
Căile lacrimale reprezintă ansamblul structurilor anatomice și fiziologice implicate în producerea, transportul și evacuarea lacrimilor din ochi. În oftalmologie, aceste structuri sunt studiate pentru rolul lor vital în protecția și menținerea sănătății oculare, prevenind uscarea ochilor, protejând împotriva infecțiilor și facilitând claritatea vizuală.
Etimologie
Termenul „căi lacrimale” provine din cuvântul latin „lacrima,” care înseamnă „lacrimă” . Această denumire reflectă funcția acestor canale, care au rolul de a drena lacrimile din ochi spre cavitatea nazală. Cuvântul „canal” derivă din latinescul „canalis,” care înseamnă „tub” sau „canal.” Așadar, „cai lacrimale” se referă la canalele care conduc lacrimile.
Anatomia căilor lacrimale
Structurile căilor lacrimale sunt organizate într-un sistem de colectare și drenare a lacrimilor, alcătuit din mai multe componente:
- Glanda lacrimală – Situată în partea superioară externă a orbitei, glanda lacrimală produce lacrimi care ajută la menținerea umezelii suprafeței oculare. Această glandă este responsabilă pentru secreția lacrimală bazală (care are loc continuu) și pentru secreția reflexă, care apare ca răspuns la stimuli, cum ar fi vântul, particulele de praf sau emoțiile.
- Punctele lacrimale – Două mici orificii situate pe pleoapa superioară și cea inferioară, la marginea internă a fiecărui ochi. Aceste puncte funcționează ca niște „porți” pentru lacrimi, permițând colectarea acestora în canalele lacrimale. Punctele lacrimale sunt esențiale pentru transportul lacrimilor spre structurile subiacente.
- Canalele lacrimale – Mici canale care transportă lacrimile de la punctele lacrimale către sacul lacrimal. În fiecare pleoapă există câte un canal lacrimal (canalicul lacrimal superior și inferior), care se unesc într-o singură cale înainte de a se deschide în sacul lacrimal. Ele funcționează ca o rețea de „conducte” care drenează lacrimile și le transportă în continuare.
- Sacul lacrimal – O cavitate situată în colțul intern al ochiului, care acționează ca o cameră de stocare temporară pentru lacrimi. Sacul lacrimal este conectat atât la canalele lacrimale, cât și la ductul nazolacrimal, facilitând transportul lacrimilor de la punctele lacrimale către cavitatea nazală.
- Ductul nazolacrimal – Canal care permite evacuarea lacrimilor din sacul lacrimal în cavitatea nazală, unde sunt eliminate sau vaporizate. De aceea, atunci când plângem sau când ochii produc un volum mare de lacrimi, putem simți o umiditate crescută în nas.
Funcția și fiziologia căilor lacrimale
Funcția primară a căilor lacrimale este de a menține ochii umezi și protejați. Lacrimile sunt produse de glanda lacrimală și distribuite pe suprafața oculară prin clipire, formând o peliculă lacrimală care ajută la eliminarea particulelor de praf și a microorganismelor. Pelicula lacrimală este compusă din trei straturi: stratul lipidic (exterior), care previne evaporarea rapidă; stratul apos (mijlociu), care conține substanțele antimicrobiene și nutritive și stratul mucinic (intern), care ajută la aderența lacrimilor pe suprafața ochiului.
Excesul de lacrimi este colectat prin punctele lacrimale, transportat prin canalele lacrimale în sacul lacrimal și de acolo în ductul nazolacrimal, care le evacuează în cavitatea nazală. Această evacuare ajută la controlul cantității de lacrimi prezente pe suprafața oculară, menținând echilibrul și protejând ochiul împotriva uscării excesive.
Patologia căilor lacrimale
Patologia căilor lacrimale include diverse condiții, cum ar fi:
- Epifora – o lăcrimare excesivă cauzată fie de obstrucția căilor lacrimale, fie de producerea excesivă de lacrimi.
- Obstrucția ductului nazolacrimal – o afecțiune comună la sugari și adulți, care poate duce la epiforă și infecții recurente (dacriocistite).
- Dacriocistita – infecție a sacului lacrimal care poate fi acută sau cronică și necesită tratament cu antibiotice sau intervenție chirurgicală.
- Sindromul de ochi uscat – o disfuncție a glandei lacrimale care reduce producția de lacrimi sau afectează calitatea lor, ducând la uscarea ochiului și disconfort.
Diagnosticul și tratamentul disfuncțiilor căilor lacrimale
Diagnosticul problemelor căilor lacrimale poate include evaluări clinice, teste de permeabilitate, imagistică medicală și intervenții chirurgicale în caz de obstrucții severe. Tratamentul variază de la utilizarea de soluții lubrifiante pentru ochi, antibiotice pentru infecții, până la proceduri de deschidere a ductelor blocate, precum dilatarea sau chirurgia dacriocistorinostomică (crearea unei noi căi de drenaj).
« Înapoi la Dictionar