Chistul dermoid este o tumoare benignă congenitală care se formează din celule epiteliale și alte structuri tisulare ectodermice (precum glandele sebacee, firele de păr și ocazional, chiar țesuturi mai complexe, cum ar fi dinți sau unghii). În oftalmologie, chistul dermoid apare frecvent în jurul orbitei, de obicei la joncțiunea dintre pleoapă și sprânceană. Deși este benign, poate cauza deformări estetice și poate afecta structurile oculare adiacente, în funcție de mărime și localizare.
Etimologie
Termenul „chist dermoid” derivă din cuvântul grecesc „derma” (δέρμα), care înseamnă „piele” și „eidos” (εἶδος), care înseamnă „aspect” sau „formă”. Denumirea face referire la faptul că aceste chisturi sunt alcătuite din țesuturi asemănătoare celor ale pielii, inclusiv glande sebacee, foliculi de păr și uneori alte structuri ectodermice. În cazul chisturilor dermoide, aceste celule sunt anormal localizate și blocate într-o regiune a corpului, cum ar fi orbita.
Etiologie
Chisturile dermoide se formează ca urmare a unei erori de dezvoltare embrionară, în timpul procesului de închidere și formare a țesuturilor din perioada prenatală. În mod normal, în timpul dezvoltării fetale, celulele ectodermice care formează pielea și alte structuri de suprafață se organizează corect în zonele specifice. În cazul chistului dermoid, un mic grup de celule rămâne captiv într-o regiune mai profundă, cum ar fi orbita și continuă să crească acolo, formând chisturi care conțin structuri ectodermice, precum fire de păr și glande sebacee.
Factori de dezvoltare
Chistul dermoid este considerat o anomalie congenitală de dezvoltare și nu este legat de factori genetici moșteniți în mod tipic. Apariția acestui tip de chist nu este, în general, asociată cu mutații genetice cunoscute, ci mai degrabă cu un defect în închiderea normală a structurilor în timpul dezvoltării embrionare. Aceste chisturi sunt prezente la naștere, dar pot deveni evidente abia mai târziu, pe măsură ce cresc în dimensiune.
- Chisturile dermoide orbitale: Se dezvoltă în zona ochiului și a orbitei. Ele sunt cel mai frecvent localizate în regiunea supero-externă a orbitei, lângă sprânceană. În general, acestea nu sunt periculoase, dar pot provoca deformări ale pleoapei și sprâncenei, precum și afectarea vederii dacă cresc semnificativ.
- Chisturile dermoide profunde: Acestea sunt mai rare și pot apărea în structuri mai adânci ale orbitei, crescând lent și afectând treptat nervii oculari sau globul ocular. De asemenea, pot cauza proptoză (proeminența globului ocular) dacă se dezvoltă prea mult.
Caracteristici structurale
Chisturile dermoide sunt acoperite de o capsulă fibrotică subțire care conține țesuturi ectodermice, inclusiv epitelii, foliculi de păr, glande sebacee și uneori chiar unghii sau dinți. Interiorul chistului este de obicei plin cu material uleios sau substanță asemănătoare cheratinei, produs de structurile de piele prezente în chist.
Fiziopatologie
Chistul dermoid se dezvoltă din țesut ectodermic care, în mod normal, ar fi trebuit să formeze pielea și anexele sale la suprafața corpului. În schimb, aceste celule rămân capturate în interior în timpul închiderii liniei mediane în dezvoltarea embrionară, ceea ce duce la formarea chisturilor în zone atipice.
Chistul dermoid poate fi superficial sau profund, în funcție de locul în care s-au oprit celulele ectodermale în timpul dezvoltării. În orbită, aceste chisturi pot fi localizate în apropierea osului sau pot invada structuri mai adânci, cum ar fi globul ocular sau mușchii oculari. Chiar dacă este benign, chistul dermoid crește lent și poate afecta funcțiile normale ale pleoapei sau vederii, mai ales dacă devine suficient de mare încât să comprime structurile învecinate.
Simptome
Simptomele variază în funcție de dimensiunea și localizarea chistului dermoid. Cele mai frecvente simptome includ:
- Umflătură vizibilă: De obicei, chisturile dermoide orbitale sunt vizibile ca o umflătură nedureroasă în jurul ochiului, cel mai adesea la colțul exterior, lângă sprânceană.
- Deformare estetică: Chisturile pot provoca asimetrie facială și deformarea pleoapei sau sprâncenei.
- Afectarea vederii: Dacă chistul crește și comprimă structurile oculare, poate provoca diplopie (vedere dublă), proptoză (proeminența globului ocular) sau chiar afectarea funcției nervilor optici.
- Proptoză oculară: În cazurile mai severe sau când chistul este profund, acesta poate provoca împingerea globului ocular înainte.
Chisturile dermoide sunt de obicei asimptomatice dacă sunt mici și nu cauzează disconfort semnificativ. Totuși, pe măsură ce cresc pot deveni inestetice sau pot afecta structurile oculare din apropiere.
Diagnostic
Diagnosticul chisturilor dermoide orbitale se bazează pe examenul clinic și pe investigațiile imagistice. Medicul oftalmolog poate evalua dimensiunea și localizarea chistului prin examinare fizică, dar pentru a determina extinderea sa sunt necesare teste imagistice:
- Ecografia oculară: Aceasta poate fi utilizată pentru a evalua natura chistului și pentru a distinge între leziuni chistice și solide.
- Tomografia computerizată (CT): Este metoda de alegere pentru diagnosticarea chisturilor dermoide, deoarece oferă detalii despre localizarea și implicarea structurilor osoase din jurul orbitei.
- Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM): Este utilizată pentru a evalua extensia leziunilor mai profunde și relația lor cu alte structuri oculare și orbitale.
Tratament
Tratamentul chisturilor dermoide este în general chirurgical, mai ales dacă acestea cresc în dimensiuni, provoacă disconfort sau afectează funcția vizuală. Excizia chirurgicală completă este tratamentul de elecție pentru a preveni recurența, deoarece capsulele chistului trebuie eliminate integral.
- Excizia completă: Chirurgia implică îndepărtarea chistului împreună cu capsula sa pentru a preveni recidiva. În general, aceasta este o procedură sigură și eficientă.
- Monitorizarea: În unele cazuri, dacă chistul este mic și nu cauzează probleme funcționale sau estetice, medicul poate recomanda doar monitorizarea periodică a acestuia.
Prognostic
Prognosticul chisturilor dermoide este în general excelent, deoarece sunt tumori benigne și excizia completă are o rată foarte scăzută de recidivă. Dacă sunt detectate și tratate la timp, chisturile dermoide nu lasă de obicei sechele semnificative, iar riscul de complicații este minim.
Prevenție
Nu există metode specifice de prevenire a chisturilor dermoide, deoarece acestea sunt malformații congenitale care apar în timpul dezvoltării embrionare. Totuși, diagnosticarea precoce și tratamentul corespunzător pot preveni complicațiile legate de creșterea chistului.
« Înapoi la Dictionar