Corneea este o membrană transparentă, convexă și avasculară care acoperă partea anterioară a globului ocular, având roluri esențiale în menținerea funcției vizuale. Aceasta formează partea exterioară a ochiului și reprezintă aproximativ o șesime din suprafața acestuia, având un diametru mediu de aproximativ 11-12 mm și o grosime de aproximativ 0,5 mm în centru, care crește spre margini. Fiind primul strat prin care trece lumina înainte de a ajunge la retină, corneea joacă un rol major în procesul de refracție și focalizare a razelor luminoase.
Etimologie
Cuvântul „cornee” își are originea în limba latină, unde „corneus” înseamnă „cornos” sau „din material dur”. Termenul este derivat din substantivul „cornu”, care înseamnă „corn” sau „coarne”, făcând referire la textura și rezistența acestei structuri. De-a lungul timpului, acest cuvânt a fost adaptat în limbile moderne pentru a desemna membrana oculară transparentă care acoperă partea anterioară a ochiului.
Legătura dintre termenul „cornu” și cornee vine din faptul că structura corneei este percepută ca fiind fermă și rezistentă, la fel ca și coarnele animalelor, în ciuda faptului că este subțire și transparentă. Acest sens s-a păstrat în utilizarea sa medicală, referindu-se la componenta durabilă și esențială a ochiului în procesul de refracție și protecție oculară.
Anatomia și Structura Corneei
Corneea este o structură avasculară, transparentă și alcătuită din mai multe straturi, fiecare având funcții și compoziții specifice. Ea reprezintă aproximativ o șesime din suprafața totală a globului ocular și este direct conectată cu sclera (albul ochiului).
Corneea este alcătuită din cinci straturi principale:
- Epitelul corneean: Este stratul exterior și oferă o barieră de protecție împotriva infecțiilor și a corpurilor străine. Acest strat este compus din celule epiteliale care se regenerează rapid în cazul unei leziuni minore. De asemenea, epitelul joacă un rol important în menținerea filmului lacrimal pe suprafața oculară.
- Membrana Bowman: Este un strat subțire de colagen situat imediat sub epitelul corneean. Această membrană nu se regenerează și în caz de leziuni, poate lăsa cicatrici care afectează transparența corneei.
- Stroma corneeană: Reprezintă aproximativ 90% din grosimea corneei și este alcătuită din colagen organizat într-o matrice bine structurată, ce conferă corneei proprietățile sale de rezistență și transparență. Stroma nu conține vase de sânge, ceea ce ajută la menținerea transparenței, dar este inervată intens, făcând-o sensibilă la durere.
- Membrana Descemet: Este o membrană bazală groasă și elastică ce separă stroma de endoteliul corneean. Aceasta are proprietăți regenerative în caz de afectare și joacă un rol important în protecția împotriva infecțiilor.
- Endoteliul corneean: Este stratul interior al corneei, format dintr-un singur strat de celule care au funcția de a menține transparența corneei, prin pompă activă de fluide din stroma corneeană. Spre deosebire de alte straturi, endoteliul nu are capacitate de regenerare, iar pierderea celulelor endoteliale poate duce la edem corneean și opacifierea acesteia.
Funcțiile Corneei
Funcțiile principale ale corneei sunt:
- Protecția globului ocular: Corneea acționează ca o barieră fizică împotriva factorilor de mediu, cum ar fi praful, bacteriile și alte particule. De asemenea, ea are proprietăți refractive care împiedică pătrunderea radiațiilor UV dăunătoare în interiorul ochiului.
- Refracția luminii: Corneea este responsabilă pentru aproximativ două treimi din puterea totală de refracție a ochiului, ajutând la focalizarea luminii pe retină. O deformare a curburii corneei, cum ar fi astigmatismul, poate afecta claritatea vederii.
- Transmiterea luminii: Datorită structurii sale transparente, corneea permite luminii să treacă neîmpiedicată spre cristalin și retină, asigurând o imagine clară.
Afecțiuni Corneene
Corneea poate fi afectată de o varietate de patologii, care pot duce la pierderea transparenței, inflamație, deformare sau chiar orbire, dacă nu sunt tratate corespunzător. Printre cele mai frecvente patologii se numără:
- Keratita: Este o inflamație a corneei care poate fi cauzată de infecții bacteriene, virale (herpes simplex), fungice sau parazitare (Acanthamoeba). Keratita poate duce la cicatrici corneene permanente și în cazuri grave, poate afecta vederea.
- Keratoconusul: Este o afecțiune degenerativă în care corneea devine mai subțire și capătă o formă conică neregulată, ceea ce duce la astigmatism și miopie severă. În stadiile avansate, poate fi necesară transplantarea de cornee.
- Distrofiile corneene: Acestea sunt afecțiuni ereditare care implică formarea de depuneri anormale în unul sau mai multe straturi ale corneei, afectându-i transparența. Exemple de distrofii corneene includ distrofia granulară și distrofia Fuchs.
- Leziunile corneene: Corneea este susceptibilă la zgârieturi și abraziuni din cauza traumatismelor. Aceste leziuni pot duce la durere severă, fotofobie (sensibilitate la lumină) și risc de infecții secundare.
- Ectaziile corneene: Acestea sunt afecțiuni care implică subțierea și deformarea progresivă a corneei, cum ar fi în cazul keratoconusului. Aceste afecțiuni pot duce la pierderi semnificative de vedere și necesită tratament specializat, cum ar fi crosslinking corneean.
- Opacitățile corneene: Pot apărea în urma infecțiilor severe, traumatismelor sau inflamațiilor cronice. Opacitatea corneei împiedică transmiterea corectă a luminii și poate afecta semnificativ vederea.
Simptome oculare care pot indica afecțiuni ale corneei
- Durerea oculară
Durerea persistentă sau acută la nivelul ochiului este unul dintre cele mai comune simptome ale unei afecțiuni corneene. Durerea asociată cu roșeață oculară și sensibilitate la lumină (fotofobie) poate indica o inflamație a corneei sau chiar o infecție, cum ar fi keratita bacteriană, virală sau fungică.
- Scăderea acuității vizuale
Afecțiuni precum distrofia corneană, edemul cornean sau cicatrizarea corneei pot interfera cu refracția normală a luminii și pot cauza vedere încețoșată. Astigmatismul cornean necorectat sau modificările în forma corneei, prezente în cazul keratoconusului, pot afecta de asemenea claritatea vizuală.
- Senzație de corp străin
Un sentiment persistent că există ceva în ochi, chiar și atunci când nu este detectat un corp străin, poate fi un simptom al unor afecțiuni corneene. Acest lucru este frecvent în cazul abraziunilor corneene, eroziunilor epiteliale recurente sau inflamațiilor. Persoanele cu ochi uscați severi sau cu disfuncții ale filmului lacrimal pot experimenta această senzație, din cauza lipsei de protecție adecvată a corneei.
- Lăcrimare excesivă
Lacrimarea abundentă (epifora) este un răspuns natural al ochiului la iritație sau inflamație. Aceasta poate indica prezența unei abraziuni corneene, keratite sau chiar a unui corp străin la nivelul corneei. Lăcrimarea poate fi însoțită de alte simptome, cum ar fi senzația de arsură sau mâncărime, sugerând o posibilă alergie sau o iritație conjunctivală, dar afectând indirect corneea.
- Fotofobie (sensibilitate la lumină)
Sensibilitatea exagerată la lumină, în special la lumina puternică, este un simptom frecvent în afecțiunile corneene, cum ar fi ulcerele corneene, keratitele și inflamațiile profunde ale corneei. Dacă fotofobia apare brusc și este asociată cu alte simptome, cum ar fi durerea sau scăderea vederii, este important să consultați rapid un medic oftalmolog.
- Roșeață oculară
Roșeața persistentă a ochilor, mai ales atunci când este însoțită de durere sau vedere încețoșată, poate indica o afecțiune a corneei. Roșeața poate fi cauzată de inflamația corneei sau de o infecție, cum ar fi keratita. În cazurile de ulcere corneene, roșeața poate fi severă și asociată cu secreții oculare purulente.
- Secreții oculare anormale
Secrețiile oculare groase, purulente sau apoase, mai ales atunci când sunt însoțite de roșeață și durere, pot fi semne ale unei infecții corneene grave, cum ar fi conjunctivita severă sau keratita. Dacă secrețiile sunt lipicioase și afectează vederea, este posibil ca infecția să fie localizată în cornee și să necesite tratament rapid.
- Vedere încețoșată sau deformarea imaginii
În cazul unor afecțiuni precum keratoconus (o patologie degenerativă care afectează forma corneei), vederea poate deveni distorsionată, cu imagini „ondulate” sau dublate. Această modificare a formei corneei duce la astigmatism neregulat și este progresivă dacă nu este tratată. De asemenea, cicatrizarea corneei sau edemul cornean pot provoca pierderi de claritate vizuală.
- Opacități corneene
Dacă observi apariția unor pete sau opacități pe suprafața corneei, acestea pot indica cicatrici cauzate de traumatisme sau infecții. Ulcerele corneene care nu sunt tratate prompt pot duce la cicatrizări permanente și la afectarea severă a vederii.
Transplantul de Cornee
În cazurile în care corneea devine opacifiată sau sever afectată, o soluție de tratament poate fi transplantul de cornee sau keratoplastia. Acest procedeu presupune înlocuirea corneei bolnave cu o cornee sănătoasă de la un donator. Există mai multe tipuri de transplanturi de cornee:
- Keratoplastia penetrantă: Implică înlocuirea întregii grosimi a corneei.
- Keratoplastia lamelară: Implică înlocuirea unui singur strat sau a mai multor straturi ale corneei afectate.
Diagnosticarea afecțiunilor corneene
Evaluarea corneei se face printr-o serie de investigații oftalmologice, care includ:
- Biomicroscopia cu lampă cu fantă: Permite examinarea detaliată a straturilor corneei și identificarea eventualelor leziuni, opacități sau deformări.
- Topografia corneeană: Aceasta oferă o hartă detaliată a curburii corneei, fiind utilizată pentru diagnosticarea astigmatismului și a keratoconusului.
- Pahimetria: Măsoară grosimea corneei și este utilă în diagnosticarea afecțiunilor precum keratoconusul sau glaucomul.
- Tomografia corneeană (OCT): Permite o imagistică stratificată a corneei, oferind detalii suplimentare despre structura acesteia.
