Inchide

ochi de culoare albastru

Canalul lacrimal ajunge să fie înfundat atunci când sistemul de drenaj al ochiului este obstrucționat fie parțial, fie total. Această obstrucție reprezintă o anomalie congenitală frecvent întâlnită a căilor lacrimale, fiind de fapt un defect anatomic. Ea poate afecta unul sau ambii ochi și, chiar dacă această problemă este mai des întâlnită la bebeluși, nici adulții nu sunt feriți de ea.

Cauzele obstrucției canalului lacrimal

În mod normal, atunci când canalele lacrimale funcționează corect, lacrimile se formează în glandele lacrimale, pătrund în ochi, sunt drenate prin orificiile din pleoapele inferioare și sunt transportate prin canalul lacrimal până în sacul lacrimal, poziționat în spatele nasului. Atunci când lacrimile nu se mai scurg, din cauza blocajelor, ele se acumulează și irită ochii, favorizând apariția infecțiilor.

În afară de defectele anatomice, în cazul celor mici, canalul lacrimal înfundat la adulți poate fi cauzat de:

  • Edem ocular;
  • Traumă oculară;
  • Traume nazale;
  • Conjunctivită;
  • Infecții ale sinusurilor;
  • Diferite tumori;
  • Dezvoltarea anormală a feței sau a craniului;
  • Polipii nazali.

Chiar și vârsta și sexul pot constitui factori de risc. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, capacitatea de drenare corectă a lacrimilor poate scădea, inclusiv dacă orificiile de pe pleoapele inferioare se micșorează. Legat de sex, se pare că femeile sunt de două ori mai predispuse decât bărbații să sufere din cauza acestei afecțiuni.

Manifestările

Canalul lacrimal înfundat la bebeluși și la adulți poate duce la apariția acelorași simptome. Ele sunt mult mai ușor de observat în momentul trezirii și pot afecta unul sau char ambii ochi. Printre cele mai întâlnite manifestări se numără;

  • Ochii lipiți din cauza secrețiilor;
  • Cojițele pe pleoape;
  • Lăcrimare excesivă;
  • Ochi iritați;
  • Infecții frecvente oculare;
  • Fotofobie;
  • Vedere încețoșată;
  • Lacrimi ce prezintă urme de sânge;
  • Secreții galbene și vâscoase.

În cazul bebelușilor, fie de la naștere, fie la scurt timp după, poate apărea o secreție gălbuie, iar bebelușul se va trezi cu ochiul lipit și/sau va avea cojițe pe pleoape. Ochiul nu va fi roșu. După câteva zile, secreția poate dispărea spontan sau cu tratament, dar va apărea din nou la același ochi. Ochiul afectat va fi mai lăcrimos decât cel sănătos în perioadele fără secreții.

Vă recomandăm să programați o consultație oftalmologică dacă observați unul dintre semnele menționate mai sus la cel mic. Veți primi sfaturile necesare pentru variante de tratament și astfel ne putem asigura că cel mic nu suferă de afecțiuni mai grave, de pildă glaucom congenital.

Pentru diagnosticare va fi necesar un examen ocular complet, realizat de către medicul oftalmolog. În urma testelor este posibil să primiți o trimitere către un specialist ORL pentru examinarea interiorului nasului.

Opțiuni de tratament pentru canalul lacrimal înfundat

Dacă vorbim despre cei mici, problema se poate ameliora de la sine după primele luni de viață, atunci când se produce maturizarea sistemului de drenaj. Pentru a grăbi acest proces, medicul oftalmolog este posibil să recomande un masaj pentru canalul lacrimal înfundat. Nu încercați acest masaj pe cont propriu până când nu vă arată un medic cum trebuie să procedați!

Procedura de masaj presupune spălarea ochiului cu ser fiziologic și ștergerea sa cu un pansament steril. Pentru masarea sacului și canalului lacrimal se va apăsa cu degetul arătător, de la rădăcina nasului către jumătatea sa, începând de la nivelul unghiului intern al ochiului. Mișcarea se repetă de mai multe ori, iar întregul proces se va efectua de trei ori în fiecare zi, timp de cel puțin patru săptămâni. Este de preferat ca acest proces să fie efectuat înainte de mese.

Dacă masajul nu are succes, în cazul bebelușilor, copiilor sau adulților care nu au canalul complet înfundat, se poate folosi o sondă Bowman pentru a perfora membrana care împiedică scurgerea. După ce canalele sunt desfundate sau dilatate, acestea vor fi spălate cu diverse soluții ce au antibiotic în componența lor.

Pentru cazurile grave, în general la adulți, se va recurge la o procedură numită dacriocistorinostomie. Această procedură este recomandată pentru obstrucția sacală sau post sacală și se poate efectua în varianta externă sau endoscopică.

În cazul celor mici, este recomandat ca tratamentul chirurgical să aibă loc înainte ca bebelușul să împlinească un an, de pildă la vârsta de cinci sau șase luni. Intervenția nu presupune internare și se va face în urma anesteziei generale, anestezie care nu durează mai mult de câteva minute. În urma intervenției se va continua administrarea de picături cu cortizon și antibiotic, la domiciliu.

Dacă obstrucțiile de canal nu se rezolvă până la un an sau recidivează, va fi necesară procedura de implantare a unui tub siliconic pe o perioadă ce variază între două și șase luni. Astfel se obține permeabilizarea canalului în mod definitv și se evită remisiunea.

Vă recomandăm cu căldură să recurgeți la serviciile noastre dacă observați simptomele descrise mai sus, iar acestea întârzie să dispară sau să se amelioreze. Puteți afla mai multe despre sediile noastre în pagina de contact.