Arterita temporală, cunoscută și sub denumirea de arterită gigantocelulară sau boala Horton, este o afecțiune inflamatorie severă care afectează arterele mari și mijlocii, în special ramurile arterei carotide externe, cum ar fi artera temporală. Boala apare de obicei la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani și este caracterizată prin inflamația peretelui arterial, ceea ce poate duce la îngustarea sau blocarea vaselor de sânge. În oftalmologie, această afecțiune este extrem de importantă, deoarece poate afecta arterele care furnizează sânge ochilor, cauzând pierderea bruscă a vederii, care poate deveni permanentă dacă nu este tratată rapid.
Etimologie
Termenul „arterită” provine din grecescul „arteria”, care înseamnă „vas de sânge” și „-itis”, un sufix utilizat pentru a desemna inflamația. „Temporală” se referă la localizarea frecventă a afecțiunii, implicând arterele temporale, situate la nivelul tâmplei. Denumirea „gigantocelulară” provine de la prezența unor celule gigante multinucleate observate la microscop în peretele arterei inflamate. Boala a fost descrisă pentru prima dată în 1932 de către medicul francez Bernard Horton, de unde și numele alternativ de „boala Horton”.
Etiologie
Arterita temporală este o afecțiune autoimună, în care sistemul imunitar atacă din greșeală pereții arterelor, provocând inflamație. Etiologia exactă a bolii nu este pe deplin cunoscută, dar cercetările sugerează că factori genetici și de mediu joacă un rol semnificativ în declanșarea acesteia.
- Mecanisme autoimune:
Se crede că arterita temporală este rezultatul unei reacții imune anormale, în care celulele imune (în special limfocitele T) atacă pereții arterelor mari și mijlocii. Acest proces inflamator duce la îngroșarea peretelui arterial și la formarea de granuloame, structuri care conțin celule gigante multinucleate. Inflamația rezultată poate reduce fluxul de sânge prin artere, ducând la ischemie (lipsa de oxigen) în organele deservite de aceste vase de sânge, cum ar fi ochii și creierul.
- Factori genetici:
Există dovezi că predispoziția genetică joacă un rol important în dezvoltarea arteritei temporale. Studiile au arătat că anumite variante ale genelor implicate în răspunsul imun, în special genele HLA-DRB1, sunt mai frecvente la persoanele cu această afecțiune. De asemenea, boala pare să aibă o incidență mai mare în anumite grupuri etnice, în special în rândul populațiilor de origine nord-europeană.
- Factori de mediu:
Infecțiile virale au fost propuse ca posibili factori declanșatori ai arteritei temporale, dar nu există dovezi concludente care să confirme această ipoteză. Cu toate acestea, se consideră că expunerea la anumite infecții ar putea stimula sistemul imunitar într-un mod care să ducă la dezvoltarea bolii.
- Îmbătrânirea:
Un factor de risc major pentru arterita temporală este vârsta înaintată. Boala este rar întâlnită la persoanele sub 50 de ani, iar incidența sa crește semnificativ după această vârstă. Îmbătrânirea este asociată cu modificări ale sistemului imunitar, care pot contribui la apariția bolilor autoimune, inclusiv arterita temporală. - Sex și etnie:
Femeile sunt mai predispuse la dezvoltarea arteritei temporale decât bărbații, iar boala este de aproximativ două ori mai frecventă în rândul acestora. De asemenea, persoanele de origine nordică sau scandinavă prezintă o incidență mai mare a bolii comparativ cu alte grupuri etnice.
Simptome
Arterita temporală se manifestă printr-o varietate de simptome, multe dintre acestea legate de inflamația arterelor craniene. Cele mai comune simptome includ:
- Cefalee:
Durerea de cap este cel mai frecvent simptom al arteritei temporale. Aceasta este adesea localizată în regiunea temporală și poate fi severă și persistentă. Tâmplele pot deveni sensibile la atingere, iar pacientul poate simți o pulsație în zona afectată. - Claudicația mandibulară:
Aceasta se referă la durerea sau disconfortul la nivelul maxilarului care apare în timpul mestecării sau vorbirii. Este cauzată de fluxul sanguin insuficient către mușchii masticatori.
- Pierderea vederii:
Unul dintre cele mai grave simptome ale arteritei temporale este afectarea vederii, care poate evolua rapid spre orbire. Aceasta este cauzată de inflamația arterei oftalmice, care reduce fluxul de sânge către nervul optic, determinând ischemie și neuropatie optică ischemică anterioară.
- Simptome sistemice:
Pacienții cu arterită temporală pot prezenta și simptome generale, cum ar fi febra, oboseala, pierderea în greutate și dureri articulare. Aceste simptome sunt frecvent asociate cu o altă afecțiune reumatologică numită polimialgie reumatică, care apare adesea concomitent cu arterita temporală.
- Accident vascular cerebral (AVC):
În cazuri rare, arterita temporală poate duce la accident vascular cerebral, din cauza afectării vaselor cerebrale. Acesta este un simptom grav care necesită intervenție medicală imediată.
Diagnostic
Diagnosticul arteritei temporale se bazează pe simptomele clinice, teste de laborator și biopsia arterei temporale. Testele de sânge arată, de obicei, o rată crescută de sedimentare a eritrocitelor (VSH) și o creștere a proteinei C reactive (CRP), indicând un proces inflamator activ. Biopsia arterei temporale, care implică prelevarea unei mici porțiuni din arteră pentru examinare histologică, poate confirma prezența inflamației și a celulelor gigante.
Tratament
Tratamentul arteritei temporale este urgent, având în vedere riscul ridicat de pierdere permanentă a vederii. Administrarea rapidă de corticosteroizi în doze mari este esențială pentru a reduce inflamația și a preveni complicațiile. Tratamentul inițial începe de obicei cu prednison, iar doza este redusă treptat în funcție de răspunsul pacientului la terapie. În unele cazuri, sunt necesare luni sau chiar ani de tratament pentru a controla inflamația. În plus, în ultima perioadă, inhibitorii de IL-6 au devenit o opțiune terapeutică în cazul arteritei temporale, reducând necesitatea administrării de steroizi pe termen lung.
Prognostic
Cu un tratament corespunzător, majoritatea pacienților răspund bine și simptomele sunt controlate. Cu toate acestea, dacă diagnosticul și tratamentul sunt întârziate, pierderea vederii poate deveni ireversibilă. Monitorizarea pe termen lung este necesară, deoarece boala poate recidiva chiar și după tratament.
« Înapoi la Dictionar
