Anchiloblefaronul este o afecțiune oftalmologică rară caracterizată prin fuziunea sau adeziunea parțială ori totală a marginilor libere ale pleoapelor. Această anomalie poate fi congenitală (prezentă de la naștere) sau dobândită, interferând cu deschiderea normală a pleoapelor și, în unele cazuri, afectând funcția vizuală.
Etimologie
Termenul „anchiloblefaron” provine din limba greacă, fiind compus din două cuvinte:
- „Anchilo-” (ἄγκυλος) înseamnă „îndoit” sau „curbat”, fiind adesea folosit în medicină pentru a descrie o fuziune anormală sau o limitare a mobilității.
- „Blefaron” (βλέφαρον) înseamnă „pleoapă”.
Astfel, „anchiloblefaron” se referă la o condiție în care pleoapele sunt fuzionate sau unite anormal, împiedicând deschiderea normală a ochiului.
Etiologie
- Congenital: În cazurile congenitale, anchiloblefaronul apare ca urmare a unei dezvoltări anormale a pleoapelor în perioada embrionară. Poate fi prezent în diverse sindroame genetice, cum ar fi sindromul Hay-Wells (displazia ectodermică anhidrotică cu anchiloblefaron).
- Dobândit: Anchiloblefaronul dobândit poate apărea în urma unor traume, arsuri, infecții, inflamații cronice sau după anumite proceduri chirurgicale oculare.
Clasificare
Anchiloblefaronul poate fi clasificat în funcție de gradul de fuziune:
- Parțial: Doar o parte a marginii pleoapelor este fuzionată, permițând o deschidere parțială a ochiului.
- Total: Marginile pleoapelor sunt complet fuzionate, împiedicând deschiderea ochiului.
Manifestări clinice
- Dificultate în deschiderea ochiului afectat.
- Posibile probleme vizuale dacă afecțiunea este severă și obstrucționează axul vizual.
- Alte anomalii oculare pot fi prezente în cazurile asociate cu sindroame genetice.
Diagnostic
Diagnosticul se face prin examinare oftalmologică, în care medicul observă fuziunea marginilor pleoapelor. În cazurile congenitale, evaluarea genetică și consultul interdisciplinar pot fi necesare pentru identificarea eventualelor sindroame asociate.
Tratament
Tratamentul anchiloblefaronului depinde de gradul de fuziune și de impactul asupra funcției vizuale. În cazurile ușoare, poate fi suficientă o monitorizare regulată. În cazurile moderate sau severe, se poate recurge la:
- Intervenție chirurgicală: Pentru separarea pleoapelor fuzionate și restabilirea funcției normale. Chirurgia trebuie efectuată cu atenție pentru a evita complicații precum cicatrizarea sau infecția.
Prognostic
Cu un tratament adecvat, majoritatea pacienților cu anchiloblefaron se pot aștepta la o recuperare bună a funcției pleoapelor. Cu toate acestea, monitorizarea pe termen lung poate fi necesară pentru a identifica eventuale complicații sau recurențe.
Concluzie
Anchiloblefaronul este o afecțiune rară care poate afecta deschiderea și funcția pleoapelor. Diagnosticul precoce și tratamentul chirurgical adecvat sunt esențiale pentru a preveni posibilele complicații și pentru a asigura o funcție vizuală optimă.
« Înapoi la Dictionar
