Eczema de contact

Eczema de contact este o reacție inflamatorie a pielii cauzată de expunerea la factori iritanți sau alergeni. La nivel oftalmologic, aceasta afectează frecvent pleoapele și zona periorbitală, având implicații clinice semnificative datorită sensibilității pielii din această regiune și impactului asupra calității vieții pacientului. Această afecțiune se clasifică în două tipuri principale: dermatită de contact iritativă (DCI) și dermatită de contact alergică (DCA), fiecare având mecanisme fiziopatologice și cauze distincte.

Etimologie

Termenul „eczemă” derivă din grecescul ekzein, care înseamnă „a fierbe”, sugerând aspectul pielii afectate de leziuni roșii, pruriginoase și veziculare. „Dermatită” provine din grecescul derma (piele) și -itis (inflamație), iar „de contact” indică legătura cu expunerea la un factor extern care declanșează reacția inflamatorie.

Epidemiologie

Eczema de contact este o afecțiune comună, cu o prevalență estimată de 15–20% în populația generală. La nivel oftalmologic, dermatita de contact a pleoapelor reprezintă aproximativ 5–10% din cazurile de dermatită de contact. Zonele perioculare sunt deosebit de susceptibile datorită barierei cutanate subțiri și expunerii frecvente la substanțe aplicate local, cum ar fi cosmeticele, medicamentele oftalmice și produsele de curățare.

Etiologie

Dermatita de contact iritativă (DCI)

DCI este cauzată de expunerea directă la substanțe iritante care distrug stratul cornos al pielii, ducând la inflamație. Substanțele frecvent implicate includ:

• Substanțe chimice: detergenți, solvenți, săpunuri.
• Factori fizici: frecare excesivă, expunere la temperaturi extreme.
• Medicamente topice: antiglaucomatoase, antibiotice, corticosteroizi.

Dermatita de contact alergică (DCA)

DCA este o reacție de hipersensibilitate întârziată, mediată imunologic de limfocitele T. Cei mai frecvenți alergeni asociați dermatitei de contact perioculare sunt:

• Conservanți: timolol, benzalkonium chloride, compuși de formaldehidă.
• Metale: nichel din rame de ochelari.
• Cosmetice și produse pentru piele: mascara, creme pentru ochi.
• Produse oftalmice: coliruri cu antibiotice, lacrimi artificiale.

Fiziopatologie

DCI

În DCI, iritanții distrug bariera lipidică a pielii, ceea ce duce la pierderea transepidermică de apă și activarea celulelor epidermice, inclusiv keratinocitele și celulele Langerhans. Acestea eliberează mediatori inflamatori, cum ar fi citokinele, care atrag celulele imunitare la locul leziunii.

DCA

În DCA, procesul începe cu faza de sensibilizare, în care alergenul este prezentat celulelor T de către celulele Langerhans. Odată sensibilizat, sistemul imunitar declanșează o reacție inflamatorie intensă la expuneri ulterioare, prin eliberarea de citokine și chemokine proinflamatorii.

Manifestări clinice

Eczema de contact perioculară prezintă următoarele caracteristici:

• Simptome: prurit intens, senzație de arsură, disconfort ocular.
• Semne:
  • Eritem și edem palpebral.
  • Descuamare, fisuri, vezicule sau cruste.
  • Lichenificare în cazurile cronice.
• Distribuție: adesea bilaterală, dar poate fi unilaterală dacă expunerea la alergen/iritant este limitată la un singur ochi.

Diagnostic

Anamneză

Istoricul detaliat al expunerii pacientului la potențiali iritanți și alergeni este esențial. Este important să se întrebe despre utilizarea produselor cosmetice, medicamente topice și eventualele modificări recente ale acestora.

Examinare clinică

Se evaluează aspectul leziunilor și distribuția acestora. În cazurile cronice, se pot observa semne de inflamație persistentă, cum ar fi lichenificarea.

Teste suplimentare

• Patch test: standardul de aur pentru diagnosticarea DCA, identificând alergenele cauzatoare.
• Biopsie cutanată: rareori necesară, dar poate fi utilizată pentru a exclude alte afecțiuni, cum ar fi dermatita seboreică sau psoriazisul.

Diagnostice diferențiale

Eczema de contact perioculară trebuie diferențiată de alte afecțiuni care afectează zona oculară:

• Dermatita atopică.
• Dermatita seboreică.
• Psoriazisul palpebral.
• Blefarita alergică.

Tratament

Măsuri generale

• Identificarea și evitarea iritanților sau alergenilor declanșatori.
• Utilizarea de produse fără alergeni sau conservanți, inclusiv cosmetice și medicamente.

Tratament farmacologic

1. Corticosteroizi topici:
   • Hidrocortizon (concentrații scăzute) pentru inflamație acută.
   • Se utilizează pe termen scurt pentru a evita efectele adverse, cum ar fi atrofia cutanată.
2. Inhibitori de calcineurină: tacrolimus sau pimecrolimus pentru utilizare pe termen lung, în cazuri cronice.
3. Antihistaminice orale: pentru prurit sever.
4. Lacrimi artificiale: pentru ameliorarea disconfortului ocular.

Terapii avansate

• Fototerapie: în cazuri severe rezistente la tratament.
• Imunomodulatoare sistemice: rareori necesare, dar pot fi utilizate în cazuri refractare.

Complicații

• Infecții secundare, cum ar fi impetigo.
• Atrofie cutanată cauzată de utilizarea excesivă a corticosteroizilor.
• Hiperpigmentare postinflamatorie.
• Impact psihosocial din cauza modificărilor estetice.

Prognostic

Cu un diagnostic precoce și o abordare terapeutică adecvată, eczema de contact perioculară are un prognostic bun. Evitarea alergenilor și iritanților este esențială pentru prevenirea recurențelor.

Prevenție

• Utilizarea de produse cosmetice hipoalergenice.
• Evitarea lentilelor de contact în timpul episoadelor acute.
• Alegerea medicamentelor oftalmice fără conservanți.
• Testarea produselor noi pe o zonă mică de piele înainte de utilizare.

Concluzie

Eczema de contact perioculară este o afecțiune inflamatorie frecventă, dar gestionabilă, cu un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Diagnosticul precoce, identificarea declanșatorilor și utilizarea tratamentului adecvat sunt esențiale pentru un management eficient. Înțelegerea mecanismelor fiziopatologice și utilizarea tehnicilor moderne de diagnostic pot contribui la rezultate clinice mai bune și la prevenirea complicațiilor.