Dezlipirea de retină regmatogenă este o afecțiune oftalmologică severă caracterizată prin separarea retinei neurosenzoriale de epiteliul pigmentar retinian (EPR). În această formă de dezlipire de retină, patologia este cauzată de o fisură sau o ruptură în retină. Acest defect permite fluidului vitros să pătrundă și să separe retina de epiteliul pigmentar subiacent, afectând vederea.
Dezlipirea de retină se clasifică, în principal, în trei tipuri: dezlipirea de retină regmatogenă, dezlipirea de retină tracțională și dezlipirea de retină exudativă (sau seroasă). Dezlipirea regmatogenă (DRR) este cea mai frecventă dintre acestea și este considerată o urgență oftalmologică, deoarece, netratată la timp, poate conduce la pierderea ireversibilă a vederii. Intervenția chirurgicală rapidă și corectă poate salva vederea și poate preveni complicațiile pe termen lung.
Etimologie
Termenul „dezlipire de retină regmatogenă” își are originea în limba greacă și este compus din mai multe elemente:
- „Dezlipire” provine din latinescul „dislacerare”, care înseamnă „a rupe” sau „a separa”. Acest termen descrie procesul prin care retina se desprinde de epiteliul pigmentar.
- „Retină” provine din cuvântul latin „rete”, care înseamnă „rețea” și face referire la structura fină a țesutului retinian, care formează o rețea de celule responsabile de percepția luminii și de transmiterea informațiilor vizuale către creier.
- „Regmatogenă” își are rădăcina în cuvântul grec „rhegma” (ρήγμα), care înseamnă „ruptură” sau „fisură”. În acest context, „regmatogen” se referă la dezlipirea retinei cauzată de o ruptură sau fisură care permite lichidului vitros să pătrundă sub retină, separând-o de epiteliul pigmentar retinian.
Așadar, termenul de „dezlipire de retină regmatogenă” descrie o afecțiune în care retina se desprinde de stratul subiacent din cauza unei rupturi, având ca rezultat afectarea severă a vederii.
Etiologie și mecanism patologic
DRR este cauzată de o fisură sau ruptură în retină, care permite fluidului din corpul vitros să pătrundă în spațiul subretinian. Acest proces poate avea loc ca urmare a unor factori de risc specifici:
- Înaintarea în vârstă – Cu timpul, corpul vitros suferă modificări degenerative, devenind mai fluid și retrăgându-se de pe retină. Această retragere, cunoscută sub denumirea de dezlipire posterioară de vitros, poate cauza fisuri la nivelul retinei.
- Miopia – Pacienții cu miopie severă prezintă un risc mai mare de dezlipire de retină, deoarece ochiul este alungit, iar retina este mai subțire și mai predispusă la rupturi.
- Traumatisme oculare – Loviturile puternice la nivelul ochiului sau traumatismele severe pot duce la fisuri retiniene.
- Intervenții chirurgicale oculare anterioare – Operațiile pe ochi, cum ar fi cele pentru cataractă, pot crește riscul de dezlipire de retină.
- Factori genetici și antecedente familiale – Persoanele cu un istoric familial de dezlipire de retină au un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.
Clasificare
DRR se clasifică în funcție de tipul și localizarea rupturilor retiniene care duc la acumularea lichidului subretinian, clasificarea ajutând la determinarea abordării terapeutice adecvate. Cele mai comune tipuri de rupturi sunt găurile, decolările în potcoavă (rupere în formă de U) și dializele.
- Găurile retiniene sunt perforații rotunde care apar adesea în zone de subțiere retiniană și permit trecerea lichidului sub retină.
- Rupturile în formă de potcoavă se dezvoltă de obicei din cauza tracțiunii vitreoase asupra retinei și au margini răsfrânte, favorizând astfel desprinderea retinei într-o anumită direcție.
- Dializele retiniene sunt rupturi orizontale, care implică separarea retinei de la marginea ei și apar cel mai frecvent în urma traumatismelor oculare.
Fiziopatologie
La nivel microscopic, în dezlipirea regmatogenă, fisurile retiniene sunt cele care facilitează trecerea lichidului din vitros în spațiul subretinian. Retinele cu rupturi care nu sunt tratate continuă să acumuleze lichid subretinian, ceea ce duce la o creștere progresivă a zonei dezlipite. Pe măsură ce retina se desprinde, apare ischemia locală, întrerupând alimentarea cu sânge a fotoreceptorilor și afectând vederea.
Simptomatologie
Simptomele DRR pot apărea brusc și includ:
- Apariția bruscă a unor flash-uri luminoase (fotopsii) – acestea sunt cauzate de tracțiuni ale retinei de către corpul vitros.
- Vederea unui număr crescut de „musculițe” plutitoare (miodezopsii), care indică schimbări în corpul vitros.
- Umbre sau zone întunecate în câmpul vizual – la început poate apărea ca o pată sau o umbră periferică, extinzându-se pe măsură ce dezlipirea se agravează.
- Pierderea bruscă a vederii centrale – atunci când dezlipirea atinge zona maculară, se produce pierderea vederii clare.
Diagnostic
Diagnosticul DRR este stabilit prin examen oftalmologic și investigații imagistice specifice:
- Examinarea fundului de ochi – Medicul oftalmolog folosește un oftalmoscop pentru a examina retina și a identifica eventualele fisuri sau rupturi.
- Ecografia oculară – în cazurile în care dezlipirea este dificil de observat (de exemplu, atunci când există opacități în corpul vitros), ecografia poate ajuta la vizualizarea acesteia.
- Tomografia în coerență optică (OCT) – deși OCT-ul nu este utilizat frecvent pentru diagnosticul direct al dezlipirii de retină, poate ajuta la evaluarea grosimii retiniene și a detaliilor structurale ale acesteia.
Tratament
Tratamentul DRR este aproape întotdeauna chirurgical și se desfășoară în funcție de localizarea, dimensiunea și tipul de ruptură retiniană:
- Retinopexia pneumatică – Această metodă presupune injectarea unei mici bule de gaz în corpul vitros pentru a presa retina dezlipită împotriva EPR. Gazul se reabsoarbe treptat, iar pacientul trebuie să mențină o poziție specifică a capului pentru ca gazul să acționeze corespunzător.
- Crioterapia – Folosită pentru fisurile mici, crioterapia îngheață și sigilează marginile rupturii retiniene, prevenind pătrunderea lichidului vitros în spațiul subretinian.
- Fotocoagularea cu laser – Această metodă este folosită pentru a sigila fisurile prin coagularea și lipirea retinei de EPR.
- Vitrectomia – Este o intervenție complexă în care chirurgul îndepărtează corpul vitros, înlocuindu-l cu o substanță (gaz, aer sau ulei siliconic) care ajută la repoziționarea retinei. Vitrectomia este adesea indicată pentru dezlipirile extinse sau complicate.
- Plombajul scleral – Această metodă constă în aplicarea unui material sintetic sau burete pe sclera externă pentru a presa sclera către retină, sigilând astfel ruptura. Este folosită în special la tineri și la cei cu rupturi multiple.
Complicații și prognostic
Complicațiile tratamentului pot include infecții, cataractă postoperatorie, dezlipiri recidivante și apariția unor noi fisuri. Prognosticul depinde de gravitatea dezlipirii, promptitudinea tratamentului și starea generală a retinei. Dacă dezlipirea afectează macula, prognosticul vizual este mai rezervat, deoarece refacerea completă a funcției vizuale centrale poate fi imposibilă.
Prevenție și recomandări
În cazul pacienților cu risc crescut (miopie severă, istoric familial de dezlipire de retină sau intervenții chirurgicale oculare anterioare), este esențială monitorizarea regulată prin controale oftalmologice. De asemenea, evitarea traumatismelor și consultarea imediată a medicului oftalmolog în caz de simptome precum flash-uri luminoase sau „musculițe” plutitoare pot preveni o evoluție severă.
« Înapoi la Dictionar