Arcul cornean, cunoscut și sub denumirea de arcus corneae sau gerontoxon, este o afecțiune oculară caracterizată prin apariția unui inel opac, albicios, gri sau galben, la periferia corneei. Acesta apare datorită depunerilor de lipide (colesterol și alte grăsimi) în straturile exterioare ale corneei, formând un arc sau inel care nu afectează în mod direct vederea centrală. Arcul cornean este considerat o manifestare benignă a îmbătrânirii, dar atunci când apare la vârste mai tinere poate indica o tulburare metabolică, în special dislipidemia (un nivel anormal de lipide în sânge). Deși nu influențează vederea în mod direct, prezența arcului cornean trebuie investigată, în special la persoanele tinere, pentru a evalua riscurile cardiovasculare.
Etimologie
Termenul „arcus” provine din latinescul „arcus”, care înseamnă „arc” sau „inel”, referindu-se la forma semicirculară sau circulară a depunerii vizibile la nivelul corneei. „Corneae” este genitivul din latină pentru „cornee”, subliniind localizarea acestei afecțiuni la nivelul țesutului corneean al ochiului. Cuvântul „gerontoxon” derivă din termenii grecești „geron” (bătrân) și „toxon” (arc), subliniind faptul că această afecțiune este frecvent asociată cu procesul de îmbătrânire.
Etiologie
Arcul cornean este determinat de acumularea lipidelor în straturile corneei, în principal în membrana lui Descemet și stroma corneei. Aceste lipide provin din sângele circulant și se acumulează la marginea corneei, unde există o densitate scăzută de celule și vase de sânge, permițând astfel depunerea lor. Factorii care contribuie la dezvoltarea arcului cornean includ vârsta, tulburările metabolice, și, în unele cazuri, predispoziția genetică.
- Îmbătrânirea:
Arcul cornean este considerat o manifestare obișnuită a îmbătrânirii și apare la persoanele în vârstă fără a implica o afecțiune. Aproximativ 60% dintre persoanele cu vârsta de peste 50 de ani și aproape toți cei care depășesc 80 de ani dezvoltă această afecțiune. În aceste cazuri, arcul cornean este benign și nu necesită tratament. Apariția sa la vârstnici este explicată prin modificările naturale ale metabolismului lipidic, care duc la creșterea nivelului de colesterol și alte lipide în sânge. - Dislipidemia:
La persoanele tinere, prezența arcului cornean este considerată patologică și poate indica o tulburare a metabolismului lipidic, cum ar fi hipercolesterolemia familială. Aceasta este o afecțiune genetică care determină acumularea excesivă de colesterol LDL în sânge, ceea ce duce la depunerea sa în țesuturile periferice, inclusiv corneea. În cazurile severe, cum ar fi hipercolesterolemia familială homozigotă, arcul cornean poate apărea încă din copilărie și este asociat cu un risc semnificativ crescut de boli cardiovasculare. Persoanele cu dislipidemie severă au adesea niveluri ridicate de colesterol LDL, care favorizează depunerea acestuia nu doar în cornee, ci și în pereții arteriali, crescând riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral. - Factori genetici:
Pe lângă hipercolesterolemia familială, predispoziția genetică la tulburări lipidice poate contribui la apariția arcului cornean la vârste tinere. Unele mutații genetice afectează eficiența eliminării colesterolului din sânge, ducând la acumularea acestuia în țesuturile periferice, inclusiv în cornee. De asemenea, prezența arcului cornean într-o familie poate indica riscuri crescute pentru bolile cardiovasculare, fiind necesară o evaluare amănunțită a profilului lipidic pentru rudele apropiate. - Factori metabolici și stilul de viață:
Obezitatea, alimentația bogată în grăsimi saturate și trans, sedentarismul și consumul excesiv de alcool pot contribui la creșterea nivelurilor de colesterol și trigliceride din sânge. Acest lucru poate favoriza apariția arcului cornean la persoane mai tinere, în special la cei care au și alți factori de risc, precum diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială. Modificarea stilului de viață prin adoptarea unei diete sănătoase și exerciții fizice regulate poate ajuta la reducerea riscului de dezvoltare a arcului cornean și a altor complicații asociate cu dislipidemia. - Afecțiuni sistemice:
Arcul cornean poate fi, de asemenea, asociat cu alte afecțiuni sistemice care afectează metabolismul lipidic, cum ar fi sindromul nefrotic, hipotiroidismul, sau bolile hepatice. În aceste condiții, disfuncția organelor implicate în metabolismul lipidelor poate duce la creșterea nivelurilor de lipide circulante și, implicit, la depunerea acestora în cornee. De asemenea, unele boli autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, pot perturba echilibrul lipidic și pot contribui la dezvoltarea arcului cornean.
Manifestări clinice
Arcul cornean se manifestă prin apariția unui inel opac, de culoare albicioasă, gri sau galben, care înconjoară periferia corneei. Inelul este de obicei bilateral și nu afectează vederea, deoarece se află la marginea corneei, departe de axul vizual central. Marginea internă a arcului este de obicei bine definită, în timp ce marginea externă poate fi mai difuză. În cazurile avansate, arcul poate deveni complet circular și poate înconjura întreaga cornee.
Pacienții cu arcus corneae nu prezintă simptome subiective legate de vedere, iar inelul este de obicei observat în timpul unui examen oftalmologic de rutină. Totuși, prezența sa, în special la persoanele tinere, poate ridica suspiciunea unor afecțiuni sistemice sau metabolice, iar pacienții trebuie investigați în consecință.
Diagnostic
Diagnosticul arcului cornean este clinic și se bazează pe observarea inelului cornean în timpul examenului oftalmologic. Oftalmologul poate utiliza o lampă cu fantă pentru a examina în detaliu corneea și a determina grosimea și extinderea depunerilor lipidice. În cazurile de suspiciune a unei dislipidemii, este indicată efectuarea unui profil lipidic complet, care include colesterolul total, LDL, HDL și trigliceride.
În cazul pacienților tineri cu arcus corneae, este necesară o evaluare amănunțită pentru a exclude hipercolesterolemia familială și alte tulburări metabolice. De asemenea, poate fi utilă efectuarea unor teste genetice pentru a identifica eventualele mutații asociate cu dislipidemiile ereditare.
Tratament
Arcul cornean nu necesită tratament direct, deoarece nu afectează vederea. Cu toate acestea, în cazul în care este asociat cu o tulburare metabolică, tratarea cauzei subiacente, cum ar fi dislipidemia, este esențială pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung. Tratamentul poate include modificări ale stilului de viață, cum ar fi adoptarea unei diete sărace în grăsimi saturate și colesterol, exerciții fizice regulate și administrarea de medicamente hipolipemiante, cum ar fi statinele.
Prognostic
Prognosticul pentru pacienții cu arcus corneae este favorabil, în special la persoanele vârstnice, unde este considerat o manifestare benignă. La pacienții tineri, prognosticul depinde de gestionarea corectă a dislipidemiei și a riscurilor cardiovasculare asociate. Dacă tulburările lipidice sunt tratate corespunzător, riscul de complicații pe termen lung, precum bolile cardiace, poate fi redus semnificativ.
« Înapoi la Dictionar
