Dioptria este unitatea de măsură a puterii refractive a lentilelor sau a altor sisteme optice, folosită în mod frecvent în oftalmologie și optometrie. Ea descrie capacitatea unui mediu optic de a devia (refracta) razele de lumină. O dioptrie (D) corespunde puterii unei lentile care focalizează lumina la o distanță focală de un metru. Dioptria este o unitate derivată din sistemul internațional de unități (SI) și este invers proporțională cu distanța focală măsurată în metri:
Dioptria (D) = 1/Distanța focală (m)
Etimologie
Termenul „dioptrie” provine din limba greacă, de la cuvântul „dioptra” (διοπτρα), care desemna un instrument utilizat în Grecia antică pentru măsurarea unghiurilor și observarea obiectelor la distanță. Etimologic, „di-„ înseamnă „prin” sau „dublu,” iar „optra” derivă din rădăcina „opsis” (ὄψις), care înseamnă „vedere” sau „observație.”
Ulterior, termenul a fost adaptat în limbajul științific pentru a defini unitatea de măsură a puterii refractive a lentilelor și sistemelor optice, fiind introdus în acest context de oftalmologi și fizicieni în secolul al XIX-lea. Astăzi, dioptria este esențială în descrierea caracteristicilor optice ale ochelarilor, lentilelor de contact și cristalinelor artificiale.
Utilizare clinică
Dioptria este esențială în evaluarea și corectarea viciilor de refracție ale ochiului, precum miopia, hipermetropia, astigmatismul și prezbiopia. În practică, oftalmologii și optometriștii folosesc dioptriile pentru:
- Prescrierea ochelarilor și a lentilelor de contact: Determinarea dioptriilor necesare pentru a corecta refracția și pentru a asigura o vedere clară.
- Planificarea intervențiilor chirurgicale refractive: Stabilirea corecțiilor necesare în chirurgiile cu laser, precum LASIK sau PRK.
- Măsurarea puterii optice a lentilelor intraoculare: Utilizată în chirurgia cataractei pentru implantarea lentilelor artificiale.
Importanța în oftalmologie
Dioptria reflectă sănătatea refractivă a ochiului. Un ochi normal (emetrop) are o putere de refracție de aproximativ 60 dioptrii, care este rezultatul cumulativ al componentelor optice ale ochiului:
- Corneea: Contribuie cu aproximativ 40 dioptrii.
- Cristalinul: Adaugă alte 20 dioptrii și are capacitatea de acomodare, schimbând puterea dioptrică pentru a focaliza la diferite distanțe.
Când puterea refractivă a ochiului nu corespunde lungimii axiale, apar viciile de refracție:
- Miopia: Puterea refractivă este prea mare (dioptrii negative), iar imaginea se formează înaintea retinei.
- Hipermetropia: Puterea refractivă este insuficientă (dioptrii pozitive), iar imaginea se formează în spatele retinei.
- Astigmatismul: Puterea refractivă diferă în diverse meridiane ale ochiului, determinând o imagine distorsionată.
Calculul dioptriei
Formula dioptriei se bazează pe distanța focală a lentilei:
D =
unde este distanța focală exprimată în metri. De exemplu:
- O lentilă cu o distanță focală de 0,5 m are o putere de 2 D.
- O lentilă cu o distanță focală de -1 m are o putere de -1 D (lentilă divergentă).
În cazul lentilelor torice utilizate pentru corectarea astigmatismului, puterea dioptrică este descrisă separat pentru fiecare meridian.
Dioptriile pozitive și negative
Dioptriile cu semnul + (pozitive) sunt utilizate pentru a descrie lentilele convexe (convergente), care focalizează razele de lumină și sunt folosite în corectarea hipermetropiei și a prezbiopiei. Aceste lentile au o putere refractivă mai mică decât necesarul ochiului, iar prin adăugarea lor se compensează deficitul, permițând focalizarea corectă a imaginii pe retină.
Dioptriile cu semnul – (negative) indică lentile concave (divergente), care împrăștie razele de lumină și sunt utilizate în tratarea miopiei, unde puterea refractivă a ochiului este prea mare, iar imaginea se formează înaintea retinei. Alegerea lentilelor adecvate, fie pozitive, fie negative, este esențială pentru a corecta refracția și a restabili vederea clară.
Cauzele creșterii dioptriilor
Creșterea dioptriilor poate fi cauzată de o combinație de factori genetici, de mediu și comportamentali. Factorii genetici joacă un rol semnificativ, în special în dezvoltarea miopiei sau hipermetropiei, persoanele cu antecedente familiale având un risc mai mare.
Stresul vizual asociat activităților care solicită vederea de aproape, precum cititul prelungit, utilizarea dispozitivelor electronice și munca la calculator, poate contribui la progresia miopiei, în special în rândul copiilor și adolescenților.
Modificările oculare fiziologice, cum ar fi alungirea globului ocular (în cazul miopiei) sau scăderea elasticității cristalinului (în prezbiopie), sunt alte cauze comune.
În plus, anumite afecțiuni oculare, cum ar fi cataracta, keratoconusul sau retinopatia diabetică, pot modifica refracția ochiului, ducând la creșterea dioptriilor.
Adaptarea lentilelor corective
Procesul de adaptare a lentilelor corective este esențial pentru corectarea viciilor de refracție și pentru asigurarea unei vederi clare și confortabile. Acesta implică determinarea refracției oculare:
- Refractometria computerizată: Este o metodă obiectivă, utilizând un dispozitiv automat pentru a măsura puterea refractivă a ochiului. Aparatul proiectează un fascicul de lumină în ochi, iar senzorii detectează modul în care lumina este reflectată de structurile interne ale ochiului, calculând astfel eroarea de refracție (miopie, hipermetropie sau astigmatism).
- Determinarea subiectivă: După refractometria computerizată, pacientul este implicat activ în proces. Medicul oftalmolog sau optometristul testează lentile de diferite puteri, cerând pacientului să compare claritatea imaginii pentru a stabili dioptriile care oferă cea mai bună acuitate vizuală. Aceasta implică utilizarea unui foropter sau a unui set de lentile de test.
Dioptriile prescrise pentru lentilele de contact pot diferi ușor de cele ale ochelarilor din cauza poziției diferite față de ochi. Lentilele de ochelari: Se poziționează la aproximativ 12-14 mm de cornee, ceea ce poate influența puterea optică necesară pentru corectare. Lentilele de contact: Fiind aplicate direct pe suprafața corneei, acestea elimină distanța dintre lentilă și ochi, necesitând ajustări ale dioptriilor, în special pentru corecțiile mari (de exemplu, peste ±4,00 D).
Prescripția specifică pentru lentile multifocale: în cazul prezbiopiei, adaptarea lentilelor corective include determinarea corecției necesare pentru vederea de aproape (ADD). Aceasta poate fi integrată în lentile progresive, bifocale sau lentile de contact multifocale, în funcție de preferințele și necesitățile pacientului.
Dacă pacientul prezintă astigmatism, prescripția include o componentă cilindrică și un ax, care ajustează refracția asimetrică a ochiului.
Dioptrii speciale
- Dioptria prismatică: Utilizată în oftalmologie pentru a măsura și corecta deviațiile oculare, precum strabismul. Aceasta este o unitate de măsură folosită pentru a evalua și corecta deviațiile axelor oculare, cum ar fi în cazurile de strabism, care descrie deviația imaginii unui obiect atunci când trece printr-o prismă, exprimată în prismă-dioptrii (PD).
- Dioptria cilindrică: Folosită în lentilele torice. Lentilele torice, care au atât dioptrii sferice cât și cilindrice, sunt prescrise pentru a corecta combinațiile de miopie/hipermetropie și astigmatism.
Concluzie
Dioptria reprezintă un concept fundamental în oftalmologie și optometrie, fiind esențială în corectarea și gestionarea viciilor de refracție. Aceasta oferă baza teoretică și practică pentru prescrierea lentilelor corective, intervenții chirurgicale și alte proceduri optice.
