Anizocoria este o afecțiune oftalmologică caracterizată prin diferența de dimensiune între cele două pupile ale ochilor. Această inegalitate a pupilelor poate fi prezentă în mod fiziologic (normal) sau poate fi un semn de boală oculară sau neurologică.

Etimologie
Termenul „anizocorie” provine din grecescul „aniso-” care înseamnă „inegal” și „kore”, care înseamnă „pupilă”, astfel că termenul se traduce literal prin „pupile inegale”.
Tipologie
Pupilele se dilată când lumina este redusă pentru a permite pătrunderea unei cantități mai mari de lumină în ochi, iar în condiții de lumină puternică, acestea se micșorează. În mod normal, pupilele se dilată și se contractă simultan și au dimensiuni egale. Anizocoria apare atunci când una dintre pupile nu răspunde corect la lumină.
Există trei tipuri de anizocorie:
- Anizocoria fiziologică
- Anizocoria mecanică
- Anizocoria patologică
Anizocoria fiziologică se referă la situația în care pupilele au dimensiuni diferite în mod natural. Este cea mai frecventă formă de anizocorie, iar diferența dintre dimensiunile pupilelor nu depășește 1 milimetru. Anizocoria fiziologică poate fi temporară sau persistentă, în funcție de caz. Aproximativ 15-30% din populație experimentează anizocoria fiziologică, iar diferența dintre dimensiunile pupilelor rămâne relativ constantă, chiar și atunci când iluminarea se schimbă, și de obicei nu este îngrijorătoare.
Anizocoria mecanică: Această formă de anizocorie rezultă din leziuni fizice aduse ochiului, cum ar fi un traumatism sau o afecțiune care provoacă inflamație oculară.
Anizocoria patologică: Apare atunci când diferența de dimensiune a pupilelor este cauzată de una dintre următoarele condiții:
- O boală care afectează irisul, zona colorată a ochiului
- O boală care afectează pupila
- O boală care perturbă căile de informație către pupilă.
Anizocoria poate fi împărțită în trei categorii:
- Inhibiția constricției pupilei pe o parte – pupila afectată rămâne mai mare decât cealaltă (pupila este dilatată), iar această diferență este mai pronunțată în condiții de iluminare puternică.
- Inhibiția dilatării pupilei pe o parte – pupila afectată rămâne mai mică decât cealaltă (pupila este constrânsă), iar această diferență este mai pronunțată în condiții de întuneric.
- Diferența de dimensiune a pupilelor care rămâne constantă atât în condiții de lumină, cât și în întuneric – anizocoria este mai probabil să fie fiziologică, fără ca vreuna dintre pupile să aibă o patologie asociată.
Etiologie
Anizocoria poate avea multiple cauze, variind de la condiții benigne, cum ar fi anizocoria fiziologică (care apare la aproximativ 20% din populația generală), la afecțiuni grave cum ar fi afecțiuni neurologice, meningită, tumori cerebrale sau hemoragii intracraniene:
- Afecțiuni neurologice (de exemplu, sindromul Horner, paralizia de nerv cranian III, pupila Adie)
Paralizia nervului III poate cauza dilatarea pupilei fără reacție la lumină sau convergență, iar o cauză gravă poate fi un anevrism al arterei comunicante posterioare.
Pupila tonică Adie apare din cauza afectării ganglionului ciliar parasimpatic sau a nervilor ciliari scurți. Pupila se dilată tonic, având un răspuns bun la stimularea de aproape, dar slab la lumină. Acest sindrom este frecvent la femeile tinere și poate fi asociat cu reflexe tendinoase scăzute.
Sindromul Horner implică o pupilă anormal de mică, iar simptomele clasice includ mioză unilaterală, ptoză și enoftalmie. Dilatarea pupilară întârziată în întuneric poate ajuta la diagnostic.
- Leziuni oculare
Anizocoria mecanică apare din cauza deteriorării irisului sau a structurilor sale de susținere. Cauzele includ traumatismele oculare sau intervențiile chirurgicale, afecțiuni inflamatorii precum uveita, glaucomul cu închidere de unghi care duce la ocluzia irisului în rețeaua trabeculară, sau tumori intraoculare care cauzează distorsiuni fizice ale irisului.
- Migrene
Cefalalgiile autonome trigeminale includ tulburări primare de cefalee care pot duce la anizocorie, mioză sau ptozǎ.
- Utilizarea anumitor medicamente sau substanțe (midriaza sau mioza farmacologică)
Agenții farmacologici pot cauza atât midriaza (mai frecvent), cât și mioza. Printre agenții dilatatori se numără vasoconstrictoarele nazale și patch-urile cu scopolamină. Mioza poate fi provocată de opiacee, clonidină sau pilocarpină. Diagnosticul implică examinarea oftalmologică detaliată. În cazul pupilei dilatate, pilocarpina diluată poate determina constricția după denervarea joncțiunii neuromusculare. Pilocarpina nediluată testează dacă pupila este dilatată farmacologic.
Simptome
Anizocoria izolată este adesea asimptomatică, deși midriaza (dilatația pupilelor) poate cauza fotosensibilitate și tulburări de acomodare a vederii. Prezența durerii oculare, a durerilor de cap, ptozei, diplopiei, vederii încețoșate, amorțelii, slăbiciunii sau ataxiei poate necesita evaluări suplimentare pentru condiții mai grave, inclusiv leziuni traumatice, masă intracraniană, anevrism, accident vascular cerebral sau disecție de carotidă.
Diagnostic
Diagnosticul implică examinarea atentă a pupilelor pentru a observa dimensiunea și răspunsul lor la lumină. Investigații suplimentare, cum ar fi imagistica cerebrală sau teste de reflexe pupilare, pot fi necesare în cazurile patologice.
Tratament
Tratamentul depinde de cauza subiacentă a anizocoriei. În cazurile fiziologice, nu este necesar nici un tratament. În cazurile patologice, tratamentul poate include terapie medicamentoasă, intervenție chirurgicală sau tratarea afecțiunii de bază.
« Înapoi la Dictionar