octombrie 28, 2024

Corectopia

« Back to Glossary Index

Corectopia este o afecțiune oculară rară caracterizată prin deplasarea excentrică a pupilei față de poziția sa centrală normală în iris. Această anormalitate poate fi congenitală sau dobândită și poate varia de la o ușoară deviere a pupilei până la cazuri severe în care pupila este localizată la periferia irisului. În mod normal, pupila este poziționată central și reglează cantitatea de lumină care intră în ochi, astfel încât imaginile să fie focalizate corect pe retină. În corectopie, această poziționare anormală afectează funcția vizuală, iar pacienții pot prezenta simptome variabile, cum ar fi fotofobie, vedere încețoșată sau dificultăți în adaptarea la schimbările de iluminare.

Corectopia poate fi asociată cu alte afecțiuni oculare, inclusiv anomalii congenitale ale irisului sau traume oculare. Diagnosticul și tratamentul acestei afecțiuni sunt importante pentru a menține funcția vizuală și a preveni complicațiile pe termen lung.

Etimologie

Termenul „corectopia” provine din grecescul „korē,” care înseamnă pupila ochiului și „ektopos,” care înseamnă „în afara locului” sau „deplasat”. Această denumire reflectă exact caracteristica principală a afecțiunii și anume poziționarea anormală a pupilei.

Etiologie

Corectopia poate fi clasificată în două categorii principale în funcție de cauza sa: congenitală și dobândită.

  1. Corectopia congenitală: Această formă apare de obicei în asociere cu alte anomalii congenitale ale ochiului sau ale sistemului ocular. Unele dintre cauzele comune includ:
    • Sindromul Axenfeld-Rieger: Un sindrom genetic caracterizat prin anomalii ale segmentului anterior al ochiului, inclusiv corectopie, hipoplazia irisului și defecte ale unghiului camerular, care pot duce la glaucom.
    • Aniridia: Absența parțială sau completă a irisului, care poate duce la o formă severă de corectopie.
    • Colobomul irian: Defect congenital care rezultă din închiderea incompletă a fisurii embrionare în timpul dezvoltării fetale, cauzând o lipsă de țesut în iris, cu efecte asupra poziției și funcției pupilei.
    • Sindromul Marfan: O boală genetică în care țesutul conjunctiv este afectat, poate fi asociată cu diverse anomalii oculare, inclusiv ectopia cristalinului (luxația cristalinului) și corectopia.
  2. Corectopia dobândită: Aceasta este cauzată de factori externi sau interni care afectează structura și funcția irisului. Printre cauzele frecvente se numără:
    • Trauma oculară: Leziunile fizice ale ochiului pot duce la ruperea irisului sau la lezarea mușchilor care controlează dilatarea și contracția pupilei, provocând deplasarea acesteia.
    • Chirurgia oculară: Unele intervenții chirurgicale, cum ar fi cele pentru cataractă sau glaucom, pot afecta poziționarea normală a irisului, ducând la apariția corectopiei ca o complicație postoperatorie.
    • Glaucomul neovascular: Această formă de glaucom, cauzată de formarea de noi vase de sânge pe iris și în unghiul camerei anterioare, poate afecta structura irisului și poate cauza deplasarea pupilei.
    • Uveita: Inflamația structurilor interne ale ochiului, în special a irisului, poate determina cicatrizarea țesutului și contracția anormală a irisului, ceea ce poate duce la apariția corectopiei.
    • Tumorile oculare: Neoplasmele din interiorul ochiului, inclusiv melanomul de iris, pot distorsiona structura și poziția normală a pupilei.

Fiziopatologie

Fiziopatologia corectopiei variază în funcție de cauza subiacentă. În general, corectopia se dezvoltă atunci când mecanismele normale care controlează poziționarea pupilei și funcția irisului sunt perturbate.

În forma congenitală, anomaliile genetice sau de dezvoltare ale irisului afectează formarea corectă a structurii și poziției acestuia. În condiții cum ar fi sindromul Axenfeld-Rieger, genele responsabile de dezvoltarea segmentului anterior al ochiului sunt alterate, ducând la hipoplazia irisului și la dislocarea pupilei. În colobomul de iris, o malformație congenitală rară a ochiului, absența unei porțiuni din iris poate modifica poziționarea pupilei.

În forma dobândită, traumele, inflamațiile sau procesele patologice afectează integritatea structurală a irisului. De exemplu, în cazul traumatismului ocular sever, ruperea sfincterului pupilar sau lezarea mușchilor ciliari poate perturba echilibrul forțelor care mențin pupila în poziția sa normală. Uveita poate provoca formarea de sinechii (aderențe între iris și alte structuri ale ochiului), ceea ce poate trage pupila într-o poziție anormală.

Deplasarea pupilei poate interfera cu capacitatea ochiului de a regla cantitatea de lumină care ajunge pe retină. Astfel, pacienții cu corectopie pot avea dificultăți în adaptarea la condiții de iluminare variabilă și pot dezvolta fotofobie (sensibilitate crescută la lumină).

Manifestări Clinice

Simptomele corectopiei pot varia în funcție de gradul de deplasare a pupilei și de prezența altor anomalii oculare asociate. Pacienții pot prezenta:

  • Vedere încețoșată: Poziționarea anormală a pupilei poate afecta refracția și focalizarea corectă a imaginilor pe retină.
  • Fotofobie: Datorită disfuncției irisului, pacienții pot avea dificultăți în reglarea cantității de lumină care intră în ochi, ducând la sensibilitate crescută la lumină.
  • Distorsiuni vizuale: Forma excentrică a pupilei poate provoca distorsiuni ale imaginilor percepute.
  • Strălucire excesivă a luminii: Pacienții pot experimenta „strălucire” excesivă din cauza intrării necontrolate a luminii în ochi, în special în condiții de lumină puternică.

Diagnostic

Diagnosticul corectopiei se bazează pe examinarea clinică și pe utilizarea tehnicilor imagistice oftalmologice. Examinarea cu lampa cu fantă este esențială pentru a evalua structura irisului, poziția pupilei și eventualele anomalii asociate. Alte investigații pot include:

  • Tomografia în coerență optică (OCT): Utilizată pentru a evalua structura segmentului anterior și pentru a detecta orice modificări structurale asociate cu corectopia.
  • Pahimetria: Măsurarea grosimii corneei poate fi utilă în evaluarea integrității segmentului anterior.
  • Gonioscopia: Această procedură permite examinarea unghiului camerei anterioare și poate detecta anomalii asociate, cum ar fi sinechiile.

Tratament

Tratamentul corectopiei depinde de cauza subiacentă și de severitatea simptomelor. În unele cazuri, dacă vederea nu este semnificativ afectată, nu este necesar un tratament activ, iar pacienții sunt monitorizați periodic. În cazurile mai severe, opțiunile de tratament includ:

  1. Corecția optică: Lentilele de contact sau ochelarii specializați pot ajuta la ameliorarea erorilor de refracție cauzate de poziționarea anormală a pupilei.
  2. Chirurgia: În cazurile de corectopie severă sau atunci când pupila este extrem de excentrică, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Procedurile includ:
    • Pupiloplastia: O procedură chirurgicală pentru repoziționarea pupilei în centrul irisului.
    • Chirurgia refractivă: În cazurile în care există astigmatism sau alte erori refractive, pot fi necesare intervenții pentru corectarea acestora.
  3. Tratamentul cauzei primare: Dacă este cauzată de afecțiuni precum uveita sau glaucomul neovascular, tratamentul acestora este esențial pentru a preveni agravarea corectopiei.

Prognostic

Prognosticul pacienților afectați de corectopie variază în funcție de cauza subiacentă și de severitatea deformării. În cazurile ușoare, unde vederea este minim afectată, pacienții pot avea o viață relativ normală fără intervenții majore. În cazurile mai severe sau în prezența altor afecțiuni oculare asociate, tratamentul adecvat poate îmbunătăți funcția vizuală și calitatea vieții.

Concluzii

Corectopia este o afecțiune rară, dar potențial invalidantă, care poate avea un impact semnificativ asupra funcției vizuale. Diagnosticarea corectă și tratamentul prompt sunt esențiale pentru gestionarea acestei afecțiuni, iar opțiunile de tratament variază de la corecții optice simple până la intervenții chirurgicale complexe.

« Înapoi la Dictionar