Chalazionul (sau șalazionul) este o inflamație cronică a glandelor meibomiene, glande sebacee situate în pleoapele superioare și inferioare. Aceasta apare atunci când glandele se blochează, rezultând formarea unui nodul mic, nedureros, de obicei pe pleoapă. Chalazionul este frecvent confundat cu orjeletul (ulcior), dar în timp ce orjeletul este o infecție bacteriană acută, chalazionul este o inflamație cronică non-infecțioasă.
Etimologie
Termenul „chalazion” provine din cuvântul grecesc „χαλάζιον” (chaláze), care înseamnă „grindină mică” sau „nodul”, făcând referire la aspectul său clinic, adică un nodul mic și ferm care se formează pe pleoapă. Acest termen medical a fost utilizat de-a lungul timpului pentru a descrie structurile rotunde și dure ce apar în contextul inflamației cronice a glandelor meibomiene.
Etiologie
Chalazionul apare atunci când glandele meibomiene din pleoape se blochează și nu pot evacua corect secreția lor uleioasă. Glandele meibomiene produc o componentă lipidică importantă a filmului lacrimal, responsabilă de reducerea evaporării lacrimilor de pe suprafața ochiului. Când canalul unei glande meibomiene este obstrucționat, secreția lipidică se acumulează în glandă, provocând o reacție inflamatorie.
Factorii care contribuie la dezvoltarea chalazionului includ:
- Inflamație cronică a pleoapelor (blefarită): Blefarita, care este o inflamație cronică a marginilor pleoapelor, poate predispune persoanele la obstrucția glandelor meibomiene și, implicit, la formarea chalazionului.
- Seboree sau ten gras: Persoanele cu piele grasă sau cu tendință spre afecțiuni dermatologice seboreice (de exemplu, dermatită seboreică sau acnee rozacee) prezintă un risc mai mare de a dezvolta chalazion, deoarece producția excesivă de sebum poate obstrucționa glandele.
- Orjeletul cronic: Deși chalazionul nu este cauzat de o infecție bacteriană, orjeletul, care este o infecție acută a glandelor sebacee, poate evolua în chalazion atunci când infecția inițială se rezolvă, dar inflamația cronică și obstrucția glandelor rămân.
- Afecțiuni sistemice: Anumite afecțiuni sistemice, precum diabetul zaharat, pot predispune la inflamații cronice și blocaje la nivelul glandelor meibomiene.
- Expunerea la factori de mediu: Praful, fumul sau alte iritante din mediu pot contribui la inflamarea pleoapelor și la blocarea glandelor meibomiene.
Clasificare
În funcție de localizarea lui și de tipul glandelor lacrimale afectate, chalazionul poate fi clasificat în:
- Chalazion intern sau profund: Se dezvoltă pe partea interioară a pleoapei și este cauzat de blocarea unei glande meibomiene tarsale. Acesta poate provoca o umflătură sub piele și, uneori, o roșeață sau iritație la nivelul ochiului.
- Chalazion extern sau superficial: Se manifestă pe partea exterioară a pleoapei, mai aproape de marginea acesteia. Deși este mai puțin frecvent decât chalazionul intern, acesta poate provoca un mic nodul dureros pe suprafața pleoapei și e cauzat de inflamarea unei glande Zeiss.
Fiziopatologie
Glandele meibomiene sunt responsabile de producerea componentei lipidice a filmului lacrimal, care ajută la lubrifierea ochilor și la prevenirea evaporării excesive a lacrimilor. Obstrucția acestor glande duce la acumularea secreției lipidice, iar în lipsa unei evacuări naturale, aceasta devine stagnantă, provocând o reacție inflamatorie. În stadiile inițiale, chalazionul poate fi mic și nedureros, dar pe măsură ce inflamația progresează, nodulul poate deveni mai mare și mai ferm.
Inițial, chalazionul se poate prezenta sub forma unei tumefacții ușor dureroase, însă, odată cu evoluția, durerea dispare, iar nodulul devine ferm și nedureros. În cazuri rare, inflamația severă poate duce la complicații, cum ar fi formarea unui abces sau afectarea funcției pleoapei.
Simptome
Simptomele chalazionului pot varia în funcție de dimensiunea și localizarea acestuia, dar în general includ:
- Umflătură pe pleoapa superioară sau inferioară
- Nodul ferm și nedureros, adesea situat departe de marginea pleoapei
- Roșeață ușoară sau inflamație în jurul nodulului
- Disconfort minor la clipit sau la închiderea ochiului
- În cazuri severe, poate apărea vedere încețoșată dacă chalazionul este suficient de mare pentru a apăsa pe globul ocular
Diagnostic
Diagnosticul chalazionului este de obicei clinic și se bazează pe examinarea fizică a pleoapei. Medicul oftalmolog va evalua dimensiunea și localizarea nodulului și va exclude alte afecțiuni similare, cum ar fi orjeletul, chisturile dermoide sau alte tumori ale pleoapelor.
Tratament
Tratamentul chalazionului variază în funcție de severitatea și dimensiunea acestuia. În multe cazuri, chalazionul poate să dispară spontan în câteva săptămâni sau luni fără tratament specific. Cu toate acestea, măsurile terapeutice pot include:
- Comprese calde: Aplicarea compreselor calde pe pleoapă de câteva ori pe zi poate ajuta la dilatarea canalelor glandelor meibomiene și la facilitarea drenajului spontan al secreției blocate.
- Masaj delicat: Masajul pleoapei afectate, efectuat cu blândețe, poate ajuta la eliminarea secreției acumulate și la deschiderea canalului blocat.
- Intervenții medicale: Dacă chalazionul persistă sau devine foarte mare, poate fi necesară o incizie mică și drenaj chirurgical, efectuat sub anestezie locală de către un oftalmolog.
- Injecții cu corticosteroizi: În cazuri severe, se pot administra injecții locale cu corticosteroizi pentru a reduce inflamația.
Prevenție
Pentru prevenirea chalazionului, este esențială menținerea unei bune igiene oculare, în special pentru persoanele predispuse la blefarită sau orjelet. Curățarea regulată a pleoapelor și utilizarea compreselor calde pot ajuta la menținerea glandelor meibomiene funcționale și la reducerea riscului de blocaj.
În concluzie, chalazionul este o afecțiune relativ comună și benignă, însă poate deveni recurentă sau persistentă în anumite cazuri. Un diagnostic și tratament corect pot preveni complicațiile și pot asigura o recuperare rapidă.
« Înapoi la Dictionar
