Conjunctivita alergică sezonieră (SAC) este o afecțiune inflamatorie oculară cauzată de o reacție de hipersensibilitate la alergeni prezenți în aer în timpul anumitor sezoane, cel mai frecvent primăvara și vara. Alergenii care declanșează această formă de conjunctivită sunt în principal polenurile de la plante, ierburi și copaci, dar pot include și alte particule aeriene, cum ar fi mucegaiurile. Aceasta este una dintre cele mai frecvente forme de conjunctivită alergică, cunoscută și sub numele de „rinoconjunctivită alergică”, datorită asocierii sale frecvente cu rinita alergică.
Etimologie
Termenul „conjunctivită” provine din cuvântul latin „conjunctiva”, care se referă la membrana subțire, transparentă, care acoperă partea albă a ochiului (sclera) și interiorul pleoapelor și din sufixul „-ită”, care indică inflamație. Prin urmare, conjunctivita descrie inflamația conjunctivei.
Cuvântul „alergică” provine din grecescul „allergia”, compus din „allos” (altul) și „ergon” (reacție, activitate), referindu-se la o reacție alterată sau exagerată a sistemului imunitar la anumite substanțe. În acest context, alergiile implică o reacție imună anormală la alergeni, care în mod normal nu ar provoca o astfel de reacție la majoritatea oamenilor.
Termenul „sezonieră” provine din latinescul „seasonalis”, care derivă din „season” (sezon), referindu-se la caracterul periodic al bolii, care se manifestă de obicei în anumite sezoane, cum ar fi primăvara și vara, când polenurile și alți alergeni sunt prezenți în cantități mai mari în atmosferă.
Etiologie
Conjunctivita alergică sezonieră este o reacție inflamatorie a conjunctivei la contactul cu alergeni prezenți în aer. Principalii factori etiologici includ:
- Alergenii aerieni: Cel mai frecvent, polenurile eliberate de ierburi, copaci și plante în timpul primăverii și verii sunt responsabile de conjunctivita alergică sezonieră. Polenurile de la ierburi precum gramineele (ex. iarba de gazon) sau de la copaci (ex. mesteacăn, stejar) sunt printre cele mai comune surse de alergeni.
- Alergenii de interior: În afara sezonului polinic, alți alergeni, cum ar fi acarienii de praf sau sporii de mucegai, pot declanșa simptome similare, deși aceștia sunt mai des asociați cu conjunctivita alergică perenă, care persistă pe tot parcursul anului.
- Predispoziția genetică: Conjunctivita alergică sezonieră este mai frecventă la persoanele cu un istoric familial de alergii, inclusiv rinita alergică, dermatita atopică sau astmul. Acest lucru indică o componentă genetică importantă în dezvoltarea sensibilității la alergeni.
- Igiena excesivă (Ipoteza igienei): Potrivit ipotezei igienei, expunerea redusă la agenți patogeni în copilărie, în special în țările dezvoltate, poate contribui la dezvoltarea unei sensibilități crescute a sistemului imunitar la alergeni. Această ipoteză sugerează că lipsa expunerii timpurii la diverse bacterii și viruși poate perturba dezvoltarea normală a sistemului imunitar, favorizând reacțiile alergice.
- Factori de mediu: Poluarea atmosferică, schimbările climatice și nivelurile crescute de dioxid de carbon pot contribui la creșterea producției de polenuri, amplificând riscul de conjunctivită alergică sezonieră. Studiile arată că expunerea la poluanți, cum ar fi ozonul sau particulele fine (PM2.5), poate agrava simptomele oculare la persoanele cu alergii sezoniere.
Acești factori determină o reacție alergică de tip I, mediată de IgE, la nivelul conjunctivei, conducând la eliberarea de histamină și alți mediatori inflamatori care provoacă simptomele tipice ale conjunctivitei alergice.
Clasificare
Conjunctivita alergică poate fi clasificată în două tipuri principale: sezonieră și perenă. În conjunctivita alergică sezonieră, simptomele apar în mod episodic, în funcție de expunerea la alergeni specifici în anumite perioade ale anului, cum ar fi polenul din aer. În schimb, conjunctivita alergică perenă este caracterizată prin prezența simptomelor pe tot parcursul anului, indiferent de anotimp, cu posibile exacerbări sezoniere.
Conjunctivita alergică sezonieră poate fi clasificată în funcție de severitate:
- Formă ușoară: Simptomele sunt ocazionale și ușoare, fără a afecta în mod semnificativ activitățile zilnice.
- Formă moderată: Simptomele sunt mai frecvente și pot afecta confortul vizual și activitățile zilnice.
- Formă severă: Simptomele sunt persistente, debilitante și pot necesita tratamente frecvente sau combinații de tratamente pentru a fi controlate.
Fiziopatologie
Conjunctivita alergică sezonieră este o manifestare localizată a unei reacții alergice de tip I, mediată de imunoglobulina E (IgE). În prezența alergenilor, celulele mastocitare conjunctivale eliberează o serie de mediatori chimici, precum histamina, leucotrienele și prostaglandinele, care determină vasodilatație, permeabilitate vasculară crescută și migrarea eozinofilelor. Acești factori inflamatori induc simptomele caracteristice ale conjunctivitei alergice: hiperemie, prurit, edem conjunctival (chemozis) și lăcrimare excesivă.
Procesul fiziopatologic al conjunctivitei alergice sezoniere implică următoarele etape:
- Sensibilizarea: În timpul primei expuneri la un alergen, sistemul imunitar al persoanelor susceptibile produce anticorpi IgE specifici împotriva acelui alergen. Aceste IgE se fixează pe suprafața mastocitelor și bazofilelor din țesuturile conjunctivei. Acest proces nu produce simptome imediat, însă pregătește organismul pentru o reacție mai intensă la viitoarele expuneri.
- Declanșarea răspunsului imun: La expunerile ulterioare, alergenii din polen pătrund în conjunctivă și interacționează cu anticorpii IgE legați de mastocite. Această interacțiune determină degranularea mastocitelor și eliberarea imediată a mediatorilor inflamatori, cum ar fi histamina, prostaglandinele, leucotrienele și factorul activator al trombocitelor (PAF).
- Faza acută: Histamina eliberată este principalul mediator responsabil pentru simptomele inițiale, cum ar fi pruritul ocular intens, roșeața (hiperemia conjunctivală), edemul conjunctival (chemozis) și lăcrimarea. Histamina produce vasodilatație și permeabilitate vasculară crescută, ceea ce contribuie la inflamația locală și disconfortul ocular. Mastocitele eliberează, de asemenea, citokine care atrag alte celule inflamatorii, cum ar fi eozinofilele și limfocitele, contribuind la inflamația cronică.
- Faza tardivă: La câteva ore după expunerea inițială la alergen, faza tardivă a răspunsului imun implică recrutarea de eozinofile, limfocite și alte celule inflamatorii la nivelul conjunctivei. Aceste celule eliberează enzime și citokine care agravează inflamația, menținând simptomele pe termen mai lung și crescând riscul de complicații oculare.
- Efecte pe termen lung: Conjunctivita alergică sezonieră este de obicei o afecțiune autolimitantă, însă expunerile repetate la alergeni sezonieri pot duce la sensibilizare crescută și la inflamații cronice ale conjunctivei, agravând simptomatologia în sezoanele alergice ulterioare. Inflamația cronică poate afecta confortul și funcționalitatea oculară pe termen lung.
Epidemiologie
Conjunctivita alergică sezonieră afectează o proporție semnificativă a populației, în special în zonele unde concentrația de polen este ridicată. Se estimează că între 15-20% din populația globală suferă de această formă de conjunctivită la un moment dat în viață. Afecțiunea este mai frecvent întâlnită la tineri și adolescenți, dar poate afecta persoane de toate vârstele.
Prevalența CAS variază în funcție de regiune și de factori climatici, fiind influențată de sezonul polenizării și de factori de mediu locali.
- Prevalența: Se estimează că până la 20-30% din populația globală suferă de boli alergice, iar conjunctivita alergică sezonieră reprezintă o formă frecventă de manifestare a acestora. CAS este de obicei asociată cu alte afecțiuni alergice, cum ar fi rinita alergică sezonieră (febra fânului), iar multe persoane cu rinită alergică prezintă și simptome oculare. În regiunile temperate, prevalența conjunctivitei alergice sezoniere este mai mare în timpul primăverii și verii, când polenul este cel mai abundent.
- Factori de risc: Conjunctivita alergică sezonieră afectează predominant persoanele cu predispoziție genetică la atopie (tendința de a dezvolta reacții alergice). Factorii de risc includ expunerea la polenuri și alți alergeni de sezon, dar și alți factori de mediu, cum ar fi poluarea aerului. Persoanele care locuiesc în zone rurale sau urbane cu vegetație abundentă sau expuse la niveluri crescute de polen sunt mai susceptibile la CAS.
- Distribuția pe grupe de vârstă: CAS poate afecta persoane de toate vârstele, dar este mai frecventă la copii, adolescenți și adulți tineri. Conjunctivita alergică sezonieră debutează adesea în copilărie sau adolescență și poate persista până la maturitate, cu simptome recurente în fiecare sezon al polenizării.
- Sezonul polenizării: Simptomele CAS apar de obicei în timpul sezoanelor de polenizare. În regiunile temperate, acest lucru se întâmplă în primăvară și vară, când polenul de arbori și iarbă atinge concentrații ridicate în aer. În regiunile mai calde sau tropicale, CAS poate apărea pe tot parcursul anului, în funcție de tipul de vegetație și de ciclurile polenizării.
- Impactul geografic: Epidemiologia conjunctivitei alergice sezoniere este strâns legată de factorii geografici și climatici. În regiunile temperate, CAS este mai frecventă în lunile primăverii și verii, când polenul de arbori și iarbă este abundent. În regiunile tropicale sau subtropicale, simptomele pot apărea pe tot parcursul anului, în funcție de variațiile sezoniere ale vegetației.
- Mediul urban vs. rural: Persoanele care trăiesc în medii urbane sunt expuse la alți factori care pot agrava conjunctivita alergică sezonieră, cum ar fi poluarea aerului, care poate amplifica inflamația conjunctivală. De asemenea, zonele cu vegetație intensă sau cu concentrații ridicate de polen pot crește riscul dezvoltării CAS în comunitățile rurale.
Simptome și semne clinice
Principalele simptome ale conjunctivitei alergice sezoniere includ:
- Prurit ocular intens: Aceasta este caracteristica principală și diferențială față de alte tipuri de conjunctivită. Pacienții simt adesea nevoia de a-și freca ochii.
- Hiperemie conjunctivală: Ochii devin roșii din cauza dilatării vaselor de sânge conjunctivale, ceea ce creează o impresie de inflamație intensă.
- Lăcrimare excesivă: Producerea crescută de lacrimi este un răspuns natural la iritația oculară.
- Chemozis: Edemul conjunctival poate fi semnificativ, în special în cazurile severe. Chemozis-ul este rezultatul acumulării de lichid în țesutul conjunctival.
- Fotofobie: Pacienții pot prezenta sensibilitate crescută la lumină, în special în cazurile mai grave de inflamație conjunctivală.
- Secreție oculară clară: În mod obișnuit, secreția oculară asociată conjunctivitei alergice este apoasă, clară și non-purulentă, spre deosebire de secreția purulentă observată în conjunctivitele bacteriene.
Diagnostic
Diagnosticul conjunctivitei alergice sezoniere se bazează în principal pe anamneză și semnele clinice caracteristice. Anamneza pacientului poate evidenția o relație temporală între apariția simptomelor și expunerea la polenuri sau alți alergeni sezonieri. De asemenea, este comună asocierea cu rinita alergică sezonieră, pacienții raportând simptome precum strănut, rinoree apoasă și congestie nazală.
Examinarea oftalmologică va arăta hiperemie conjunctivală, chemozis și în unele cazuri, papile hipertrofiate pe conjunctiva palpebrală superioară. Examenul cu lampa cu fantă poate confirma prezența inflamației conjunctivale și poate exclude alte patologii.
Diagnostice diferențiale
Diagnosticele diferențiale pentru conjunctivita alergică sezonieră includ:
- Conjunctivita virală: De obicei asociată cu infecții virale respiratorii superioare, această formă de conjunctivită este caracterizată de secreție apoasă, adenopatie preauriculară și poate fi unilaterală la început. Pruritul ocular nu este la fel de pronunțat ca în conjunctivita alergică.
- Conjunctivita bacteriană: Aceasta este caracterizată de o secreție purulentă, galben-verzuie și nu este însoțită de prurit ocular intens.
- Keratoconjunctivita sicca (sindromul ochiului uscat): Pacienții cu ochi uscat pot prezenta roșeață și disconfort ocular, dar pruritul este mai puțin frecvent și nu există o legătură clară cu expunerea la alergeni sezonieri.
- Dermatita atopică oculară: În cazurile severe, pacienții cu dermatită atopică pot prezenta manifestări oculare similare cu conjunctivita alergică sezonieră, dar anamneza și semnele dermatologice ajută la diferențierea între cele două.
Tratament
Tratamentul conjunctivitei alergice sezoniere se axează pe reducerea simptomelor și prevenirea expunerii la alergeni.
- Antihistaminice topice: Antihistaminicele oftalmice sunt tratamentul de primă linie. Ele blochează receptorii de histamină, reducând pruritul și inflamația.
- Stabilizatori de mastocite: Acești agenți acționează prin prevenirea degranulării mastocitelor și sunt eficienți în prevenirea episoadelor de conjunctivită alergică.
- Decongestionante: Aceste medicamente pot reduce temporar hiperemia conjunctivală, dar utilizarea lor trebuie să fie limitată din cauza riscului de efecte secundare, cum ar fi efectul de rebound și uscăciunea oculară.
- Corticosteroizi topici: În cazurile severe, corticosteroizii oftalmici pot fi utilizați pe termen scurt pentru a controla inflamația intensă. Este important ca aceștia să fie administrați sub supravegherea unui oftalmolog din cauza riscurilor de efecte secundare, cum ar fi creșterea presiunii intraoculare și dezvoltarea cataractei.
- Antihistaminice orale: În cazurile în care conjunctivita este asociată cu rinita alergică, antihistaminicele sistemice pot ameliora atât simptomele oculare, cât și cele nazale.
- Imunoterapia specifică alergenilor: În cazurile de conjunctivită alergică sezonieră refractară, imunoterapia subcutanată sau sublinguală poate fi o opțiune. Aceasta presupune desensibilizarea pacientului la alergenii specifici care cauzează reacțiile alergice.
Prevenție
Prevenirea conjunctivitei alergice sezoniere se bazează pe minimizarea expunerii la alergeni. Printre măsurile preventive se numără:
- Evitarea expunerii la polen în timpul sezonului alergic (de exemplu, închiderea ferestrelor în timpul dimineții și seara, când concentrația de polen este mai ridicată).
- Purtarea ochelarilor de soare pentru a reduce contactul direct cu polenul.
- Utilizarea aparatelor de aer condiționat cu filtre de polen.
- Spălarea frecventă a mâinilor și evitarea frecării ochilor.
Prognostic
Prognosticul conjunctivitei alergice sezoniere este, în general, favorabil. Simptomele sunt de obicei autolimitate și se remit odată cu scăderea concentrației de alergeni în aer. Cu tratament adecvat, majoritatea pacienților pot obține o ameliorare semnificativă a simptomelor. Cu toate acestea, conjunctivita alergică recurentă poate necesita tratament preventiv pe termen lung și gestionarea atentă a expunerii la alergeni.
Concluzie
Conjunctivita alergică sezonieră este o afecțiune oculară comună, dar adesea subdiagnosticată, ce afectează calitatea vieții pacienților. Înțelegerea fiziopatologiei, simptomelor și opțiunilor terapeutice este esențială pentru un management eficient. Tratamentul cu antihistaminice topice și stabilizatori de mastocite reprezintă terapia de bază, dar în cazurile severe sau refractare poate fi necesară intervenția cu corticosteroizi sau imunoterapie.
« Înapoi la Dictionar
