globului ocular în toate direcțiile:
- Mușchii recti superior, inferior, medial și lateral: Controlează mișcările ochiului în sus, în jos, medial și lateral.
- Mușchii oblici superior și inferior: Controlează rotația ochiului și mișcările diagonale.
Etiologie
Problemele globului ocular pot avea multiple cauze, printre care:
- Traumatisme fizice
- Infecții și inflamații (de exemplu, uveitǎ sau scleritǎ)
- Afecțiuni vasculare (retinopatia diabetică, ocluzii vasculare)
- Degenerescențe (degenerescența maculară legată de vârstă)
- Tumori oculare (melanomul uveal, retinoblastomul)
- Anomalii congenitale
Simptome
Simptomele asociate cu afecțiunile globului ocular pot include durere, înroșirea ochiului, scăderea acuității vizuale, fotofobie, diplopie (vedere dublă), miodezopsii („corpurile plutitoare” percepute în câmpul vizual), scotom (pata oarbă în câmpul vizual), sau chiar pierderea completă a vederii.
Patologie
Afecțiunile globului ocular pot varia de la leziuni superficiale la boli complexe care afectează structurile interne ale ochiului. Exemple de patologii includ:
- Keratita: inflamația corneei.
- Glaucomul: creșterea presiunii intraoculare care poate duce la deteriorarea nervului optic.
- Cataracta: opacifierea cristalinului, care duce la scăderea vederii.
- Ablatio retinae (desprinderea de retină): separarea retinei de straturile subiacente, care poate duce la pierderea vederii dacă nu este tratată urgent.
Diagnostic
Diagnosticarea afecțiunilor globului ocular implică o serie de investigații, cum ar fi:
- Examinarea cu lampa cu fantă: permite o evaluare detaliată a structurilor anterioare ale ochiului.
- Tonometria: măsurarea presiunii intraoculare, utilă în diagnosticarea glaucomului.
- Oftalmoscopia: examinarea fundului de ochi și a structurilor retiniene.
- Tomografia în coerență optică (OCT): oferă imagini detaliate ale retinei și nervului optic.
- Angiografia fluoresceinică: evidențiază circulația sângelui în retină și coroidă.
Tratament
Tratamentul variază în funcție de afecțiunea diagnosticată și poate include:
- Medicamente: antibiotice, antiinflamatoare, antiglaucomatoase, antivirale etc.
- Intervenții chirurgicale: cataractă, glaucom, desprindere de retină, transplant de cornee etc.
- Terapii cu laser: retinopatia diabetică, glaucomul, după cataractă pentru corectarea capsulei posterioare opacificate etc.
- Injecții intraoculare: utilizate în tratamentul degenerescenței maculare legate de vârstă și al altor afecțiuni retiniene care implică edem sau neovascularizație.
Prevenție și Management
Pentru a menține sănătatea globului ocular și a preveni apariția afecțiunilor oculare, sunt recomandate următoarele măsuri:
- Examinări oftalmologice periodice pentru depistarea precoce a potențialelor probleme.
- Protecție adecvată a ochilor în situații de risc (de exemplu, purtarea ochelarilor de protecție în medii de lucru cu risc de leziuni oculare).
- Controlul bolilor sistemice, cum ar fi diabetul și hipertensiunea arterială, care pot avea manifestări oculare.
- Adoptarea unui stil de viață sănătos, inclusiv o dietă bogată în nutrienți esențiali pentru sănătatea ochilor.
- Evitarea fumatului, care este un factor de risc pentru multe afecțiuni oculare, inclusiv cataract și degenerescența maculară.
- Utilizarea ochelarilor de soare cu protecție UV pentru a proteja ochii de radiațiile ultraviolete nocive.