ianuarie 21, 2025

Degenerescența miopică

« Back to Glossary Index
Degenerescența miopică

Degenerescența miopică, cunoscută și sub numele de miopie degenerativă sau patologică, este o afecțiune progresivă a ochiului caracterizată prin subțierea excesivă și deteriorarea structurii retinei și a sclerei, cauzate de alungirea exagerată a globului ocular. Aceasta poate duce la complicații severe, inclusiv pierderea ireversibilă a vederii centrale. Degenerescența miopică este de obicei asociată cu miopia ridicată, definită ca o dioptrie de -6 sau mai mult.

Etimologie

Cuvântul „degenerescență” provine din limba latină, de la termenul degenerare, care înseamnă „a-și pierde calitățile originale” sau „a degenera”. Termenul „miopică” este derivat din grecescul myops, care înseamnă „cu ochii închiși”, o referință la tendința persoanelor miopice de a-și strânge pleoapele pentru a vedea mai clar obiectele îndepărtate. În ansamblu, termenul descrie procesul patologic prin care structurile oculare se deteriorează în contextul unei miopii severe.

Etiologie

Degenerescența miopică este rezultatul unor factori combinați, incluzând predispoziția genetică, influențe de mediu și stres mecanic asupra globului ocular. Principalele cauze și mecanisme sunt:

  1. Factori genetici
  2. Există o puternică legătură genetică în apariția degenerescenței miopice, fiind mai frecventă în familiile cu istoric de miopie patologică. Anomaliile genelor responsabile pentru structura colagenului și a țesuturilor conjunctive ale ochiului joacă un rol semnificativ.
  3. Factori de mediu
  4. Activitățile prelungite la aproape (lectura, utilizarea dispozitivelor electronice) și lipsa expunerii la lumină naturală în copilărie au fost asociate cu agravarea miopiei.
  5. Expunerea excesivă la radiațiile UV sau factori nocivi din mediu poate accelera degenerarea retinei și a sclerei.
  6. Modificări anatomice și mecanice
  7. În degenerescența miopică, globul ocular devine alungit, iar pereții oculari, inclusiv retina, devin mai subțiri și mai fragili. Această alungire mecanică duce la slăbirea structurii sclerei și a coroidei, ceea ce predispune ochiul la leziuni.
  8. Stresul mecanic contribuie la apariția de modificări degenerative, cum ar fi atrofia maculară, fisurile coroidiene sau dezlipirea de retină.

Manifestări clinice

Simptomele degenerescenței miopice includ:

  • Scăderea treptată a acuității vizuale, mai ales a vederii centrale.
  • Metamorfopsii (percepția distorsionată a liniilor drepte).
  • Pierderea contrastului și dificultăți în adaptarea la lumină slabă.
  • Complicații severe, cum ar fi dezlipirea de retină, neovascularizația coroidiană (formarea anormală a vaselor de sânge sub retină) sau hemoragii retiniene.

Diagnostic

Diagnosticul degenerescenței miopice se face prin:

  • Examinare fundoscopică: Identificarea atrofiei maculare, a fisurilor coroidiene și a altor modificări patologice.
  • Tomografie în coerență optică (OCT): Permite vizualizarea detaliată a straturilor retinei și a posibilelor leziuni.
  • Angiografie cu fluoresceină: Utilizată pentru detectarea neovascularizației coroidiene.

Tratament și management

În prezent, nu există un tratament curativ pentru degenerescența miopică, însă managementul se concentrează pe prevenirea complicațiilor și menținerea funcției vizuale:

  1. Injecții intravitreene: Terapie cu anti-VEGF (vascular endothelial growth factor) pentru combaterea neovascularizației.
  2. Corecție optică: Lentile de contact speciale sau ochelari pentru corectarea miopiei ridicate.
  3. Intervenții chirurgicale: În caz de dezlipire de retină, pot fi necesare tehnici precum vitrectomia.
  4. Prevenție: Adoptarea unui stil de viață care reduce progresia miopia (pauze frecvente în activitățile de aproape, expunerea moderată la lumină naturală).

Prognostic

Prognosticul depinde de severitatea degenerescenței și de complicațiile asociate. Fără tratament adecvat, degenerescența miopică poate duce la pierderea ireversibilă a vederii centrale, afectând semnificativ calitatea vieții pacientului.

« Înapoi la Dictionar