Ataxia oculară este o afecțiune neurologică care afectează coordonarea mișcărilor oculare, determinând incapacitatea de a controla precis direcția și mișcările ochilor. Persoanele cu ataxie oculară pot avea dificultăți în urmărirea obiectelor, în menținerea fixării privirii sau în efectuarea unor mișcări oculare adecvate. Această patologie poate afecta atât vederea binoculară, cât și percepția adâncimii, rezultând o varietate de simptome vizuale care pot influența activități de zi cu zi, precum cititul, condusul sau privitul la distanță.
Ataxia oculară se poate manifesta independent sau ca parte a unui spectru mai larg de tulburări neurologice. De multe ori, este asociată cu alte tipuri de ataxie care afectează coordonarea generală a mișcărilor musculare, cum ar fi ataxia cerebeloasă.
Etimologie
Cuvântul „ataxie” își are originile în limba greacă, provenind din termenul „a-” care semnifică „fără” sau „lipsă de” și „taxis”, care înseamnă „ordine” sau „aranjament”. Astfel, ataxia se referă la lipsa de coordonare sau de organizare adecvată a mișcărilor. În cazul ataxiei oculare, este vorba despre lipsa coordonării mișcărilor oculare. Acest termen este utilizat pe scară largă în neurologie și oftalmologie pentru a descrie tulburările motorii.
Etiologie
Ataxia oculară are multiple cauze, majoritatea fiind legate de afectarea sistemului nervos central, în special a cerebelului și a nervilor cranieni care controlează mișcările oculare. Printre principalele cauze se numără:
- Afecțiuni cerebeloase: Cerebelul joacă un rol esențial în coordonarea mișcărilor voluntare, inclusiv a mișcărilor oculare. Leziunile cerebeloase, fie din cauza unei tumori, a unui accident vascular cerebral (AVC) sau a unei traume, pot duce la apariția ataxiei oculare. Afecțiunile degenerative cerebeloase, cum ar fi ataxia spino-cerebeloasă, sunt cauze comune ale ataxiei oculare progresive.
- Scleroza multiplă: Această afecțiune autoimună cronică afectează teaca de mielină din jurul nervilor, inclusiv cei implicați în mișcările oculare. Scleroza multiplă poate duce la ataxie oculară prin inflamația sau deteriorarea nervilor cranieni care controlează ochii, rezultând dificultăți în mișcarea coordonată a acestora.
- Accidente vasculare cerebrale: Un AVC care afectează regiunile cerebrale responsabile de controlul mișcărilor oculare (de exemplu, cerebelul sau trunchiul cerebral) poate provoca ataxie oculară, în funcție de severitatea și localizarea leziunii vasculare.
- Tulburări genetice: Anumite afecțiuni genetice, cum ar fi ataxia Friedreich sau ataxia spino-cerebeloasă (SCA), includ ataxia oculară ca parte a manifestărilor lor clinice. Aceste tulburări sunt caracterizate prin degenerarea progresivă a celulelor nervoase și afectarea coordonării motorii, inclusiv a ochilor.
- Infecții și inflamații: Infecții ale sistemului nervos central (de exemplu encefalita, meningita) sau inflamații severe, cum ar fi sindromul Guillain-Barré, pot afecta funcționarea normală a nervilor cranieni și a structurilor cerebrale implicate în mișcările oculare, ducând la ataxie oculară.
- Traume craniene: Leziunile cerebrale traumatice care implică cerebelul sau trunchiul cerebral pot afecta sistemul vestibular și căile nervoase oculomotorii, ceea ce duce la tulburări de coordonare a ochilor.
Simptome
Pacienții cu ataxie oculară pot prezenta o varietate de simptome, în funcție de gravitatea și cauzele subiacente ale afecțiunii. Printre simptomele comune se numără:
- Dificultăți în urmărirea obiectelor în mișcare.
- Vedere dublă (diplopie) datorită incapacității ochilor de a se alinia corespunzător.
- Mișcări sacadate și involuntare ale ochilor (nistagmus), care pot duce la senzații de amețeală sau instabilitate vizuală.
- Înclinația capului pentru a compensa lipsa de coordonare oculară.
- Oboseală oculară și dificultăți de concentrare asupra obiectelor sau textelor aflate la distanță apropiată sau îndepărtată.
Diagnostic
Diagnosticarea ataxiei oculare implică o evaluare detaliată, care include atât teste oftalmologice, cât și neurologice. Medicul oftalmolog va evalua mișcările oculare prin teste clinice specifice, precum testul de urmărire a obiectelor sau testul de fixare. În plus, un examen neurologic poate ajuta la identificarea eventualelor afecțiuni neurologice subiacente.
Imagistica medicală, în special rezonanța magnetică nucleară (RMN), poate fi utilizată pentru a evalua structurile cerebrale și pentru a identifica leziuni sau anomalii cerebeloase. De asemenea, testele genetice pot fi recomandate în cazul în care se suspectează o tulburare ereditară.
Tratament
Tratamentul ataxiei oculare depinde de cauza subiacentă. În cazul în care afecțiunea este cauzată de o boală neurologică tratabilă, precum scleroza multiplă, se vor administra medicamente care să reducă inflamația și să îmbunătățească funcționarea nervilor. Pentru afecțiunile genetice sau degenerative, tratamentul poate include terapii de susținere, cum ar fi terapia fizică și exercițiile de coordonare vizuală.
În cazurile severe, în care vederea pacientului este semnificativ afectată, ochelarii prismă sau intervențiile chirurgicale oculare pot fi considerate pentru a corecta alinierea ochilor. De asemenea, tratamentele simptomatice, precum medicamentele pentru controlul nistagmusului, pot fi utile.
Prognostic
Prognosticul ataxiei oculare variază în funcție de cauza subiacentă. În cazurile tratabile, cum ar fi infecțiile sau scleroza multiplă, simptomele pot fi gestionate eficient, iar pacienții pot avea o bună recuperare vizuală. În schimb, afecțiunile degenerative sau genetice pot evolua progresiv, necesitând monitorizare continuă și adaptarea tratamentului pentru menținerea unei bune calități a vieții.
« Înapoi la Dictionar
