octombrie 28, 2024

Conjunctivita vernală

« Înapoi la Dictionar

Conjunctivita vernală (CV), cunoscută și sub denumirea de keratoconjunctivită vernală, este o afecțiune inflamatorie cronică a conjunctivei, caracterizată prin simptome recurente și severe, în special în lunile calde și uscate ale anului. Deși nu este o afecțiune frecventă, CV este o conjunctivită alergică gravă, care afectează în principal copiii și adolescenții, fiind mai comună în regiunile cu climă caldă și tropicală. Boala se manifestă prin inflamația cronică a conjunctivei și a corneei și este, în general, asociată cu o hipersensibilitate de tip I, mediată de IgE.

CV se deosebește de alte forme de conjunctivită alergică prin natura sa cronică, severitatea simptomelor și riscul crescut de afectare corneeană. Aceasta poate duce la deteriorarea vizuală semnificativă dacă nu este tratată corespunzător.

Etimologie

Termenul „conjunctivită vernală” provine din două cuvinte principale:

  1. „Conjunctivită” derivă din latinescul „conjunctiva,” care înseamnă „unire” sau „împreunare,” referindu-se la conjunctivă, membrana care acoperă albul ochiului (sclera) și interiorul pleoapelor. Sufixul „-ită” indică inflamație, astfel „conjunctivită” se referă la inflamația conjunctivei.
  2. „Vernală” provine din latinescul „vernalis,” care înseamnă „de primăvară.” Acest termen reflectă sezonalitatea afecțiunii, deoarece conjunctivita vernală apare de obicei în perioada primăverii și este asociată cu creșterea expunerii la alergeni sezonieri, precum polenul.

Astfel, „conjunctivită vernală” se referă la inflamația conjunctivei care apare în mod predominant în sezonul de primăvară, fiind legată de reacții alergice și iritații cauzate de alergeni externi sezonieri.

Etiologie

Conjunctivita vernală are o etiologie multifactorială, fiind determinată de factori alergici, genetici și de mediu. Deși mecanismul exact al bolii nu este complet înțeles, se crede că o combinație de factori contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni.

  • Factorii genetici și ereditatea: CV are o componentă ereditară importantă. Aproximativ 50% dintre pacienții cu conjunctivită vernală au o istorie familială de atopie, care include afecțiuni precum rinita alergică, astmul sau dermatita atopică. Această predispoziție genetică sugerează un rol important al sistemului imun în dezvoltarea bolii, în special prin hipersensibilitatea mediată de IgE.
  • Factorii alergici: CV este asociată cu o reacție de hipersensibilitate imediată (tip I) și întârziată (tip IV), ambele implicând o reacție imună excesivă la alergeni din mediu, cum ar fi polenul, acarienii din praf, părul de animale sau mucegaiurile. La pacienții cu conjunctivită vernală, ochii reacționează excesiv la acești alergeni, provocând inflamație conjunctivală severă.
  • Factorii de mediu: Afecțiunea este mai frecventă în regiunile calde și aride, ceea ce sugerează că temperaturile ridicate și expunerea la lumina ultravioletă pot agrava simptomele. De asemenea, pacienții pot experimenta exacerbări sezoniere în timpul primăverii și verii, ceea ce a dus la denumirea de „conjunctivită vernală” (de la „vernal,” care înseamnă „primăvară” în latină).

Fiziopatologie

Mecanismele fiziopatologice ale conjunctivitei vernale implică atât imunitatea umorală (IgE-mediată), cât și imunitatea celulară. Într-un răspuns de hipersensibilitate de tip I, alergenii din mediu sunt recunoscuți de sistemul imun al pacienților atopici, iar celulele plasmatice produc anticorpi IgE. Acești anticorpi se leagă de mastocitele din conjunctivă. La reexpunerea la alergeni, mastocitele sunt activate și eliberează mediatori inflamatori, cum ar fi histamina, care provoacă vasodilatație, creșterea permeabilității vasculare și migrarea celulelor inflamatorii către conjunctivă.

Un alt mecanism implicat este răspunsul imun de tip IV, o reacție de hipersensibilitate întârziată, care implică limfocitele T și eliberarea de citokine proinflamatorii, precum IL-4 și IL-5. Acest proces stimulează recrutarea și activarea eozinofilelor, care joacă un rol esențial în inflamația cronică caracteristică CV. Prezența eozinofilelor în secrețiile oculare este unul dintre markerii de diagnostic ai bolii.

La nivel histologic, CV se caracterizează prin prezența papilelor gigantice la nivelul conjunctivei tarsale superioare, care au un aspect de ”caldarâm pietruit” și depozite inflamatorii intense, care pot duce la deteriorarea epitelială corneană și formarea de ulcere corneene. Inflamația cronică a conjunctivei poate duce la apariția de cicatrici și chiar la afectarea permanentă a funcției vizuale.

Simptome

Simptomele conjunctivitei vernale variază în funcție de severitatea bolii, dar sunt adesea debilitante pentru pacient. Acestea includ:

  • Prurit ocular intens: Este simptomul predominant, iar pacienții descriu adesea senzația de mâncărime oculară severă, care poate deveni insuportabilă, ducând la frecarea excesivă a ochilor.
  • Secreție oculară mucoasă: Pacienții prezintă o secreție oculară groasă, vâscoasă, care este adesea lipicioasă și poate determina lipirea pleoapelor, în special dimineața.
  • Senzație de corp străin: Inflamația conjunctivală și prezența papilelor gigantice induc senzația de corp străin, ceea ce contribuie la disconfortul ocular.
  • Fotofobie: Sensibilitatea crescută la lumină este frecventă, în special în cazurile severe, unde afectarea corneeană este prezentă.
  • Roșeață oculară: Inflamația cronică determină hiperemie conjunctivală severă.
  • Lăcrimare: Deși lăcrimarea nu este la fel de proeminentă ca şi în alte forme de conjunctivită alergică, poate apărea în stadiile acute ale bolii.

Clasificare

Conjunctivita vernală este clasificată în funcție de localizarea predominantă a inflamației:

  • Forma tarsală: Inflamația este predominantă la nivelul conjunctivei tarsale superioare, unde se dezvoltă papilele gigantice, asemănătoare cu pavarea cu piatră (aspect „cobblestone”).
  • Forma limbală: Se caracterizează prin inflamație la nivelul limbului corneean, cu prezența infiltratelor limbal-corneene și a plăcilor Trantas (depozite de eozinofile la nivelul limbului).
  • Forma mixtă: Pacienții prezintă atât afectare tarsală, cât și limbală, cu simptome combinate și afectare mai severă a corneei.

Diagnostic

Diagnosticul de conjunctivită vernală este clinic și se bazează pe anamneză, examenul fizic și semnele caracteristice, cum ar fi prezența papilelor gigantice pe conjunctiva tarsală și plăcile Trantas. Testele suplimentare, cum ar fi testele de alergie sau analiza secrețiilor oculare pentru detectarea eozinofilelor, pot ajuta la confirmarea etiologiei alergice.

Tratament

Tratamentul conjunctivitei vernale are ca scop ameliorarea simptomelor și prevenirea afectării corneene.

  • Medicamente antihistaminice: Antihistaminicele topice reduc pruritul și inflamația conjunctivală prin blocarea receptorilor H1 de histamină.
  • Stabilizatori ai mastocitelor: Acestea previn degranularea mastocitelor și eliberarea mediatorilor inflamatori, reducând astfel inflamația pe termen lung.
  • Corticosteroizi topici: În cazurile severe, corticosteroizii pot fi utilizați pentru a controla inflamația acută. Cu toate acestea, utilizarea pe termen lung trebuie monitorizată din cauza riscului de apariție a cataractei și glaucomului.
  • Inhibitori de calcineurină: Imunomodulatoare care pot fi folosite în cazurile refractare la tratamentele convenționale.

Prognostic

Prognosticul conjunctivitei vernale este în general favorabil, dar simptomele pot persista mulți ani înainte de a se remite complet. Tratamentul precoce și corespunzător este esențial pentru prevenirea complicațiilor corneene și a afectării vizuale pe termen lung.

« Înapoi la Dictionar