« Înapoi la Dictionar

Apraxia vizuală este o tulburare neurologică rară, caracterizată prin incapacitatea pacientului de a coordona mișcările ochilor și de a orienta privirea într-un mod adecvat în ciuda unei funcții vizuale normale. Persoanele afectate au dificultăți în a interacționa cu obiectele pe care le văd, chiar dacă vederea lor nu este compromisă. Această condiție este adesea asociată cu leziuni cerebrale care afectează ariile responsabile de integrarea funcțiilor motorii și vizuale, afectând capacitatea de a efectua mișcări oculare sau mișcări ghidate vizual.

Etimologie

Cuvântul „apraxie” provine din limba greacă, unde „a-” este un prefix care înseamnă „fără” sau „lipsă”, iar „praxis” înseamnă „acțiune” sau „mișcare coordonată”. „Vizuală” derivă din latinescul „visualis”, care se referă la „vedere” sau „percepție vizuală”. Termenul „apraxie vizuală” descrie astfel incapacitatea de a efectua acțiuni coordonate din punct de vedere vizual, chiar dacă funcția vizuală este intactă.

Etiologie

Apraxia vizuală este, în esență, rezultatul unor leziuni cerebrale care afectează regiunile implicate în procesarea și integrarea informațiilor vizuale și motorii. Deși persoanele afectate pot vedea clar obiectele din mediul lor, acestea nu pot coordona mișcările pentru a interacționa corect cu acele obiecte. În funcție de localizarea și severitatea leziunii cerebrale, apraxia vizuală poate varia ca manifestare și intensitate. Cele mai frecvente cauze ale acestei afecțiuni includ:

  1. Leziunile corticale:

Apraxia vizuală apare adesea în urma unor leziuni la nivelul cortexului parietal posterior, care joacă un rol crucial în integrarea informațiilor senzoriale și în ghidarea mișcărilor motorii bazate pe stimuli vizuali. Această regiune este responsabilă pentru transformarea informațiilor vizuale în comenzi motorii care permit individului să execute mișcări precise, cum ar fi apucarea sau atingerea unui obiect. Leziunile în această zonă, provocate de accidente vasculare cerebrale, traume craniene sau tumori, pot perturba această integrare, conducând la apraxie vizuală.

  1. Accident vascular cerebral (AVC):

Un accident vascular cerebral care afectează lobul parietal sau ariile occipitale ale creierului poate duce la apraxie vizuală. În cazul unui AVC, alimentarea cu sânge a acestor zone poate fi întreruptă, ducând la deteriorarea țesutului cerebral responsabil de coordonarea mișcărilor vizuale. În mod specific, afectarea regiunii cunoscute sub numele de girusul angular poate fi implicată în pierderea capacității de a efectua mișcări direcționate vizual.

  1. Degenerarea cerebrală:

Anumite boli neurodegenerative, precum boala Alzheimer sau boala Parkinson, pot afecta regiunile corticale implicate în funcțiile vizuale și motorii. În aceste afecțiuni, celulele nervoase din cortexul parietal și occipital se deteriorează treptat, ceea ce poate duce la dificultăți de integrare a informațiilor vizuale și motorii. În boala Alzheimer, de exemplu, progresia patologiei afectează nu doar memoria și cogniția, ci și abilitățile motorii, inclusiv cele ghidate vizual.

  1. Sindromul Balint:

Apraxia vizuală poate face parte din sindromul Balint, o afecțiune neurologică rară care apare în urma leziunilor bilaterale ale cortexului parieto-occipital. Acest sindrom implică trei simptome principale: apraxia vizuală (dificultatea de a coordona mișcările ghidate vizual), ataxia optică (dificultatea de a apuca obiectele ghidate vizual), și simultanagnozia (incapacitatea de a percepe mai multe obiecte simultan). În sindromul Balint, pacientul poate vedea obiecte individuale, dar nu poate coordona mișcările pentru a interacționa cu ele corect.

  1. Traume craniene:

Leziunile traumatice ale creierului, cum ar fi cele cauzate de accidente, pot deteriora regiunile responsabile de coordonarea mișcărilor oculare și ghidarea vizuală a acțiunilor. Aceste leziuni pot afecta circuitele neuronale care leagă cortexul vizual de cortexul motor, ducând la apraxie vizuală. Severitatea simptomelor poate varia în funcție de gravitatea și localizarea leziunii.

  1. Tulburări dezvoltate în copilărie:

Apraxia vizuală poate fi observată și la copii în contextul anumitor tulburări de dezvoltare, cum ar fi tulburările spectrului autist sau tulburările de învățare. În aceste cazuri, coordonarea dintre vederea și acțiunea fizică poate fi afectată din cauza unei dezvoltări anormale a regiunilor cerebrale responsabile de integrarea vizuală și motorie. Acest tip de apraxie vizuală poate afecta capacitatea copilului de a efectua sarcini zilnice, cum ar fi prinderea unui obiect sau scrisul.

Manifestări clinice

Pacienții cu apraxie vizuală prezintă dificultăți în a executa mișcări direcționate vizual, cum ar fi apucarea unui obiect sau urmărirea cu privirea a unui anumit punct. De exemplu, un pacient poate vedea clar un obiect pe masă, dar să nu poată să-l apuce sau să-și orienteze privirea corect spre el. În ciuda acestui fapt, vederea lor rămâne funcțională, iar dificultatea rezidă din incapacitatea de a integra și coordona informațiile vizuale cu mișcările motorii.

Alte manifestări pot include dificultatea de a urmări mișcările rapide ale obiectelor sau de a efectua sarcini complexe care necesită coordonare vizuală, cum ar fi scrisul sau desenatul. În formele severe, apraxia vizuală poate afecta semnificativ capacitatea de a efectua activități zilnice.

Diagnostic

Diagnosticul apraxiei vizuale se bazează pe evaluarea clinică a pacientului, incluzând o analiză detaliată a istoricului medical și a simptomelor prezente. Un test neurologic amănunțit, împreună cu imagistica cerebrală, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN), poate ajuta la identificarea leziunilor cerebrale responsabile de apraxia vizuală. În plus, testele oftalmologice pot fi utilizate pentru a evalua funcția vizuală și pentru a exclude alte cauze oftalmologice care ar putea explica simptomele.

Tratament

Nu există un tratament specific pentru apraxia vizuală, însă intervențiile terapeutice pot ajuta la ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea funcțiilor motorii și vizuale. Terapia ocupațională și fizioterapia sunt adesea utilizate pentru a ajuta pacienții să-și îmbunătățească coordonarea vizual-motorie. În unele cazuri, tratamentul afecțiunii de bază, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau boala neurodegenerativă, poate reduce severitatea simptomelor de apraxie vizuală.

Prognostic

Prognosticul apraxiei vizuale depinde de cauza subiacentă și de severitatea leziunilor cerebrale. În unele cazuri, simptomele pot fi ameliorate cu ajutorul terapiei, însă în alte cazuri, în special cele legate de afecțiuni neurodegenerative, simptomele pot progresa. Monitorizarea și intervenția precoce pot contribui la îmbunătățirea calității vieții pacienților afectați de această patologie complexă.

« Înapoi la Dictionar