Glaucom

Glaucomul este o afecțiune oculară cronică caracterizată prin creșterea presiunii intraoculare (presiunea din interiorul ochiului), care poate duce la deteriorarea nervului optic și scăderea treptată a vederii. Este o boală silențioasă și adesea asimptomatică în stadiile incipiente.

Etimologie

Etimologia cuvântului „glaucom” are rădăcini în limba greacă veche. Termenul provine din cuvântul grecesc „glaukos” (γλαυκός), care are semnificația de „verde” sau „albastru-verzui.” Este important să menționăm că etimologia cuvântului este legată de aspectul ochilor pacienților cu glaucom în anumite situații, mai degrabă decât de culoarea reală a ochilor.

De-a lungul istoriei, ochii cu aspect „glaucomatos” erau adesea descriși ca având o nuanță de albastru-verzui sau verde. Acest lucru se datorează, în principal, modului în care afecțiunea afectează corneea sau starea ochilor în timpul unor atacuri acute de glaucom cu unghi închis, când presiunea intraoculară crește rapid. Aceste atacuri pot determina corneea să devină edemată și să capete o nuanță albastru-verzuie, ceea ce a contribuit la asocierea cuvântului „glaucom” cu această culoare.

De-a lungul timpului, termenul a fost folosit pentru a descrie un grup de afecțiuni caracterizate de creșterea presiunii intraoculare și deteriorarea nervului optic, indiferent de culoarea ochilor pacienților.

Clasificare

Glaucomul este o afecțiune oculară complexă, și este împărțit în mai multe subtipuri pentru a reflecta diversitatea prezentării și cauzelor. Iată o dezvoltare mai detaliată a acestor subtipuri:

Glaucom cronic: Această formă a glaucomului se dezvoltă treptat și de obicei este asimptomatică în fazele incipiente. Presiunea intraoculară crește în timp, exercitând o presiune constantă asupra nervului optic. Fără tratament, acest tip de glaucom poate duce la o deteriorare progresivă a vederii.

Glaucom acut: Glaucomul acut este caracterizat de instalarea bruscă a simptomelor datorită creșterii rapide a presiunii intraoculare. Această creștere abruptă a presiunii poate cauza dureri severe, vedere în ceață și poate reprezenta o urgență oftalmologică care necesită tratament imediat.

Glaucom primitiv cu unghi deschis: Este cea mai frecventă formă de glaucom, reprezentând peste 90% din cazuri. Acest tip se caracterizează prin obstrucția drenajului de umoare apoasă din ochi, ceea ce determină creșterea presiunii intraoculare.

Glaucom primitiv cu unghi închis: Glaucomul primitiv cu unghi închis implică o închidere bruscă a unghiului de drenaj din ochi. Acest lucru poate duce la creșteri dramatice ale presiunii intraoculare și poate fi asociat cu simptome severe.

Glaucom congenital: Această formă de glaucom este prezentă la naștere sau apare în primele luni de viață. Este adesea cauzată de anomalii congenitale ale sistemului de drenaj al umorii apoase din ochi.

Glaucom infantil: Apare la copii în jurul vârstei de 3-4 ani. Diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a preveni complicațiile și pentru a proteja vederea copilului.

Glaucom juvenil: Acest tip de glaucom se dezvoltă după vârsta de 10 ani și poate progresa în timp. Este important să fie monitorizat și tratat adecvat.

Glaucom la adulți: Este cea mai frecventă formă de glaucom și se manifestă în general în perioada adultă. Este esențial să fie diagnosticat și tratat la timp pentru a preveni pierderea vederii.

Glaucom primitiv: Această categorie include glaucomul cu unghi închis, glaucomul cu unghi deschis și glaucomul congenital. Aceste forme de glaucom se dezvoltă fără o cauză cunoscută.

Glaucom secundar: Această categorie cuprinde glaucomul care apare ca urmare a unei cauze identificabile, cum ar fi glaucomul pigmentar (cauzat de acumularea de pigmenți în ochi), glaucomul exfoliativ (cauzat de depunerea de material exfoliativ în ochi), glaucomul neurovascular (legat de afecțiuni neurologice sau vasculare), și glaucomul traumatic (cauzat de traume oculare).

Această diversitate de subtipuri de glaucom reflectă complexitatea acestei afecțiuni și necesitatea unei abordări individuale în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul.

Factori de risc

Vârsta înaintată: Glaucomul are o prevalență mai mare la persoanele în vârstă.

Antecedente familiale: Persoanele cu istoric familial de glaucom au un risc mai mare.

Presiune intraoculară crescută: O presiune intraoculară ridicată este un factor de risc major.

Rasa: Anumite grupuri etnice, cum ar fi afro-americanii, au un risc mai mare de a dezvolta glaucom.

Simptome

Glaucomul poate fi asimptomatic în stadiile incipiente, dar, pe măsură ce boala progresează, pot apărea simptome, cum ar fi:

Vederea periferică afectată (scotom)

Halouri sau înroșirea în jurul luminilor (vedere neclară)

Durere oculară severă (în cazul glaucomului cu unghi închis)

Tratament

Tratamentul glaucomului are ca scop reducerea presiunii intraoculare pentru a încetini sau opri deteriorarea nervului optic. Metodele de tratament pot include:

Picături oculare: Acestea pot reduce presiunea intraoculară.

Medicamente orale: Pot fi prescrise pentru a controla presiunea intraoculară.

Ciclofotocoagularea

Procedura laser aplicată în tratamentul glaucomului cu unghi deschis implică reducerea cantității de umoare apoasă în ochi prin distrugerea unei părți a corpului ciliar, care produce lichidul. Aceste tratamente sunt, de obicei, rezervate pentru utilizarea în ochi care au fie un nivel crescut de presiune intraoculară după ce au eșuat alte tratamente tradiționale.

Intervenții chirurgicale

Chirurgia poate fi necesară pentru a permite drenajul adecvat al umorii apoase.

Trabeculectomie

Trabeculectomia este o procedură chirurgicală comună folosită în tratamentul glaucomului, o afecțiune oculară severă care poate duce la pierderea vederii. Scopul principal al acestei intervenții este de a reduce presiunea intraoculară excesivă, care este unul dintre factorii de risc majori pentru glaucom. În timpul unei trabeculectomii, chirurgul creează o mică deschidere în peretele ochiului pentru a permite scurgerea lichidului intraocular într-un spațiu subconjunctival. Acesta ajută la reducerea presiunii intraoculare și, în cele din urmă, la încetinirea progresiei bolii. Trabeculectomia este o procedură complexă care necesită îngrijire postoperatorie atentă și monitorizare regulată pentru a asigura succesul pe termen lung în controlul glaucomului.

Endoscopia oculară în tratarea pacienților cu glaucom

Această tehnică folosește fotocoagularea cu laser parțială a corpul ciliar fără a cauza deteriorarea țesuturilor care se află în jur. Cu ajutorul ciclofocoagulării endoscopice (ECP), instrumentul este plasat în interiorul ochiului printr-o incizie chirurgicală, astfel încât energia laserului să fie aplicată direct pe țesutul corpului ciliar.

Endoscopia oculară a fost introdusă pentru prima dată în România în noiembrie 2014 la Satu Mare în cadrul clinicii Vitreum, efectuând operații endoscopice în premieră națională.

Endoscopia oculara este utilizată în tratamentul chirurgical al glaucomului oferind cea mai rapidă și ușoară intervenție pentru această afecțiune. Endoscopia oculară este de asemenea utilizată în patologii complexe de pol posterior al retinei. Endoscopul ocular este un sistem avansat cu triplă funcție, cea de laser, iluminare și de vizualizare.