Chisturile congenitale reprezintă formațiuni chistice, de obicei pline cu lichid, care sunt prezente la naștere sau se dezvoltă în perioada fetală, la nivelul structurilor oculare. Aceste chisturi pot afecta diverse părți ale ochiului, inclusiv pleoapele, conjunctiva, corneea, irisul, cristalinul sau orbita oculară. Ele pot fi solitare sau multiple și, în funcție de localizare și mărime, pot afecta funcția vizuală.
Etimologie
Termenul „chist” provine din cuvântul grecesc „κύστις” (kystis), care înseamnă „sac” sau „veziculă”, referindu-se la natura saculară a acestor formațiuni. „Congenital” derivă din latinescul „congenitus”, care înseamnă „născut împreună”, subliniind faptul că aceste leziuni sunt prezente de la naștere.
Etiologie
Chisturile congenitale se formează din cauza unor erori de dezvoltare în perioada embrionară sau fetală. În timpul dezvoltării oculare normale, procesele de diferențiere celulară și organizare a țesuturilor pot fi afectate, ducând la formarea acestor chisturi. Există mai multe tipuri de chisturi congenitale, iar etiologia lor poate varia în funcție de tipul și localizarea exactă a chistului. Factorii genetici și mutațiile pot juca un rol în apariția anumitor tipuri de chisturi.
Tipuri de chisturi congenitale oftalmologice
- Chisturile dermoide: Acestea sunt cele mai frecvente chisturi congenitale oculare. Ele sunt tumori benigne formate din țesuturi ectodermice, cum ar fi pielea, părul și glandele sebacee. Chisturile dermoide apar cel mai frecvent în regiunea orbitei, adesea la joncțiunea osului frontal cu osul zigomatic. Ele sunt în general prezente la naștere și cresc lent în timp.
- Chisturile conjunctivale: Aceste chisturi sunt prezente în conjunctiva oculară și pot fi mici sau mari. De obicei, sunt pline cu lichid limpede sau galben și pot afecta mișcarea normală a ochilor sau vederea dacă devin mari.
- Chisturile iriene: Aceste chisturi se dezvoltă la nivelul irisului, fie din cauza unor probleme de dezvoltare ale stromei iriene, fie ca urmare a acumulării de lichid. Chisturile iriene pot fi izolate sau asociate cu alte anomalii oculare.
- Chisturi ale pleoapelor: Chisturile pot apărea și pe pleoapele bebelușilor la naștere, fiind cel mai frecvent localizate în marginea pleoapelor. Aceste chisturi, precum chisturile sebacee, pot cauza inflamație locală și, în unele cazuri, disconfort sau probleme estetice.
- Chisturile cristaliniene: Acestea sunt chisturi care se dezvoltă la nivelul cristalinului sau capsulei acestuia. Ele pot fi asociate cu alte malformații oculare, cum ar fi cataracta congenitală.
- Chisturile corneene: Mai rar întâlnite, dar pot apărea și în cornee, stratul transparent al ochiului care acoperă irisul și pupila. Aceste chisturi pot afecta vederea dacă interferă cu transparența corneei sau cu fluxul normal de lacrimi.
Cauze și factori asociați
Chisturile congenitale apar din cauza unor anomalii în procesul de dezvoltare al ochiului și structurilor adiacente, și pot fi determinate de factori genetici sau de perturbări în mediul intrauterin. Deși nu sunt întotdeauna complet înțelese, există câțiva factori care au fost asociați cu apariția chisturilor congenitale:
- Anomalii în dezvoltarea embrionară: În timpul dezvoltării fetale, diferitele straturi de țesut care formează ochiul trebuie să se diferențieze și să se organizeze corect. Dacă acest proces este perturbat din cauza unui factor genetic sau de mediu, pot apărea chisturi ca rezultat al acumulării de celule sau lichid într-o anumită regiune.
- Factori genetici: Unele chisturi congenitale, cum ar fi chisturile dermoide, pot apărea ca parte a unor sindroame genetice sau pot fi moștenite în mod familial. Anumite mutații genetice care afectează dezvoltarea normală a ochiului pot contribui la formarea chisturilor congenitale.
- Expunerea la toxine sau infecții în timpul sarcinii: Anumite infecții virale sau bacteriene, precum și expunerea la substanțe toxice (de exemplu, alcool, droguri sau medicamente), pot interfera cu dezvoltarea normală a fătului și pot crește riscul apariției anomaliilor congenitale, inclusiv a chisturilor oculare.
- Perturbări hormonale sau de mediu: Dezechilibrele hormonale sau expunerea la radiații sau la alte forme de stres fizic în timpul sarcinii pot afecta dezvoltarea oculară normală și pot favoriza formarea chisturilor.
Fiziopatologie
Chisturile congenitale oftalmologice apar în timpul dezvoltării embrionare. Mecanismele exacte ale formării chisturilor variază în funcție de tipul specific de chist, dar acestea se dezvoltă adesea ca urmare a unor defecte în diferențierea și maturizarea celulelor sau din rămășițele unor structuri fetale care nu au fost resorbite în mod corespunzător.
Chisturile congenitale sunt formate din acumulări anormale de lichid sau celule în structurile oculare care, în mod normal, nu ar conține astfel de materiale. Mecanismele care duc la formarea acestor chisturi variază în funcție de tipul și localizarea acestora. De exemplu, chisturile dermoide conțin adesea țesuturi ectodermale precum glande sebacee și fire de păr, în timp ce chisturile conjunctivale sau iriene pot fi doar săculețe pline cu lichid.
Chisturile pot rămâne stabile pe parcursul vieții sau pot crește în dimensiuni pe măsură ce se acumulează mai mult lichid sau celule. În funcție de dimensiunea și localizarea lor, aceste chisturi pot afecta vederea sau pot provoca deformări vizibile ale structurilor oculare. În cazuri severe, pot apărea complicații, cum ar fi afectarea mișcărilor oculare, diplopia (vedere dublă) sau chiar pierderea vederii dacă chisturile comprimă nervul optic sau alte structuri vitale.
Simptome
Simptomele chisturilor congenitale pot varia în funcție de tipul, mărimea și localizarea chistului. În general, acestea includ:
- Prezența unei tumefacții vizibile la nivelul pleoapelor sau în jurul ochiului (în special în cazul chisturilor dermoide)
- Iritație sau senzație de corp străin (în cazul chisturilor conjunctivale)
- Vedere încețoșată sau diplopie (în cazurile în care chisturile afectează vederea sau mișcările oculare)
- Asimetrie facială sau deformarea structurii pleoapelor sau orbitei
Diagnostic
Diagnosticul chisturilor congenitale se face, de obicei, printr-un examen clinic amănunțit și prin investigații imagistice, cum ar fi ecografia oculară, tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM). Aceste metode ajută la evaluarea dimensiunii, localizării și conținutului chistului, precum și la excluderea altor afecțiuni oculare.
Tratament
Tratamentul chisturilor congenitale depinde de mărimea și impactul lor asupra funcției oculare. În unele cazuri, chisturile mici și asimptomatice nu necesită tratament și pot fi doar monitorizate. În cazurile în care chistul afectează vederea sau determină complicații, tratamentul poate include:
- Excizie chirurgicală: Aceasta este cea mai comună metodă de tratament pentru chisturile care afectează funcția oculară sau provoacă disconfort. Procedura implică îndepărtarea completă a chistului.
- Aspirație: În cazul chisturilor pline cu lichid, se poate folosi o metodă minim invazivă de aspirație pentru a drena conținutul.
Prevenție
Deoarece majoritatea chisturilor congenitale sunt cauzate de factori genetici sau de dezvoltare fetală, prevenția este dificilă. Totuși, o îngrijire prenatală adecvată și evitarea expunerii la toxine sau infecții în timpul sarcinii pot reduce riscul apariției unor anomalii congenitale.
« Înapoi la Dictionar