Agnozia vizuală

Definiție

Agnozia vizuală este o afecțiune neurologică rară care afectează capacitatea unei persoane de a recunoaște obiecte, fețe, forme sau alte informații vizuale, chiar dacă vederea în sine este intactă. Cu alte cuvinte, persoanele cu agnozie vizuală pot vedea clar, dar nu pot înțelege ce văd. Această tulburare nu este o problemă de vedere, ci o problemă de procesare a informațiilor vizuale în creier. Astfel, creierul nu poate interpreta corect ceea ce ochii transmit.

Etimologie

Cuvântul „agnozie” își are originea în grecescul „a-” (care înseamnă „fără”) și „gnosis” (care înseamnă „cunoaștere” sau „înțelegere”). Astfel, agnozia înseamnă literalmente „fără cunoaștere”, subliniind incapacitatea de a recunoaște și înțelege informațiile vizuale în mod adecvat.

Tipuri de agnozie vizuală
Există două forme principale de agnozie vizuală, fiecare afectând procesarea vizuală într-un mod diferit:

1. Agnozia vizuală aperceptivă:
   În acest tip de agnozie, persoana nu poate forma o imagine coerentă a unui obiect pe care îl vede. De exemplu, un pacient poate vedea forme, linii și culori, dar nu poate integra aceste elemente pentru a recunoaște obiectul. De multe ori, acești pacienți nu pot desena sau copia obiectele pe care le văd, deoarece nu pot construi o reprezentare vizuală completă a acestora.
2. Agnozia vizuală asociativă:
   Persoanele cu acest tip de agnozie pot vedea și copia obiectele corect, dar nu pot înțelege sau asocia ceea ce văd cu o semnificație. De exemplu, un pacient poate desena un ceas, dar nu poate spune ce reprezintă obiectul. Aceasta înseamnă că informația vizuală ajunge în creier, dar nu poate fi legată de memoria semantică, ceea ce înseamnă că pacientul nu poate recunoaște obiectul în mod conștient.

Prosopagnozia (agnozia facială) este un tip specific de agnozie vizuală în care pacientul nu poate recunoaște fețele, chiar și ale persoanelor familiare. Această afecțiune poate crea dificultăți majore în viața socială a persoanelor afectate, deoarece fețele reprezintă o componentă importantă a interacțiunilor umane.

Etiologie

Agnozia vizuală este cauzată de leziuni cerebrale care afectează zonele responsabile de procesarea și integrarea informațiilor vizuale. Aceste leziuni apar frecvent în lobul occipital și temporal al creierului, care sunt implicate în recunoașterea și interpretarea stimulilor vizuali. Leziunile cerebrale pot fi rezultatul:

• Accidentelor vasculare cerebrale (AVC), care pot afecta fluxul sanguin către aceste zone;
• Traumatismelor craniene severe;
• Tumorilor cerebrale care comprimă sau deteriorează zonele de procesare vizuală;
• Infecțiilor cerebrale sau inflamatorii, cum ar fi encefalita;
• Afecțiunilor neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer, care poate deteriora treptat zonele cerebrale responsabile de recunoașterea vizuală.

Simptome

Simptomele agnoziei vizuale variază în funcție de tipul și gravitatea leziunilor cerebrale. Cele mai comune simptome includ:

• Incapacitatea de a recunoaște obiectele familiare: Pacienții pot vedea obiectele clar, dar nu le pot identifica. De exemplu, ei pot vedea o cheie, dar nu își pot da seama ce este sau cum să o folosească.
• Incapacitatea de a recunoaște fețele (prosopagnozie): Pacienții pot vedea și descrie trăsăturile faciale, dar nu pot recunoaște persoanele, chiar și pe cele foarte familiare.
• Dificultăți în recunoașterea literelor sau a cuvintelor: În cazul unor forme de agnozie vizuală, pacienții au dificultăți în a citi sau recunoaște litere și cuvinte, afectând astfel capacitatea de a citi (agnozie alexică).
• Vedere intactă, dar lipsa percepției semnificației: Oamenii cu agnozie vizuală pot avea vederea perfect normală la teste oftalmologice standard, dar nu pot interpreta corect ceea ce văd.

Diagnostic

Diagnosticul agnoziei vizuale este realizat de către un neurolog și un neuropsiholog printr-o serie de teste clinice. Testele includ evaluarea capacității pacientului de a recunoaște obiectele, fețele și formele. În plus, se folosesc tehnici imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), pentru a identifica leziunile cerebrale în zonele responsabile de procesarea vizuală.

Tratament

Nu există un tratament specific pentru agnozia vizuală, dar intervențiile terapeutice pot include reabilitarea cognitivă, terapii de ajustare vizuală și strategii compensatorii pentru a ajuta pacientul să își gestioneze afecțiunea. Pacienții pot învăța să recunoască obiectele pe baza altor simțuri, cum ar fi atingerea sau auzul.

Prognostic

Prognosticul pentru pacienții cu agnozie vizuală depinde de cauza și severitatea leziunilor cerebrale. În unele cazuri, simptomele pot fi parțial reversibile prin terapie și reabilitare, însă agnozia rămâne adesea o afecțiune cronică. De aceea, este esențială monitorizarea și suportul continuu.