Diplopia

Diplopia, cunoscută și sub numele de vedere dublă, reprezintă percepția a două imagini ale aceluiași obiect. Poate fi monoculară (afectează un singur ochi) sau binoculară (afectează ambii ochi). Această afecțiune poate indica probleme oftalmologice, neurologice sau musculare și necesită o evaluare amănunțită pentru diagnostic și tratament adecvat.

Etimologie

Termenul diplopia provine din limba greacă:

„diplos” (δίπλος) – înseamnă „dublu”;

„ops” (ὄψ) – se traduce prin „ochi” sau „vedere”.

Astfel, diplopia descrie literal „vederea dublă” și este utilizat în terminologia medicală pentru a desemna percepția simultană a două imagini ale aceluiași obiect.

Această denumire reflectă caracteristica principală a afecțiunii, oferind o descriere clară a simptomului specific.

Clasificare/etiologie

Diplopia este clasificată în funcție de cauză și manifestare:

1. Diplopia monoculară:

Apare atunci când problema este prezentă doar într-un singur ochi. Persistă chiar și atunci când celălalt ochi este acoperit. Este, de obicei, cauzată de afecțiuni oculare și mai rar de tulburări neurologice.

• Cauze comune:
  • Astigmatism: O neregularitate a curburii corneei care determină percepția mai multor imagini.
  • Cataractă: Opacifierea cristalinului poate provoca refracția anormală a luminii.
  • Keratoconus: Subțierea progresivă a corneei.
  • Probleme de refracție: Lentile necorectate pot duce la diplopie prin suprapunerea imaginilor refractate greșit.

2. Diplopia binoculară:

Apare doar atunci când ambii ochi sunt deschiși și dispare când unul dintre ochi este acoperit. Este cauzată de o lipsă de aliniere a axelor vizuale ale ochilor.

• Cauze comune:
  • Strabism: Ochii nu sunt aliniați corespunzător, ducând la percepția imaginilor separate.
  • Paralizie nervoasă: Afectarea nervilor cranieni (III, IV, VI) responsabili de mișcările oculare.
  • Miastenia gravis: O tulburare neuromusculară ce provoacă slăbiciune musculară, inclusiv la nivelul mușchilor oculari.
  • Traume: Leziuni la nivelul orbitei sau al mușchilor oculari.

3. Diplopia verticală:
   Este o formă specifică de diplopie binoculară în care imaginile percepute sunt poziționate una deasupra celeilalte. Aceasta este frecvent asociată cu afecțiuni care perturbă echilibrul mișcărilor oculare verticale.

• Cauze frecvente:
  • Paralizia nervului trohlear (nervul cranian IV): Responsabil de afectarea mușchiului oblic superior, ceea ce duce la dificultăți în mișcarea ochiului în jos și înspre interior.
  • Boala Graves: O afecțiune tiroidiană care implică inflamația și slăbirea mușchilor oculari, provocând adesea diplopie verticală.
  • Traumatism cranian: Poate deteriora nervii sau mușchii implicați în mișcările verticale.
  • Sindroame de tip hipertropie: În care un ochi este poziționat mai sus decât celălalt.

Diplopia verticală poate fi mai deranjantă pentru pacienți decât alte tipuri, deoarece este mai greu de compensat prin înclinarea capului sau alte mecanisme de adaptare.

Mecanism fiziopatologic:

Diplopia monoculară rezultă din defecte de refracție sau tulburări structurale ale ochiului, care produc o dispersie a luminii. În schimb, diplopia binoculară apare din cauza unei nepotriviri între axele vizuale ale celor doi ochi, care determină creierul să perceapă două imagini diferite.

Simptome

Pe lângă vederea dublă, pacienții cu diplopie pot prezenta și alte simptome care ar putea reprezenta o disfuncție a sistemului nervos, cum ar fi:

• Dureri de cap, amețeli
• Grețuri și, în cazuri severe, vărsături
• Durere oculară 
• Slăbiciunea mușchilor faciali sau a celor care controlează mișcările ochilor
• Ptoză palpebrală

Diagnostic:

Anamneză detaliată:

Medicul colectează informații despre debutul și durata diplopiei, asocierea cu traumatisme sau alte simptome (ex. dureri de cap, slăbiciune musculară).

Examen clinic:

1. Acuitatea vizuală: Testarea vederii pentru fiecare ochi.
2. Testul cu acoperire: Evaluează mișcările oculare și alinierea ochilor.
3. Oftalmoscopia: Permite examinarea fundului de ochi pentru a exclude boli retiniene sau nervoase.

Teste suplimentare:

• Imagistica: RMN sau CT pentru a identifica cauze neurologice sau structurale.
• Teste serologice: Pentru boli sistemice (ex. miastenia gravis).
• Hess-Lancaster Test: Evaluează diplopia binoculară prin măsurarea deviației oculare.

Tratament:

Tratamentul diplopiei depinde de cauza subiacentă și poate include următoarele:

Optic:

• Corecția cu ochelari: Lentilele prismatice pot fi prescrise pentru a compensa deviația oculară.
• Lentile de contact: În cazul unor tulburări de refracție specifice.

Medical:

• Medicație: Tratamentul bolii de bază, cum ar fi corticosteroizi pentru inflamații sau inhibitori ai colinesterazei în miastenia gravis.

Chirurgical:

• Intervenții pentru strabism: Repoziționarea mușchilor oculari pentru a realinia axele vizuale.
• Corecția cataractei: Îndepărtarea cristalinului opacifiat și implantarea unui cristalin artificial.

Reabilitare vizuală:

• Exerciții pentru mușchii oculari pot ajuta la îmbunătățirea controlului binocular.

Rolul lentilelor prismatice în diplopie:

Lentilele prismatice sunt folosite pentru a devia lumina către fovea fiecărui ochi, corectând astfel diferențele de aliniere și permițând fuzionarea imaginilor. Sunt eficiente în cazurile de strabism sau paralizie nervoasă.

Prognostic:

Diplopia monoculară are un prognostic bun odată ce cauza este identificată și tratată. Diplopia binoculară poate fi mai complexă, iar succesul depinde de cauza subiacentă și de răspunsul la tratament. În cazurile cronice, lentilele prismatice sau tratamentele chirurgicale pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.

Concluzie

Diplopia este o afecțiune complexă care poate afecta semnificativ calitatea vieții pacientului, perturbând vederea clară și coordonarea ochilor. Managementul eficient al diplopiei include o abordare personalizată, care combină metode avansate de diagnostic, cum ar fi imagistica oftalmologică și teste funcționale, cu tratamente adaptate fiecărui caz. Aceste tratamente pot varia de la corecții optice simple până la intervenții chirurgicale sau terapii farmacologice complexe. Este esențială colaborarea dintre oftalmologi și neurologi pentru a gestiona cazurile mai complexe.