septembrie 30, 2024

Blefarochalazisul

« Back to Glossary Index
pleoape cu Blefarochalazis vs pleoape normale

Blefarochalazisul este o afecțiune rară și progresivă care implică pielea pleoapelor, caracterizată prin episoade recurente de umflare și relaxare a țesutului pleoapelor. Această afecțiune duce în timp la subțierea și întinderea excesivă a pielii din jurul ochilor, cauzând un aspect de „pleoape căzute” sau ptoză.

Etimologie

Termenul „blefarochalazis” provine din limba greacă, unde „blefaro” se referă la pleoape, iar „chalazis” înseamnă relaxare sau slăbire. Prin urmare, termenul desemnează relaxarea și slăbirea pleoapelor, ceea ce descrie exact aspectul clinic al afecțiunii.

Etiologie

Etiologia blefarochalazisului nu este complet înțeleasă. Această afecțiune este considerată a fi cauzată de un proces inflamator cronic care afectează țesutul pleoapelor. Majoritatea pacienților descriu debutul bolii ca fiind marcat de episoade repetate de edem (umflare) al pleoapelor, care apare frecvent fără o cauză evidentă. Unii specialiști sugerează că reacțiile alergice, problemele vasculare sau inflamațiile repetate ar putea contribui la dezvoltarea bolii. În cazuri rare, poate fi asociată și cu condiții genetice sau autoimune.

Simptome și evoluție clinică

Blefarochalazisul debutează, de obicei, cu episoade de inflamație și edem al pleoapelor, care poate dura de la câteva ore până la câteva zile. Pe măsură ce aceste episoade devin mai frecvente, structura pielii pleoapelor se degradează progresiv, iar pielea devine subțire, lăsată și ridată. În cele mai avansate cazuri, pacienții pot dezvolta un exces de piele care acoperă pleoapele și interferează cu vederea. Afecțiunea este predominant cosmetică, dar în cazurile severe poate afecta și funcționalitatea, provocând disconfort la deschiderea ochilor și afectând câmpul vizual.

Diagnosticul

Diagnosticul blefarochalazisului este de obicei clinic, bazat pe aspectul pleoapelor și pe istoricul pacientului privind episoadele recurente de umflare. De obicei, nu sunt necesare teste suplimentare, dar medicul poate recomanda investigații suplimentare pentru a exclude alte cauze de edem recurent al pleoapelor, cum ar fi alergiile, infecțiile sau afecțiunile autoimune.

Complicații

Una dintre complicațiile frecvente ale blefarochalazisului este ptoza palpebrală, care este căderea pleoapei superioare și acoperirea parțială sau completă a globului ocular. În afara impactului estetic, ptoza poate afecta și vederea, împiedicând deschiderea normală a ochilor. Alte complicații pot include slăbirea mușchilor orbiculari ai ochiului și modificări ale poziției și funcției pleoapelor, ceea ce poate afecta protecția ochiului.

Tratament

Tratamentul blefarochalazisului variază în funcție de severitatea afecțiunii și de impactul asupra funcționalității pleoapelor. În stadiile inițiale, când episoadele inflamatorii sunt frecvente, medicul poate recomanda tratamente antiinflamatorii, inclusiv corticosteroizi topici sau antihistaminice pentru a controla edemul și inflamația.

În cazurile mai avansate, când laxitatea pielii devine severă și afectează vederea sau aspectul estetic al pacientului, chirurgia pleoapelor, cunoscută sub numele de blefaroplastie, poate fi necesară. Această procedură implică îndepărtarea excesului de piele și remodelarea pleoapelor pentru a restabili atât aspectul normal, cât și funcționalitatea lor. Blefaroplastia este adesea foarte eficientă în corectarea pleoapelor afectate de blefarochalazis, oferind pacienților o îmbunătățire semnificativă a aspectului și a vederii.

Prognostic

Prognosticul pentru pacienții cu blefarochalazis este bun în majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, pentru unii pacienți, episoadele recurente de inflamație pot continua și după intervenția chirurgicală, necesitând tratamente continue pentru a controla simptomele. Din fericire, majoritatea pacienților răspund bine la tratament și, în special după blefaroplastie, pot obține rezultate estetice și funcționale satisfăcătoare.

« Înapoi la Dictionar